Povestea anului 2019, spusă de Umbrela Strategică: Protestatari vs. regimuri autocratice – 1

Din Hong Kong și până în Sudan, Rusia sau Ecuador, milioane de oameni din întreaga lume au ieşit pe străzi în 2019 pentru a protesta faţă de corupţie, inegalitate socială, erodarea libertăților civice sau schimbări climatice, sfidând în multe cazuri regimuri autocratice, care nu s-au sfiit să folosească mijloace brutale în încercarea de a suprima tulburările și de a rămâne la putere.

De departe cele mai cunoscute proteste izbucnite în 2019 sunt cele de la Hong Kong. Regiunea autonomă chineză este de șase luni scena unor confruntări între forțele de ordine și protestatari, care cer respectarea și extinderea drepturilor democratice și demisia șefei Executivului local, Carrie Lam, considerată de manifestanți ca fiind obedientă Beijingului.

Protestele săptămânale, ce au pornit de la un proiect de lege ce permitea extrădarea cetățenilor din Hong Kong către China continentală pentru a fi judecați, nu au încetat nici după retragerea controversatei propuneri și cel mai probabil vor continua și în 2020.

Beijingul a condamnat protestele de la Hong Kong, afirmând că prezintă semne incipiente de „terorism” și acuzând țările occidentale că ar fi implicate în tulburările din oraș.

Temerile privind starea democrației au alimentat și proteste în alte țări, cum ar fi cele din Bolivia, unde, pe fondul acuzațiilor de fraude la alegerile prezidențiale, mii de persoane au participat la manifestații împotriva președintelui Evo Morales, reales în mod controversat pentru a patra oară. După două săptămâni de proteste, Morales și-a anunțat demisia și a părăsit țara. Însă calmul nu a revenit, pentru că de această dată susținătorii lui Morales au fost cei care au ieșit pe străzi pentru a demonstra contra noii conduceri a țării. Cel puțin 33 de persoane au decedat în cursul protestelor anti și pro-Morales.

Zeci de mii de oameni au luat parte la demonstrații la Moscova și în alte orașe din Rusia, în perioada iulie-septembrie, după o decizie a autorităților electorale de a împiedica participarea unor candidați independenți la alegerile locale ruse. Numeroși protestatari, inclusiv mai mulți lideri ai opoziției anti-Kremlin au fost arestați. Pe de altă parte, în urma manifestațiilor, partidul Rusia Unită, care îl susține pe președintele Vladimir Putin, a obținut un rezultat slab la scrutinul local din capitala țării.

Algerienii au ieșit în stradă în februarie, iar după câteva luni de proteste, președintele Abdelaziz Bouteflika, aflat la putere de 20 de ani, a demisionat. Manifestațiile au continuat până în toamnă, protestatarii cerând o curățare a clasei politice de elementele corupte.

În aprilie, după mai multe luni de demonstrații pașnice, președintele Sudanului, Omar Hassan al-Bashir, aflat la putere din 1989, a fost înlăturat de armată. Ulterior, armata a încercat să reprime în mod brutal manifestațiile, însă acestea au continuat și în cele din urmă a fost negociat un acord între armată şi protestatari privind tranziția spre o administrație civilă.

O parte însemnată a protestelor care au avut loc în întreaga lume au fost stârnite de furia față de situația economică – în special creșterea inegalității și costul ridicat al vieții – și apoi au evoluat rapid în mișcări ample cu revendicări sociale și politice majore.

Irakul se confruntă cu manifestații violente încă din luna octombrie, nemulțumirile cetățenilor față de rata ridicată a șomajului, ineficiența autorităților și corupție au escaladat până la solicitări privind formarea unui nou guvern, schimbarea sistemului politic și eliminarea influenței iraniene în această țară. Peste 450 de persoane au murit, forțele de securitate irakiene fiind acuzate că au tras cu muniție de război în protestatari.

Premierul de la Bagdad, Adil Abdul-Mahdi, a demisionat în urma protestelor, însă negocierile privind formarea unui nou guvern au intrat în impas, lucru ce ar putea alimenta furia protestatarilor.

