Summitul Biden-Putin continuă seria tumultoasă a reuniunilor între liderii de la Washington și Moscova

Întrevederea de la Geneva a președintelui american Joe Biden cu omologul său rus, Vladimir Putin, în contextul agravării tensiunilor între cele două mari puteri, se anunță a fi una dintre cele mai tumultoase din seria lungă de reuniuni a liderilor de la Washington și Moscova, relatează serviciul public de radiodifuziune din SUA, National Public Radio (NPR).

Cei de doi șefi de stat, liderii celor mai mari puteri atomice din lume, se întâlnesc miercuri pe fondul celui mai tensionat climat internațional după Războiul Rece.

Începând cu perioada celui de-al Doilea Război Mondial au existat câteva zeci de reuniuni la nivel înalt între liderii de la Casa Albă și cu cei de la Kremlin. De altfel, fiecare președinte american de la Franklin D. Roosevelt și până astăzi s-a întâlnit cu liderii de la Moscova.

Dictatorul sovietic Iosif Stalin s-a întâlnit de două ori cu președintele Franklin Roosevelt și o singură dată cu succesorul acestuia, Harry Truman, iar aceste reuniuni au modelat profund lumea postbelică.

Roosevelt s-a întâlnit cu Stalin în 1943, la Teheran, și la începutul anului 1945, la Ialta, de ambele ori în prezența prim-ministrului britanic Winston Churchill. Mulți istorici sunt de părere că reuniunea de la Ialta a fost un moment definitoriu care a dus la declanșarea Războiului Rece, deoarece Stalin a reușit să impună ideea unei sfere de influență sovietică în Europa de Est.

În iulie 1945, după moartea lui Roosevelt, președintele american Harry Truman s-a întâlnit cu Stalin la Potsdam, în apropiere de Berlin. În cursul conferinței, liderul de la Kremlin a promis că va permite organizarea de alegeri libere în țările ocupate de trupele sovietice, însă această promisiune s-a dovedit rapid a fi o minciună sfruntată.

După Potsdam, următoarea întrevedere a liderilor celor două superputeri a avut loc abia zece ani mai târziu. Fostul general american Dwight D. Eisenhower, ales președinte al SUA în 1952, s-a întâlnit cu noul lider sovietic Nikita Hrușciov la Geneva. Eisenhower și Hrușciov au vorbit despre comerț, dar au purtat și primele discuții despre controlul și reducerea arsenalelor nucleare.

La invitația lui Eisenhower, în 1959, Hrușciov devenit primul lider sovietic care a efectuat o vizită în SUA. S-au făcut planuri pentru un summit major la Paris, la care aveau să participe și liderii Marii Britanii și Franței. Dar chiar în timpul conferinței, în mai 1960, au apărut veștile despre faptul că un avion spion american a fost doborât peste Rusia (incidentul U-2), iar Hrușciov a părăsit brusc summitul.

Următoarea întrevedere la nivel înalt URSS-SUA a avut loc în 1961, la Viena, unde Hrușciov s-a întâlnit cu noul președinte american, John F. Kennedy. Însă întrevederea s-a încheiat fără niciun rezultat, iar anul următor s-a înregistrat o agravarea uriașă a tensiunilor între cele două superputeri: criza rachetelor din Cuba.

În urma crizei a fost negociat un tratat de interzicere a testelor atomice între cele două superputeri, fără ca liderii să aibă o întrevedere.

Următoarea reuniune la nivel înalt a avut loc abia în iunie 1967, premierul sovietic Alexei Kosigin, care l-a înlocuit pe Hrușciov, a efectuat o vizită în Statele Unite, la invitația președintelui american Lyndon Johnson. Una din temele principale ale reuniunii a fost războiul din Vietnam, însă discuțiile au fost neconcludente.

Succesorul lui Johnson, Richard Nixon a încercat să renegocieze relațiile Statelor Unite cu Uniunea Sovietică și China. În 1972, Nixon a devenit primul președinte american care a vizitat Moscova, unde s-a întâlnit cu liderul sovietic Leonid Brejnev. Cu această ocazie, cei doi lideri au semnat primul tratat de limitare a armelor strategice.

Gerald Ford, succesorul lui Nixon, a avut două întrevederi cu Brejnev, în cursul cărora cele două superputeri au reiterat angajamentele privind interzicerea testelor cu arme atomice și împiedicarea proliferării armelor atomice.

Când Ford a pierdut în fața democratului Jimmy Carter în alegerile prezidențiale din 1976, liderii sovietici au văzut o oportunitate în faptul că noul președinte nu avea experiență în planul politicii externe. În 1979, Carter și Brejnev aveau să semneze al doilea Tratat de limitare a armelor strategice (SALT II), care fusese în negocieri de ani de zile. Dar la sfârșitul acelui an, tancurile și elicopterele sovietice au invadat Afganistanul și au instalat un guvern marionetă la Kabul. Carter va răspunde anulând participarea SUA la Jocurile Olimpice de vară din 1980 de la Moscova.

Următoarea reuniune bilaterală la nivel înalt a avut loc abia în 1985, după moartea lui Brejnev. În acel an, președintele american Ronald Reagan s-a întâlnit cu succesorul lui Brejnev, Mihail Gorbaciov, la Geneva.

