S.O.S. resursele globale comune ale planetei

(Un articol al diplomatului Ion Jinga, ambasadorul României la ONU, trimis Umbrelei Strategice).

Când eram un adolescent dornic să descopere lumea, am învățat alfabetul Morse pentru comunicarea la distanță. În codul Morse, semnalul ce semnifică urgența este o secvență de trei puncte – trei linii – trei puncte, corespunzătoare literelor „SOS“. Folosit inițial pe mare de către navele în pericol, în limba engleză mesajul este asociat expresiei „Save Our Ship“ – „Salvați corabia noastră”. SOS indică o criză iminentă și necesitatea unei acțiuni imediate.

Oamenii de știință spun că numărul planetelor din univers ar putea fi 7 x 1020 (7 urmat de 20 de zerouri), însă cele mai multe nu au condiții pentru a susține viața. Planeta Albastră, pe care trăim, beneficiază de o combinație de elemente vitale pentru supraviețuire – pământ, oceane, râuri, păduri, atmosferă, biodiversitate și climă – și ar putea fi, mai degrabă, o anomalie statistică în univers.

Termenul de „Resurse globale comune” – „Global Commons” în limbajul ONU – este folosit pentru a defini acele resurse naturale ale planetei care se află dincolo de limitele suveranității statelor și se referă, în mod tradițional, la oceanul planetar, atmosferă, spațiul extra-atmosferic si continentul Antarctica. Recent, schimbările climatice, biodiversitatea și regiunea Arctică au fost, de asemenea, incluse în categoria „Global Commons”.

În ultimii ani, au loc dezbateri dacă Internetul, ca sistem global de computere interconectate prin tehnologii de telecomunicații, face parte din resursele globale comune. Răspunsul pare a fi mai degrabă „Nu”, deoarece rețeaua Internet se află, în mare parte, în proprietate privată (guvernanța Internetului este un subiect în dezbatere). Spațiul cibernetic – „Cyberspace” – poate fi, însă, considerat parte a „Global Commons”, conceptul fiind legat de libertatea de exprimare.

Aproape peste tot în lume resursele naturale sunt supra-exploatate, cu un impact masiv asupra mediului înconjurător. Această realitate este adesea numită „Tragedia resurselor globale comune”. Din 1970 și până astăzi, economia globală a crescut de cinci ori, iar producția de bunuri alimentare cu 300%. În aceeași perioadă, îngrășămintele chimice acumulate în ecosistemele costiere au generat „zone moarte” pe o suprafață totală mai mare decât cea a Marii Britanii.

Populația globului se apropie de zece miliarde, iar consumul de alimente este așteptat să crească cu peste 50% până în 2050. Pentru a produce hrana necesară omenirii, se estimează că o suprafață suplimentară de teren de două ori mai mare decât India ar urma să fie transformată în teren agricol.

În fiecare an, planeta pierde 10 milioane ha de pădure – o suprafață egală cu cea a Islandei. Despăduririle masive afectează sistemul de apă dulce, diminuează capacitatea pădurilor de a stoca dioxidul de carbon și amplifică consecințele dezastrelor naturale. Penuria de apă ar putea deveni, în curând, o nouă normalitate în multe părți ale lumii, afectând cca. 5,7 miliarde de oameni până în 2050. Afecțiunile cauzate de poluarea aerului produc 6,5 milioane de decese premature în fiecare an.

Din cauza încălzirii globale, un milion din cele opt milioane de specii de plante și animale care există pe Pământ riscă să dispară. Avem astăzi în atmosferă cea mai mare cantitate de gaze cu efect de seră din ultimul milion de ani. Un studiu publicat în 2019 de Academia Națională de Științe a Statelor Unite arată că, într-un scenariu cu emisii reduse, până în anul 2100 nivelul oceanului planetar ar crește cu 69 cm, raportat la nivelul din anul 2000, iar dacă emisiile vor fi ridicate, creșterea ar putea fi de 111 cm.

Creșterea nivelului oceanelor va face ca numeroase state insulare să dispară de pe hartă. Trăim într-un „sat global”, de aceea nicio țară nu este imună la poluare, degradarea mediului, distrugerea biodiversității, sau răspândirea bolilor infecțioase. În același timp, niciun stat nu dispune de mijloace pentru a rezolva singur astfel de probleme.

Soluția constă în inversarea tendințelor de evoluție a climei, biodiversității și oceanelor și în construirea unei economii globale sustenabile. Pentru aceasta, sunt necesare schimbări comportamentale și transformări structurale.

În iunie 2020, Klaus Schwab, Președintele Executiv al Forumului Economic Mondial (autor al cărții „Cea de-a patra revoluție industrială”), aprecia că: „Pandemia de COVID-19 reprezintă o oportunitate rară și redusă în timp de a reflecta, reimagina și reseta lumea în care trăim, pentru a crea un viitor mai sănătos, mai echitabil și mai prosper”.

Pandemia a demonstrat că acest lucru este posibil atunci când nu mai sunt alte opțiuni. În cazul COVID-19, purtăm mască, ne spălăm pe mâini, păstrăm distanța socială. Pentru a evita „tragedia resurselor globale comune”, va trebui să renunțăm la comportamente nocive în relația cu natura, redusă risipa de hrană și apă, un nivel zero de emisii până în anul 2050.

