ApărareȘtiri

Strategia Administrației Trump privind China: Prea agresivă, dar și prea târzie ca să aibă efecte

Sursa: Nikkei

În luna mai, după aproape patru ani de la preluarea puterii, Administrația Donald Trump a dat publicității o strategie privind relațiile Statelor Unite cu China, intitulată ”US Strategic Approach to The People’s Republic of China”, una dintre principalele sale priorități în domeniul politicii externe. Strategia a fost lansată într-un moment critic al relațiilor sino-americane, ca urmare a acțiunilor represive ale Beijingului în Hong Kong și Xinjiang, a tensiunilor comerciale recurente și a criticilor privind pandemia de coronavirus.

Conversațiile cu experți din SUA și din străinătate dezvăluie cinci probleme principale ale strategiei, iar, probabil, singurul lucru asupra căruia toată lumea este de acord este că strategia a fost lansată mult prea târziu, afirmă Zack Cooper, cercetător la think tank-ul American Enterprise Institute și co-director al Alliance for Securing Democracy, într-un editorial pentru portalul War on the Rocks.

China și susținătorii săi vor considera că această abordare este prea confruntaţională. Oponenții Partidului Comunist Chinez vor considera această strategie ca fiind prea reținută față de regimul comunist. Aliații și partenerii americani vor continua să considere abordarea Administrației Trump ca fiind prea tranzacțională. Mai mult, strategia contrazice direct retorica lui Trump față de China. În cele din urmă, majoritatea observatorilor consideră că strategia a fost deja depășită de evenimente, spune Zack Cooper, care analizează pe rând toate aceste opinii.

Prea confruntaţională, în opinia susținătorilor Chinei

Mulți academicieni și experți în relațiile cu China au susținut că abordarea actualei Administrații de la Washington este prea confruntaţională și fundamental contraproductivă, afirmă cercetătorul. În ultimele luni, Richard Haass a acuzat Administrația de comiterea unei „erori strategice majore” care „reflectă o mentalitate învechită”. Rachel Esplin Odell și Stephen Wertheim au avertizat împotriva „agravării amenințărilor și creării de noi pericole”. Robert Zoellick a criticat „noii Războinici Reci” și a avertizat că „autoamăgirea va duce la o diplomație periculoasă”. â

Cel mai probabil, strategia Administrației Trump privind China nu va reuși liniștească aceste preocupări, ci chiar dimpotrivă.

Strategia începe criticând eforturile „bazate pe speranța că aprofundarea legăturilor [cu China] va stimula o liberalizare economică și politică fundamentală în China”.

Administrația Trump semnalează că ritmul reformelor în China a „încetinit, s-a oprit sau anulat” în pofida eforturilor Statelor Unite de a le susține. Drept urmare, strategia concluzionează că eforturile de integrare a Chinei în ordinea internațională au eșuat. Oficialii de la Casa Albă propun înlocuirea acestor politici de aprofundare cu un o gamă de măsuri mai degrabă punitive, cu scopul modelării opțiunilor Chinei.

Pe scurt, criticii Administrației Trump rămân sceptici că o abordare mai confruntaţională cu Beijingul va modela politicile Chinei în sensul dorit.

Prea reținută, potrivit criticilor Partidului Comunist Chinez

Dacă criticii Administrației sunt nemulțumiți, atunci s-ar putea presupune că strategia i-a mulțumit pe cei mai fervenți critici ai regimului comunist din China. Acest grup include „Comitetul privind pericolul actual: China”, care susține că „nu există nicio speranță de coexistență cu China, atât timp cât Partidul Comunist conduce țara”. Fostul consilier Trump Steve Bannon a mers chiar mai departe și a cerut Partidului Comunist Chinez să „se dizolve” singur.

Cu toate acestea, acești observatori sunt, de asemenea, probabil dezamăgiți de strategia Administrației de la Washington. De exemplu, explică Zack Cooper, strategia nu conține niciun apel la schimbarea regimului comunist din China, ci chiar respinge în mod explicit apelurile la instaurarea democrației în China, menționând că „SUA nu doresc să se amestece în afacerile interne ale RPC [Republicii Populare Chineze]”.

„Politicile SUA nu se bazează pe o încercare de a schimba modelul național de guvernare al RPC”, subliniază autorii strategiei.