Nu s-au ajuns la acorduri, dar climatul s-a schimbat în mod clar. Cei doi bărbați s-au întâlnit din nou la Reykjavik, Islanda, în octombrie 1986 și au discutat de fapt despre dezarmarea atomică reciprocă, deși Inițiativa de Apărare Strategică, un sistem antirachetă al SUA, s-a dovedit a fi un obstacol în calea unui acord.

În decembrie 1987, cei doi lideri s-au întâlnit la Washington pentru a semna Tratatul privind forțele nucleare intermediare – INF. În 1988, cei doi s-au mai întâlnit de două ori, la Moscova și la New York. La ultima întâlnire a participat și noul președinte ales al SUA, George HW Bush.

În cei patru ani ai singurului său mandat la Casa Albă, George HW Bush s-a întâlnit de șapte ori cu Gorbaciov. Cei doi lideri au semnat o serie de tratate bilaterale, printre care Acordul privind armele chimice, Tratatul de reducere a armelor strategice (START I). Ultima lor întâlnire a avut loc la Madrid în octombrie 1991.

După prăbușirea Uniunii Sovietice, Boris Elțin, primul președinte al Rusiei, a avut patru întrevederi cu liderul SUA, Bill Clinton. În 1999, aproape de finalul mandatelor celor doi lideri, s-a înregistrat o creștere a tensiunilor în legătură cu implicarea SUA în războiul din Kosovo din Iugoslavia, dar și în legătură cu modul brutal în care Rusia a înăbușit insurgența din Cecenia.

În ultimul său an ca președinte, Elțin a numit un nou prim-ministru: Vladimir Putin, fost șef al FSB, considerat un potențial succesor al lui Elțin. Putin a avut întrevederi succinte cu Clinton la două întâlniri internaționale, în 1999 și 2000.

Anul 1999 a însemnat și începutul erei Vladimir Putin în fruntea Rusiei, perioadă care continuă și astăzi. După Clinton, următorul președinte american care s-a întâlnit cu Putin a fost George W. Bush, iar prima reuniune a celor doi lideri a fost la Ljubljana, Slovenia, în iunie 2001, la doar cinci luni de la inaugurarea lui Bush. După întrevedere, liderul american a spus că „l-a privit pe om (Putin) în ochi. L-am găsit foarte simplu și de încredere”. „Am reușit să-i simt sufletul”, a adăugat Bush. La rândul său, Putin a descris Statele Unite drept „partener”.

În noiembrie 2001, la două luni după atacurile teroriste din 11 septembrie, Putin l-a vizitat pe Bush la ferma sa de lângă Crawford, Texas. O nouă întrevedere între Putin și Bush a avut loc la summitul de la Bratislava, Slovacia, în februarie 2005. Printre subiectele reuniunii au fost: democrația din Rusia și Europa, programele de înarmare cu arme nucleare ale Coreei de Nord și regimului din Iran. Ultima întrevedere a lui Putin cu Bush a avut loc în 2007, în Statele Unite.

Următorul lider american, Barack Obama, a efectuat o vizită la Moscova în iulie 2009, ocazie cu care s-a întâlnit cu Putin, care în acel moment ocupa funcția de premier al Rusiei. Obama și-a exprimat optimismul cu privire la relațiile dintre cele două puteri.

Dmitri Medvedev, succesorul desemnat de Putin să ocupe funcția de președinte al Rusiei, a avut primul summit oficial cu Obama abia în aprilie 2010, la Praga. Acolo, cei doi oameni de stat au semnat un nou acord START privind limitarea arsenalelor nucleare.

Putin s-a întâlnit în 2011 și cu Joe Biden, care în acel moment ocupa funcția de vicepreședinte.

Obama și Putin au mai discutat și în timpul unei întâlniri a grupului G-8 în Irlanda de Nord, în iunie 2013 și la o reuniune G-20 la Sankt-Petersburg, în același an.

În 2014, Putin a revenit oficial în funcția de președinte, iar relațiile cu Moscova au devenit tot mai tensionat după ce Rusia a anexat ilegal regiunea Crimeea.

Obama și Putin au mai discutat înainte de reuniunea Adunării Generale a ONU din New York în septembrie 2015 și la summitul G-20 de la Beijing din toamna anului 2016. Obama i-a spus lui Putin că știe despre imixtiunea rusă în campania electorală din acel an.

În timp ce Obama i-a considerat pe ruși drept adversarii Statelor Unite și ai Occidentului, atitudinea lui Trump părea chiar opusă.

Trump și Putin au purtat o serie de conversații pe parcursul președinției lui Trump, începând cu reuniunea G-20 de la Hamburg, Germania, în iulie 2017. O altă „conversație„ a avut loc ”la summitul de cooperare Asia-Pacific din noiembrie în acel an, când Trump a relatat că Putin „a spus absolut clar că nu s-a amestecat în alegerile” din SUA.

Când cei doi au s-au întâlnit la un summit bilateral la Helsinki, în 2018, problema imixtiunilor electorale ruse în SUA a fost în centrul atenției la conferința de presă finală. Trump a spus că Putin a negat acuzațiile în acest sens și adăugat că nu a văzut niciun motiv pentru care Rusia să fi fost cea care a intervenit în scrutinul prezidenţial din Statele Unite.

Prestația controversată a lui Donald Trump la conferența de presă ce a urmat summitului de la Helsinki cu omologul său rus a fost criticată vehement de o bună parte a presei și politicienilor din Statele Unite.