În Iran, ca urmare a presiunii sancțiunilor americane, prețurile la combustibil au crescut cu până la 50% la jumătatea lunii noiembrie, ceea ce a provocat proteste masive care s-au transformat rapid în manifestații față de corupția guvernamentală, și s-au soldat cu sute de morți în urma intervenției brutale a forțelor de securitate.

De la jumătatea lunii octombrie, Libanul este scena unor proteste masive pornite inițial de la planul guvernului de a impune noi taxe pentru combustibili, tutun și apelurile online, dar care au evoluat într-o amplă mișcare de contestare a actualei clase politice, considerată drept incompetentă și profund coruptă. Premierul Saad Hariri și-a dat demisia, însă continuă să dețină putere în contextul în care partidele de la Beirut nu au reușit să ajungă la un acord privind un nou prim-ministru.

În Venezuela, țară care de mai mulți ani se confruntă cu o criză economică, socială și politică profundă, manifestațiile contra regimului condus de președintele Nicolas Maduro au continuat și în 2019, în special după ce președintele Adunării Naționale a Venezuelei, Juan Guaido, s-a proclamat președinte în exercițiu, fiind recunoscut de peste 50 de țări din întreaga lume.

Începute la jumătatea lunii octombrie, manifestațiile din Chile au evoluat de la un mic protest al studenților, provocat de creșterea prețului călătoriilor cu metrou, la ample demonstrații; peste un milion de persoane ieșind pe străzi pentru a protesta față scăderea nivelului de trai, a eticii guvernamentale și a inegalității sociale.

Manifestațiile din Chile au fost marcate de numeroase incidente violente între protestatarii și forțele de ordine, soldate cu 19 morți și mii de răniți, iar numeroase clădiri au fost vandalizate.

Măsurile dure luate de autorități în încercarea de a potoli protestele s-au dovedit fără efect, astfel că, pentru a calma spiritele, președintele chilian Sebastian Piñera a fost nevoit la finalul lunii octombrie să demită mai mulți miniștri și să convoace un referendum pentru elaborarea unei noi constituții.

În luna noiembrie au izbucnit proteste și în Columbia, inspirate de manifestațiile din alte țări din America Latină. Sute de mii de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva inegalității sociale și a corupției.

Proteste cu substrat politic sau economic au avut loc și în unele zone din Europa: în Franța, unde au continuat manifestațiile organizate de mișcarea „Vestelor galbene”; în Spania, cu demonstrații pentru independența regiunii Catalonia sau în Malta, unde premierul Joseph Muscat a demisionat pe fondul protestelor privind asasinarea jurnalistei anticorupție Daphne Caruana Galizia.

Pe lângă factorii socio-economici și politici, în anul 2019 s-au înregistrat și manifestații masive pe tema schimbărilor climatice, în țări de pe întreg mapamondul, inclusiv în SUA, Marea Britanie, Germania, Spania, Austria, Franța sau Australia.

Apogeul a fost atins pe data de 20 septembrie, când milioane de persoane din întreaga lume au participat la așa numita „Grevă mondială pentru climă”, cerându-le liderilor politici să ia măsuri imediate pentru a contracara schimbările climatice.

Rezultatele protestelor din 2019 au fost variate, înregistrându-se totuși o serie de cazuri de succes, precum cele din Algeria, Sudan sau Bolivia, care dau speranță altor disidenți din întreaga lume.

Pe de altă parte, tulburările au evidențiat și două tendințe îngrijorătoare: lipsa de scrupule a guvernelor în ceea ce privește folosirea forței extreme pentru a păstra controlul, așa cum s-a observat în Sudan, Iran, Irak, Rusia sau Hong Kong, și fragilitatea instituțiilor democratice în fața liderilor puternici, afirmă editorialistul Simon Tisdall de la The Guardian.

Erica Chenoweth de la Universitatea Harvard susține că șansele ca protestele nonviolente să-şi atingă obiectivele sunt de două ori mai mari decât în cazul mişcărilor violente.

Cercetătoarea spune că „rezistenţa nonviolentă nu funcţionează prin înduioşarea adversarului, ci prin restrângerea opţiunilor lui. Un lider şi cercul său de apropiaţi nu pot pune în aplicare politici de unii singuri. Au nevoie de cooperare şi obedienţă din partea multor oameni pentru a-şi aplica planurile şi politicile”.