Victor Grigorescu: Nevoia de reactoarele 3 și 4, o realitate strategică / Pentru hidrogen verde ne trebuie tehnologie matură și un consorțiu

Statul a procedat ca un acționar când a decis încetarea negocierilor cu compania chineză CGN pentru reactoarele 3 și 4 de la CNE Cernavodă, însă marele motiv de îngrijorare este că, ”pentru moment, nu avem ce pune în loc”, a spus, la Umbrela Strategică Focus, fostul ministru al Energiei Victor Grigorescu.

”Realitatea strategică este că avem nevoie de reactoarele 3 și 4”, pentru că sunt un pilon de securitate energetică, a precizat Grigorescu .

Dar, în cercurile europene, sectorul nuclear este privit cu foarte multă reticență, a mai spus Grigorescu, adăugând: ”Avem o problemă inclusiv cu aliații noștri tradiționali din sectorul nuclear. Pentru că avem divergențe cu ei pe finanțarea gazului natural. Sunt unii care cred azi că nici gazul natural nu ar mai trebui finanțat din fonduri europene , pentru că încă poluează suficient de mult. E greu de negat rolul gazului în tranziție și ar fi tragic să nu putem promova la Bruxelles și gazul natural, și nuclearul. Să ne alăturăm unui număr de state membre care să continue să apere un deziderat din Tratatul UE, anume că mixul energetic este o prerogativă națională”.

În ceea ce privește probabilitatea ca România să devină producător și furnizor de hidrogen verde, fostul ministru al Energiei s-a arătat rezervat, spunând că aceasta depinde de deținere unei tehnologii mature și de implicarea într-un consorțiu internațional, subliniind nevoia de transparență și necesitatea unei dezbateri publice cu ”toți cei care susțin un punct de vedere cu privire la noile tehnologii” din România și străinătate.

”Și aș mai vrea un lucru. La sfărșit, dacă Comisia Europeanî alege să sprijine o tehnologie nouă, alocând fonduri europene – adică din banii dvs și ai mei – aș vrea ca rezultatul ăsta să fie împărțit către toți . Cu alte cuvinte, ca pentru noile tehnologii să existe un acces poate nu egal , că nu contribuim toși egal, dar echitabil Și să nu ne trezim în postura în care unii o să aibă brevete de invenții și noi o să plătim drepturi de utilizare încă zeci de ani, până expiră patentele respective. Într-o Uniune în care ne finanțăm modernizarea din banii tuturor, cred că ar trebui să avem și acces la rezultatele acestor finanțări  de o manieră echitabilă”, a mai declarat fostul ministru al Energiei.

În altă ordine de idei, el a apreciat că  liberalizarea pieței gazelor naturale de la 1 iulie va permite planificarea investițiilor , ceea ce înseamnă că vom ști ”dacă veniturile ce vin din piață ne pot acoperi planurile și ambițiile de dezvoltare a sectorului energetic”.

Grigorescu crede  că nu se va produce o migrație a clienților, având în vedere că sectorul de furnizare este dominat de ”doi actori importanți, două companii străine, care sunt actori mai sofisticați decât cei care erau în piața de electricitate” și că va fi mai dificil pentru noii veniți să spargă această ”castă”.

El a spus că ”cel mai mare beneficiar al liberalizării pieței pe termen mediu și lung este consumatorul”, dar că riscul major îl reprezintă consumatorii vulnerabili.

În materie de investiții oportune pentru viitor , acestea ar trebui orientate spre digitalizare, automatizare, autonomie, pe tranziția centralelor pe cărbune către gaz, termoficarea marilor orașe, sectorul energiilor regenerabile, către concretizarea proiectelor ”importante în zona companiilor de stat care au aspirații mai mari în sectorul energetic decât ce le-a trasat cineva de pe la înființare sau în ultimii 10-15 ani”, a enumerat Grigorescu, adăugând că, pe lângă investiții, sectorul energetic are nevoie și de credibilitate .

De asemenea, România are nevoie de o strategie unitară de restructurare-dezvoltare a sectorului energetic, revizuibilă la 3-5 ani , dar nu ”dramatic”, ci pas cu pas, astfel încât ”strategia să nu ajungă să fie deconectată de ce se întâmplă în viața reală”.