Sunt necesare și o serie de transformări structurale: decarbonizarea producției de energie, electrificarea transportului și industriei, creșterea eficienței energetice, trecerea de la transportul rutier de mărfuri la cel pe cale ferată și maritim, protejarea pădurilor, refacerea zonelor degradate, oprirea supra-exploatării speciilor, stoparea poluării marine, curățirea oceanelor de plasticul care sufocă viața, amprentă „zero” de carbon la construcțiile noi, economie circulară, folosirea materialelor regenerabile, asimilarea revoluției digitate în viața cotidiană.

Într-un astfel de proiect, contractul social dintre oameni, guverne și marile corporații trebuie să devină mai inclusiv și adaptat noilor realități. Măsurile de creștere a încrederii între state sunt importante nu doar în domeniul securității internaționale, ci și pentru gestionarea resurselor globale comune, iar acest lucru este posibil doar într-o ordine globală bazată pe reguli și pe normele de drept internațional.

În această paradigmă, Organizația Națiunilor Unite are un rol-cheie, deoarece construcția unor societăți inclusive și reziliente, care să genereze redresarea ecologică, digitală și sustenabilă a economiei globale și să valorifice avantajele revoluțiilor InfoTech și BioTech, presupune soluții bazate pe multilateralism.

În iunie 2019, peste 50 mari organizații filantropice, de cercetare, mass media și de afaceri din lume au format un parteneriat numit „Alianța pentru Resursele Globale Comune”, cu obiectivul de a crea o rețea de acțiune bazată pe date științifice, pentru protejarea populației și planetei, refacerea resurselor globale comune și promovarea unor schimbări sistemice. 1200 companii s-au alăturat deja acestui proiect. În septembrie 2019, Franța și Germania au lansat „Alianța pentru Multilateralism”, un forum pentru promovarea de soluții comune la provocările globale, prin consolidarea cooperării multilaterale. România s-a alăturat inițiativei în anul 2020.

În februarie 2021, la lansarea raportului Programului ONU pentru Mediu „Să facem pace cu natura”, Secretarul General Antonio Guterres spunea: „Pentru prea mult timp, am purtat un război sinucigaș și fără sens cu natura. Rezultatul îl reprezintă trei crize interconectate: perturbarea mediului, distrugerea biodiversității și poluarea care ne amenință viabilitatea ca specie. Fără ajutorul naturii, nu vom putea prospera, sau chiar supraviețui. Este timpul să reevaluăm și să resetăm relația noastră cu natura. Drumul către economia sustenabilă există, el presupune energie regenerabilă, sisteme de hrană sustenabile și soluții bazate pe natură”.

Epilog. Resursele globale comune au fost multă vreme conceptualizate în termeni financiari. Zeci de ani, omenirea s-a concentrat mai mult pe exploatare și profit, decât pe protecție și conservare. Descoperim acum că suntem o lume mare pe o planetă mică, folosim mai multe resurse decât capacitatea acesteia de regenerare și ne apropiem de punctul dincolo de care întoarcerea nu va mai fi posibilă.

Am putea, eventual, supraviețui fără bani dar, cu siguranță, nu și fără ecosisteme capabile să susțină viața. Această realitate reprezintă un semnal SOS ce indică o criză iminentă și necesitatea unei acțiuni imediate. Poate că în univers există 7 x 1020 planete, dar Pământul este singura noastră casă și corabia cu care călătorim prin spațiul intergalactic. Protejându-i resursele globale comune, ne protejăm viitorul pe o planetă sustenabilă.

Așa cum remarca președintele României, domnul Klaus Iohannis, de la tribuna Adunării Generale a ONU, în septembrie 2019: „Suntem astăzi, toți, profund interconectați prin guvernanța multilaterală. Soluțiile la aceste provocări economice, sociale și de mediu care se întrepătrund pot fi găsite doar printr-un angajament reînnoit față de multilateralism și o ordine internațională bazată pe reguli, cu ONU în centrul său”.

Promovarea intereselor naționale presupune, deopotrivă, patriotism și cooperare globală. Profesorul Yuval Noah Harari (autorul cărții „Homo deus. Scurtă istorie a viitorului”) argumentează că nu există contradicție între naționalism și globalism: „Naționalism înseamnă să îți iubești compatrioții. Și, în secolul XXI, pentru a proteja siguranța și viitorul compatrioților tăi, trebuie să cooperezi cu străinii. Deci, în secolul XXI, cei care sunt buni naționaliști trebuie să fie și globaliști. Globalism înseamnă un angajament față de anumite reguli globale, reguli care nu neagă unicitatea fiecărei națiuni, ci doar reglementează relațiile dintre națiuni”.

Post Scriptum. La 1 aprilie voi participa, alături de alți ambasadori la ONU, la o conversație deschisă, în nume personal, despre „Resursele globale comune în secolul XXI”.

(Notă: Opiniile exprimate în acest articol nu angajează poziția oficială a autorului)