Rusia ar putea încerca scenariul Crimeea și în regiunea Bugeac, susține un analist american

Bugeacul, fost teritoriu românesc, riscă să împărtășească soarta Crimeei, avertizează un analist american, care afirmă că Rusia ar putea profita de izolarea regiunii față de restul Ucrainei pentru a-și impune dominația în această zonă multiculturală de la gurile Dunării.

Michael Druckman a avertizat recent, într-un editorial pentru grupul de analiză Atlantic Council, că zona din sudul Basarabiei prezintă multă din vulnerabilitățile care au contribuit la secesiunea regiunii Crimeea în 2014: izolare fizică față de restul Ucrainei; o populație eterogenă din punct de vedere etnic pentru care rusă este „lingua franca”, influență masivă a mass-mediei controlate de Kremlin.

Mai mult, armata rusă este prezentă chiar în vecinătate, în regiunea separatistă Transnistria, iar trupele ruse de acolo ar putea acționa similar precum „omuleții verzi” care au jucat un rol decisiv în anexarea regiunii Crimeea de către Moscova, susține Druckman, directorul programului pentru Ucraina în cadrul Institutului Republican Internațional.

Bugeacul, zona din sudul Basarabiei, este înconjurată din aproape toate părțile de teritoriile României și Republicii Moldova, astfel că legăturile rutiere și feroviare cu restul Ucrainei sunt deosebit de precare, limitându-se la un pod feroviar și rutier peste estuarul Nistrului și la un drum aflat parțial pe teritoriul Republicii Moldova, în apropierea zonei controlate de separatiștii proruși de la Tiraspol.

Potrivit lui Druckman, în cazul regiunii Crimeea, lipsa unor conexiuni rutiere și feroviare cu Kievul și restul Ucrainei a contribuit direct la slăbirea legăturilor între populația peninsulei și compatrioții lor din alte părți ale Ucrainei, lucru care a redus participarea locuitorilor din Crimeea la procesele de construire a identității naționale ucrainene. Iar acest scenariu se poate repeta și în Bugeac, unde izolarea este una dintre caracteristicile cheie, la fel ca în Crimeea.

Din punct de vedere etnic, populația din Bugeac este eterogenă, cu ucrainenii fiind cei mai numeroși, însă fără să dețină majoritatea absolută (reprezintă 40% din populație). Spre deosebire de Crimeea, unde rușii sunt majoritari, în Bugeac doar o cincime dintre locuitori sunt ruși, iar o altă cincime sunt bulgari. În regiune mai trăiesc și aproape 80.000 de români/moldoveni, reprezentând 13% din populația regiunii. Deși etnicii ruși sunt în minoritate, limba rusă deține statutul de „lingua franca” în regiune (ca urmare a colonizării masive din timpul Rusiei Țariste), iar televiziunile rusești sunt deosebit de influente în rândul populației. Astfel, Kremlinul are la dispoziție elementele necesare pentru a extinde și exploata diviziunile dintre locuitorii Bugeacului.

Druckman avertizează că regiunea din sud-vestul Ucrainei ar putea reprezenta o provocare majoră de securitate pentru Ucraina. Potrivit acestuia, pentru a preveni acest lucru, Kievul ar trebui să învețe din evenimentele din 2014, și să-și concentreze atenția și resursele asupra Bugeacului pentru a gestiona vulnerabilitățile care ar putea fi exploatate de Kremlin pentru a submina și mai mult suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei.

Totodată, comunitatea internațională ar trebui să acorde asistență Ucrainei pentru a putea gestiona situația din sud-vestul țării, în caz contrar existând riscul ca regiunea să devină un nou front în războiul hibrid declanșat de Rusia, a subliniat Druckman.

O eventuală destabilizare a sud-vestului Ucrainei, la gurile Dunării, ar afecta grav nu doar Ucraina, ci ar submina și securitatea națională a României și Republicii Moldova.

Regiunea Bugeac a aparținut inițial Țării Românești, fiind ulterior preluată de Principatul Moldovei. Otomanii au anexat regiunea în 1484, iar în 1812, întreaga Basarabie, inclusiv partea de sud, a fost cedată Rusiei Țariste.

În urma Războiului Crimeei, în 1856, Imperiul rus a trebui să cedeze Principatului Moldovei o parte din Bugeac, iar teritoriul va trece în componența României după Mica Unire din 1859. În 1878, Rusia va forța România să cedeze teritoriul din sudul Basarabiei, țara noastră primind în schimb Dobrogea. La finalul Primului Război Mondial, întreaga Basarabiei se unește cu România, însă unirea durează doar 22 ani. În 1940, Regatul României se vede forțată să renunțe la teritoriile aflate la est de Prut, sudul Basarabiei fiind atribuit RSS Ucrainene, în defavoarea RSS Moldovenești. După prăbușirea Uniunii Sovietice, Ucraina moștenește Bugeacul.