Vă prezentăm principalele remarci ale fostului ministrul al Energiei Victor Grigorescu făcute la ediția Umbrela Strategică Focus: 

Liberalizarea pieței gazelor naturale, de la 1 iulie / ”Vom ști dacă veniturile ce vin din piață ne pot acoperi planurile și ambițiile de dezvoltare”

• ”Venise vremea să facem cumva acest pas către o piață liberă și cred că este un lucru foarte bun.
• Avem în momentul acesta o referință care să ne permită să planificăm investițiile viitoare. Vom ști dacă veniturile ce vin din piață ne pot acoperi planurile și ambițiile de dezvoltare a sectorului energetic. Și în sectorul gazelor naturale asta este un lucru fundamental. Ideea din trecut, aceea că era nevoie de un preț administrativ, cred că astăzi este neproductivă
• Personal, nu cred că se va întâmpla o  migrație a clienților. Avem deja un exemplu de la liberalizarea pieței de energie electrică. Cu clienți mult mai mulți decât în sectorul gazelor naturale, mai ales clienți casnici care nu au migrat în primul an. Liberalizarea s-a dovedit un proces lent , care și-a dovedit efectele pozitive la doi-trei ani, pe măsură ce investitorii sau actorii din piață s-au sofisticat, au intrat jucători noi și au oferit, până la urmă un serviciu mai bun. Cred că clienții se vor muta de la actualul furnizor numai în măsura în care vor avea percepția că se oferă un serviciu mai bun.
• Cred că piața gazelor naturale, cel puțin în partea de furnizare, adică a companiilor care relaționează direct cu consumatorul și emit facturile e diferită (…) avem doi actori importanți, două companii străine, care sunt, după părerea mea, actori mai sofisticați decât cei care erau în piața de electricitate . Deși au mai existat tendințe de liberalizare a pieței nu a apărut niciun jucător nou. Cred că nu va fi ușor pentru noii veniți să pătrundă și să spargă această ”castă” a furnizorilor mari, cu experiență
• Cel mai mare beneficiar al liberalizării pieței pe termen mediu și lung este consumatorul. Pentru că el ar trebui să aibă un acces la resurse mai multe și capacitatea de a alege între jucători cu adevărat competitivi. Există și un risc major , care privește consumatorul vulnerabil economic . Există un segment de populație care nu poate achita ușor sau în condiții normale facturile . Este nevoie să oferim o protecție reală oamenilor care au nevoie de ea (…) Dacă liberalizarea ignoră pe cei care au dificultăți vom avea o problemă de credibilitate (…) lumea crede că vine din principiul pieței libere, nu e adevărat, vine dintr-o incapacitate administrativă de a soluționa o problemă (…) Trebuie să fie un ajutor substanțial pentru cei care cu adevărat au nevoie , (…) până la urmă, înseamnă efort de a reduce inegalitățile în societatea românească.”

Fără China în negocierile pentru reactoarele 3 și 4 de la CNE Cernavodă / ”Orice acționar trebuie, după ce trece o perioadă rezonabilă de timp să decidă ce are de făcut”

