Analiză a lui Carmen Gavrilă, jurnalistă a Radio România Actualități pentru Umbrela Strategică
Rusia și China aduc înapoi competiția geopolitică specifică Războiului Rece, este tot mai evident conflictul de interese între democrații și autocrații iar NATO trebuie să se adapteze inclusiv printr-o reafirmare a valorilor sale fundamentale – este esența raportului adoptat de ministrii de externe din statele aliate care va sta la baza viitoarei Strategii NATO 2030 pe care Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg o va înainta liderilor de state aliate la summitul NATO de anul acesta.
Raportul, realizat de experți independenți la cererea lui Jens Stoltenberg, insistă de la bun început pe nevoia de reafirmare a fundamentelor NATO și anume că Alianța trebuie în continuare să reprezinte o comunitate bazată pe democrație, libertatea indivizilor și stat de drept.
Raportul insistă că Alianța trebuie să își reafirme identitatea de comunitate democratică, atât că în rândurile sale, Turcia în ultimii ani se îndepărtează tot mai mult de la valorile de bază și aduce în interiorul NATO conflicte bilaterale, ca cele cu Grecia ori Franța. Cel mai probabil, tocmai cu gândul la asemenea cazuri, grupul de experți recomandă o întărire a consensului și comunicării între aliați.
Chiar în partea de început a raportului, experții notează că moștenirea politică a NATO este adaptarea la schimbări și că baza trebuie să fie în continuare articolul 5 din tratat care spune că orice agresiune armată împotriva unuia sau mai multor state membre în Europa sau America de Nord va fi considerat un atac împotriva tuturor aliaților. Această componentă defensivă, spune raportul, este prima și cea mai importantă cerință a NATO. Cu accent pe coeziune, raportul avertizează că a obține coeziunea aliaților va fi mai greu în următorii 10 ani decât în trecut în principal pentru că aliații văd în mod diferit care dintre amenințările actuale sunt prioritare.
În prezent NATO se confruntă cu doi rivali sistemici – Rusia și China, permamenta amenințare teroristă, instabilitate în periferia sudică a Alianței, un peisaj tehnologic aflat într-o schimbare dramatică, numeroase amenințări non-statale, riscuri naturale sau provocate de om. Tocmai multitudinea și varietatea amenințărilor fac NATO mai necesar și mai relevant decât oricând, atât că diversitatea de opinii și de greutate a aliaților face uneori dificil consensul. Raportul avertizează că disensiunile din interiorul NATO sunt periculoase pentru că ajută actorii externi, în special Rusia și China, să exploateze diferențele și să profite de unii dintre aliați într-un mod care pune în pericol interesele și securitatea tuturor.
De altfel Rusia și China ocupă un loc consistent în evaluările și recomandările din raport iar numele celor doi rivali sistemici ai NATO se regăsesc în aproape toate celelalte capitole dedicate amenințărilor actuale și previzibile, atât convenționale cât și asimetrice, de la înarmarea nucleară la dezinformare. Atât Rusia cât și China sunt menționate în evaluarea că a reapărut competiția geopolitică, specifică Războiului Rece iar Rusia este catalogată ca sursă a celei mai profunde provocări geopolitice pentru zona trans-atlantică.
Rusia, descrisă ca o putere în declin din punct de vedere economic și social dar în continuare capabilă, după cum a și demonstrat, de agresiune teritorială, își menține o capacitate militară convențională puternică și un arsenal nuclear robust care amenință mai ales flancul estic al NATO. În consecință, raportul îndeamnă aliații să trateze ca prioritară îmbunătățirea posturii de descurajare și apărare pe flancul estic, adică exact ce dorește România, cu precizarea că Bucureștiul vrea un echilibru, acum încă nerealizat, între nordul si sudul flancului estic. În plus, Rusia încearcă să blocheze apropierea de NATO a unor țări din fosta sferă de influență a URSS, menține conflicte înghețate sau prelungite, e tot mai prezentă militar în zona Arctică, a extins modalitățile de luptă hibride, încalcă embargouri asupra armelor, încalcă tratate, folosește mercenari în conflicte și intoxică prin dezinformare societățile statelor aliate. În ce privește regiunea Mării Negre, raportul adoptat deja de ministrii de externe din NATO, arată că, din punct de vedere al riscurilor la securitatea colectivă a Alianţei, inclusiv a ţărilor membre de pe litoralul Mării Negre, Rusia a construit în Crimeea şi prin Crimeea o capacitate militară masivă, atât defensică, cât şi ofensivă iar Crimeea şi zona Mării Negre reprezintă rampa de lansare a Federaţiei Ruse către Orientul Mijlociu, către Mediterana de Est şi alte zone. Toate aceste ingrediente dau Mării Negre o importanţă şi mai mare pentru NATO.
De altfel, Secretarul general Adjunct al Alianței, Mircea Geoană, a explicat recent că viitorul concept de apărare şi descurajare în spaţiul euro-atlantic – “Deterrence and Defence of the Euro-Atlantic Area”- urmează să aducă elemente de clarificare suplimentare cu privire la Marea Neagră, ”despre omogenitatea abordării în flancul estic şi despre omogenitatea abordării între diversele zone geografice de interes pentru alianţă în raport cu o privire holistică”.
În ce privește fragmentarea apărării pe flancul estic, reclamată de România, Mircea Geoană a precizat că Marea Neagră este inclusă în această primă mare evaluare completă a securităţii Alianţei Nord-Atlantice din ultimii 40-50 de ani. ”Este pentru prima dată când tot ce înseamnă amenințări la adresa securității celor 30 de state aliate – un miliard de oameni, aproape, pe care îi avem în grijă pentru a le proteja pacea, securitatea și prosperitatea – este evaluată de o manieră omogenă. Pe şapte zone geografice, în care Marea Neagră și Europa de Sud-Est reprezintă unul din cele şapte, cred că atunci, poate și aceste mici diferențe, mai degrabă de natură tactică decât strategică, vor fi luate în calcul și vom avea un răspuns omogen, complet în toate direcțiile” a spus Secretarul General Adjunct al NATO.
Spre deosebire de Rusia, raportul experților NATO arată că China nu e considerată deocamdată o amenințare militară directă la adresa zonei euro-atlantice (concluzie care însă nu corespunde poziției americane) dar e clar că Beijing-ul are o agendă strategică globală susținută de puterea sa economică și militară. China, arată raportul, s-a arătat gata să folosească forța împotriva vecinilor săi, să șantajeze economic și să apeleze la o diplomație de intimidare chiar și dincolo de regiunea Indo-pacifică. Grupul de experți a tras concluzia că, în următorii 10 ani, China e foarte probabil să amenințe capacitatea NATO de a construi o rezistență colectivă la riscuri și vulnerabilități și să amenințe capacitatea de protejare a infrastructurii critice din țarile aliate.
Tot China poate pune în dificultate aliații în ce privește tehnologiile emergente ca 5G și sectoare importante din economiile NATO inclusiv lanțurile de aprovizionare. Pe termen lung, e de așteptat, arată raportul, ca Republica Populară Chineză să-și proiecteze puterea militară la nivel global, înclusiv în zona euro-atlantică iar aceasta reprezintă o amenințare sistemică bazată pe două componente – politica industrială chineză și strategia de fuziune între civil și militar.
Raportul mai notează cum Beijingul a comis furt intelectual de tehnologii occidentale și a adoptat tehnici de dezinformare, mai ales odată cu pandemia de covid19, izbucnită mai întâi în China.