Neglijarea publică a eforturilor Administrației de a stimula democrația în China este dificil de reconciliat cu opiniile exprimate de unii oficiali ai Administrației Trump. Secretarul de Stat, Mike Pompeo, a declarat recent că “China a fost guvernată de un regim brutal și autoritar, un regim comunist din 1949 … Beijingul este ostil din punct de vedere ideologic și politic națiunilor libere”.

Prea tranzacțională, potrivit aliaților SUA

Strategia Administrației Trump respinge atât aprofundarea relațiilor cu China, cât și izolarea acesteia. În schimb, potrivit lui Zack Cooper, strategia propune o abordare mai competitivă, căutând să fie suficient de clară și directă pentru electoratul american, dar fără a adopta un ton excesiv de confruntațional pentru aliații și partenerii americani îngrijorați. Această idee pe două niveluri este problematică, în special pentru o administrație „foarte fracturată la nivel intelectual” în abordarea sa privind China, potrivit fostului consilier de Securitate Națională a lui Trump, John Bolton.

Mulți dintre prietenii Statelor Unite sunt frustrați de faptul că Trump nu a reușit să coalizeze aliații și partenerii săi în sprijinul unui obiectiv comun. Premierul din Singapore, Lee Hsien Loong, de exemplu, se întreabă dacă Statele Unite „vor continua să suporte sarcina menținerii păcii și stabilității internaționale, sau dacă ar vor urma o abordare mai limitată de tipul America Întâi [America First, n.red]”. Strategia administrației însă subliniază angajamentul Washingtonului față de o „ordine internațională liberă, deschisă și bazată pe reguli”.

Însă Administrația Trump pare să nu se poată decide între retorica tranzacțională de tip America Întâi, pe care o folosește în fața electoratului, și politicile bazate pe „interese și valorile comune”, pe care le promovează în străinătate. Faptul că recent lansata strategie ignoră, pur și simplu, logica America Întâi – omițând chiar complet să menționeze termenul – nu rezolvă această contradicție, afirmă cercetătorul.

Contrazice multe din părerile exprimate de Trump

O altă critică la adresa strategiei privind China, menționată de Cooper, se referă la contradicțiile între strategie și opiniile președintelui. Un exemplu în acest sens este cazul situației din Xinjiang. Strategia condamnă „politicile represive din Xinjiang care amenință pacea și securitatea internațională”. Cu toate acestea, Bolton susține că, atât în ​​2017, cât și în 2019, Trump i-ar fi spus președintelui chinez Xi Jinping că „ar trebui să continue să construiască taberele [de reeducare a etnicilor uiguri], ceea ce Trump considera că este lucrul corect”.

Președintele și Administrația sa pur și simplu nu par să fie de acord în privința strategiei față de China și nu este primul exemplu care arată acest lucru. După o întâlnire din 2019 cu Xi, Trump a declarat că Beijingul este un „partener strategic” al SUA, deși în Strategia de Securitate Națională a Administrației Trump, China este etichetată drept „competitor strategic”. Prin urmare, noua strategie a Administrației, bazată pe valori, intră în contradicție cu abordarea mai tranzacțională a liderului de la Casa Albă.

Lansată prea târziu pentru a conta cu adevărat

În cele din urmă, mulți experți sunt de părere că strategia privind China este pur și simplu publicată prea târziu în cursul mandatului lui Trump pentru a conta cu adevărat. Prezentată cu doar șase luni înainte de încheierea mandatului, după un război comercial și pe fondul agravării tensiunilor diplomatice, strategia a fost în mare parte depășită de evenimente, susține Cooper.

O prezentare mai timpurie a acestei strategii ar fi ajutat la definirea și articularea abordării Administrației Trump, lucru de ajutor în special pentru aliații și partenerii Statelor Unite. Sondajele arată că majoritatea aliaților și partenerilor SUA din Asia nu înțeleg strategia Casei Albe privind regiunea Indo-Pacific.

Autorii strategiei privind China a Administrației Trump s-au confruntat cu o sarcină imposibilă. Au trebuit să clădească o abordare coerentă și consecventă a relațiilor cu China pornind de la un set inconsistent și incoerent de poziții și acțiuni ale Administrației Trump, conchide cercetătorul american.