• ” Cred că statul s-a comportat ca un acționar în ceea ce privește Nuclearelectrica (…) care orice acționar are dreptul să vină și să decidă soarta negocierilor, cu cine se asociază, în ce condiții și dacă vrea să meargă mai departe sau nu .
• E o decizie de acționar, pentru că a trecut ceva vreme de la momentul la care partenerul chinez fusese calificat și de atunci au tot fost discuții și încercări de a ajunge la o înțelegere . Orice acționar trebuie, după ce trece o perioadă rezonabilă de timp să decidă ce are de făcut (…)
• Este cert că pentru moment nu avem ce pune în loc și asta este un mare motiv de îngrijorare . Avem două căi: ori să decidem să construim noi înșine cu fonduri de la bugetul public sau cu resurse proprii de la companii – deși e greu de crezut că Nuclearelectrica va reuși să construiască de una singură sau să finanțeze – . A doua opțiune este să ne întoarcem către toți partenerii pe care România îi are și să întrebăm cine și în ce condiții este dispus să vină alături de noi și să alegem o opțiune corectă (…)
• Noi am mai trecut prin postura în care am fi dorit parteneri străini (…) am avut, s-au retras și acel proiect a rămas în aer (…) Realitatea strategică este că avem nevoie de reactoarele 3 și 4 . Și ca România să renunțe la acest câmp de înaltă tehnologie și la tot ce a reușit să construiască încă din anii 60 mi se pare o chestiune de neacceptat. Că vom construi două reactoare, unul, că vom face altceva, cred că această industrie trebuie să aibă în România un viitor. Pentru că reprezintă un pilon de securitate energetică, folosim o tehnologie pentru care o mare parte din resurse le putem asigura din economia națională – apă grea, uraniu – continuăm să avem un anumit grad de independență. Și ăsta a fost un lucru important și acest raționament nu s-a schimbat.
• (…) Nu trebuie să renunțăm la acest proiect. Îngrijorarea se referă la modul în care sectorul nuclear este privit în cercurile europene. Cu foarte multă reticență. Sunt două zone unde nu am reușit să convingem. Există un raport de taxonomie, care a încercat să stabilească o clasificare a investițiilor sustenabile și nuclearul nu se regăsește în investițiile pe care o bancă , BEI, le-ar sprijini . Apoi, nu avem nici astăzi certitudinea că fondurile europene vor alocate, într-un fel sau altul, sectorului nuclear, care rămâne un pilon de decarbonare, de depoluare a sectorului energetic. Avem o problemă inclusiv cu aliații noștri tradiționali din sectorul nuclear. Pentru că avem divergențe cu ei pe finanțarea gazului natural. Sunt unii care cred azi că nici gazul natural nu ar mai trebui finanțat din fonduri europene , pentru că încă poluează suficient de mult.
• E greu de negat rolul gazului în tranziție și ar fi tragic să nu putem promova la Bruxelles și gazul natural, și nuclearul. Să ne alăturăm unui număr de state membre care să continue să apere un deziderat din Tratatul UE, anume că mixul energetic este o prerogativă națională. Ceea ce e bine pentru noi și întărește siguranța aprovizionării și securitatea energetică, e bine și pentru Europa. Ne ajută și pe noi să nu generăm instabilitate în regiune, să fim pe picioarele noastre.”

Factorul politic în mecanismul de numire în conducerea ANRE/ ”Ar trebui abordate cu mai mult curaj alinierea la cadrul negociat de noi la Bruxelles”

• ” Autoritatea trebuie să implementeze niște politici și implicit trebuie să existe o legătură între politicile dintre sectorul energetic și politica națională
• Dacă politica este folosită în mod nejustificat pentru a bloca dezvoltarea sectorului energetic, atunci e un lucru rău.
• Dar cred că ar trebui să avem niște pretenții de la cei care vor să ocupe niște funcții la ANRE. Ar trebui să ne dorim ca ANRE să sprijine în viitor o piață competitivă , rezolvarea problemelor în sectorul consumatorului vulnerabil – pentru că fără asta nu există liberalizare, echitate – să sprijine puternic modernizarea și digitalizarea sectorului . (…) În contextul pandemiei digitalizarea și operarea de la distanță sunt o soluție. Sigur, ele trebuie să vină cu investiții în securitatea cibernetică, în protecția datelor personale, protecția integrității serverelor.
• Ar trebui abordate cu mai mult curaj alinierea la cadrul negociat de noi la Bruxelles, care întărește ideea de piață liberă . Sunt câteva reglementări care au intrat în vigoare de la 1 ianuarie , nu pare că suntem pregătiți să le implementăm. Piața este într-un moment de nelămuriri, nu știe în ce parte să o apuce .Asta înseamnă că pierdem investiții și nu arătăm mediului de afaceri unde vrea România să meargă. Ne expunem riscului să rămânem undeva între ce am fi dorit să fim , ce-am visa să mai construim și câteva întrebări fără răspuns (…)
• (…) să promovăm la ANRE o gândire politică pentru o Românie de secolul 21.”

Investiții oportune în sectorul energetic / ”Sectorul energetic are nevoie de două lucruri: investiții și credibilitate ”

• ” (…) Noi ne dorim ca active care nu sunt cu profitabilitatea așteptată în Occident sau în alte părți , care fac bani puțini dar sunt un pilon important în securitatea aprovizionării să continue să fie sprijinite. Din punctul ăsta de vedere eu sunt un adept al investițiilor în termoficare (…) .Cred că piața sistemului centralizat de încălzire pentru marile orașe nu a dispărut și că ar trebui să continuăm să investim. Nu trebuie să așteptăm niște profituri senzaționale . Trebuie să ne asigurăm că e o activitate economică viabilă, pentru că rămâne vitală pentru maniera în care populația se încălzește.
• Tranziția centralelor pe cărbune către gaz ar trebui să fie extrem de importantă (…)
• Trebuie să ne uităm la sectorul regenerabilelor. Probabil vom primi bani foarte mult  de la Uniunea Europeană pentru eolian, solar (…)
• Văd extrem de important pentru viitor digitalizarea, automatizarea, autonomia (…) Pandemia ne-a scos la iveală niște potențiale riscuri, legate de imposibilitatea de a deplasa specialiști care să opereze instalații complicate
• (…) A venit vremea să concretizăm câteva proiecte importante în zona companiilor de stat care au aspirații mai mari în sectorul energetic decât ce le-a trasat cineva de pe la înființare sau în ultimii 10-15 ani.
• Cred că Transgaz face o treabă foarte bună, pentru că pune BRUA în funcțiune și finalizează învestiția din Moldova. Este o companie de stat mare, care își onorează un angajament complicat în afara granițelor, într-o zonă de interes pentru noi
• Și Romgaz are potențialul lui, alte companii (…) Aș vrea ca și politicul să le sprijine, indiferent de ce culoare, ca investițiile lor să genereze o creștere economică venită din interior
• Sectorul energetic are nevoie de două lucruri: investiții și credibilitate. Trebuie să venim și să spunem : am gândit bine ce facem, poate nu o să facem lucruri nemaiauzite sau salturi cuantice (…)”

O strategie unitară de restucturare –dezvoltare a energiei/ ”Modelarea economică complexă care a stat la baza strategiei din 2017 nu s-a modificat”

• ”O strategie unitară, da, bătută în cuie, nu. Viața ne obligă să facem o revizuire. Dar cele prea dese dau senzația de slăbiciune și de incapacitate de a avea consecvență la nivelul planificării strategice
• Cred că trebuie să avem o strategie unitară, care să fie revizuită la 3-5 ani, dar nu dramatic (…) pas cu pas (…) la momentul scadenței să ne uităm la ce nu a mers și să ne adaptăm pas cu pas , astfel încât strategia să nu ajungă să fie deconectată de ce se întâmplă în viața reală.
• (…) Modelarea economică complexă care a stat la baza strategiei din 2016- 2017 nu s-a modificat”

Calendarul liberalizării pieții de electricitate/ ”Imposibilitatea de reformare vine și din păcatul prețurilor controlate”

• ” (…) s-a văzut în trecut ca politicienii să folosească acest subiect din punct de vedere politic . Mă tem că lucrul ăsta ne-a făcut foarte mare rău. Pentru că confundăm efectul negativ al liberalizării, care este impactul asupra facturilor consumatorului – mai ales asputa consumatorului vulnerabi – care are o soluție –definirea consumatorului vulnerabil și acordarea de ajutor – cu ideea că tot conceptul de liberalizare este nociv.
• Acest tip de discurs pe care l-au promovat unii dintre conaționalii, concetățenii noștri în ultimii 15-20 de ani a distrus ideea de liberalizare și ne-a făcut un deserviciu (…) ideea de abordare administrativă ne-a făcut să credem că e suficient să credem că am făcut noi bine, să dăm un ordin de ministru sau un telefon și lucrurile se rezolvă
• Realitatea este că avem un sistem puțin modernizat, companii care se zbat aproape de faliment și imposibilitatea de reformare vine și din păcatul prețurilor controlate”

România, producător și furnizor de hidrogen verde ? / ”N-am spus nu vreau, n-am spus nu-mi doresc , am spus pur și simplu în momentul ăsta nu știu”

• ” Nu știu. Este un răspuns pe care toată lumea ar trebui să îl dea astăzi. N-am spus nu vreau, n-am spus nu-mi doresc , am spus pur și simplu în momentul ăsta nu știu.
• Din trei motive. Unu: pentru că nu îmi este clar dacă avem o tehnologie matură astăzi. N-aș dori sunb nicio formă să ne întoarcem la ideea în care investim în vise și ne trezim că la sfărșit nu se întâmplă nimic. Înțeleg tentația. Ideea că luăm apă, care e peste tot, și pintr-un proces simplu obținem hidrogen este foarte tentantă. Este aproape similară cu ideea că folosim energia soarelui, care aproape nu costă nimic.
• Cred că ar trebui foarte serios să planificăm. Să ne implicăm foarte serios într-un consorțiu cu cei care vor să construiască, să se dezvolte în zona asta. Nu cred că hidrogenul este singurul, cu hidrogenul ecologic, poate biometan (…) Sunt mai multe idei acum în terem și cred că nu trebuie să ne grăbim să punem degetul și să spunem: asta e soluția câștigătoare. Știu că există și văd la Bruxelles un interes foarte mare în zona asta , sprijinit chiar de producători mari din zona auto , se gândesc unii că ne întoarcem la mașina cu hidrogen
• Cumva, e interesant că tehnologia asta nu a prins. E de mai mulți zeci de ani , sunt mașini cu hidrogen și prin Europa, prin țări scandinave , dar cumva tehnologia nu și-a găsit un loc.
• Ce mi-aș dori e să nu-i creem un loc artificial . Adică să venim și să spunem : de mâine dimineață, dacă alimentați cu benzină , costă de trei ori mai mult că punem o taxă ; dacă alimentați cu motorină de vreo zece ori mai mult, mai punem o taxă și hidrogenul o să rămână ieftin., pentru că pe el nu-l taxăm. Asta nu oferă un răspuns la întrebarea-cheie: dacă această tehnologie sau acest combustibil este economic viabil.
• Sau, de fapt o să luăm bani de la dvs și de la noi toți , o să sprijinim o industrie care nu este încă matură, o să-i omorăm pe cei care fac treabă așa cum o fac, decentă (…) Nu mi-aș dori să ne grăbim într-atât încăt să ne trezim că nu avem nimic ne pus nou în zona asta de hidrogen și ne-am grăbit să omorăm ceva ce e în avantajul nostru strategic.
• Există niște inițiative în momentul ăsta în România, sunt mulți care vorbesc despre lucrul ăsta , nu e prima dată. Mi-aș dori mai multă transparență , o dezbatere publică, să îi invităm pe toți cei care susțin un punct de vedere cu privire la noile tehnologii –atât pe cei din România, cât și pe cei din străinătate – să oferim posibilitatea să discutăm serios.
• Și aș mai vrea un lucru. La sfărșit, dacă Comisia Europeanî alege să sprijine o tehnologie nouă, alocând fonduri europene – adică din banii dvs și ai mei – aș vrea ca rezultatul ăsta să fie împărțit către toți . Cu alte cuvinte, ca pentru noile tehnologii să existe un acces poate nu egal , că nu contribuim toși egal, dar echitabil
• Și să nu ne trezim în postura în care unii o să aibă brevete de invenții și noi o să plătim drepturi de utilizare încă zeci de ani, până expiră patentele respective. Într-o Uniune în care ne finanțăm modernizarea din banii tuturor, cred că ar trebui să avem și acces la rezultatele acestor finanțări de o manieră echitabilă. Înțeleg că există niăte diferențe, dar până la urmă, politic vorbind, nu aș vrea să ne separăm între țările care produc tehnologie și piețe de desfacere. Pentru că asta nu e Uniunea în care am dorit să intrăm 2007 și cu siguranță nu este Uniunea în care vrem să ne construim viitorul în 2020.”

Ediția Umbrela Strategică Focus poate fi urmărită aici: https://www.facebook.com/umbrelastrategica/videos/2655831638069339/