O premieră în istoria omenirii: prețul petrolului a devenit negativ. Ce înseamnă asta, ce ne așteaptă și cum este afectată România

O analiză a jurnalistului Mihai Nicuț, redactor-șef al Economica.net,  pentru Umbrela Strategică.

Un preț de minus 37 de dolari pe baril era ceva de neimaginat acum o lună sau un an. Și totuși, ieri am trăit această premieră, iar situația este perfect explicabilă, în condițiile unei economii globale aproape blocate, în care practic nu mai este loc să se depoziteze petrolul pe care nu mai are cine să îl consume. 

Ziua de luni a consemnat o premieră în istorie. Prețul petrolului de tip West Texas Intermediate (WTI), de referință pentru piața americană a ajuns să fie negativ. În doar câteva ore prețul a scăzut cu 300%, sfidând logica obișnuită și gândirea de bun simț a oricărui om cu o pregătire medie.

Ei bine, s-a scris istorie la NYMEX (bursa de mărfuri din New York) și prețul petrolului de tip WTI cu livrare în luna mai a ajuns și la minus 37 de dolari barilul. Asta înseamnă că, invers logicii obișnuite, vânzătorul îl plătește pe cumpărător să îi vândă marfa. Cu alte cuvinte, cine cumpără un baril de petrol nu numai că îl ia gratuit, dar primește de la cumpărător și 37 de dolari pentru asta, în teorie ceva incredibil, dar care s-a întâmplat.

Mai întâi, ce a fost cu acel preț negativ

Acel preț de minus 37 de dolari barilul a fost pentru contracte futures cu scadență în luna mai, pentru tipul de țiței WTI, comercializat pe piața americană. Să încercăm să simplificăm, cât se poate!

Un contract futures presupune o înțelegere între un vânzător și un cumpărător că se va livra un bun la o anumită data din viitor, la un preț. Acest contract poate fi însă vândut , ceea ce în mod uzual se și întâmplă, ba chiar de mai multe ori, de aceea se și spune că doar 10% din contractile futures presupun și livrarea fizică a mărfii tranzacționate. De fapt, se tranzacționează mult mai mult “hârtii” decât barili. Între cel care produce efectiv petrolul și cel care îl cumpără în final ca să-l rafineze, această cantitate fizică de petrol poate fi vândută și de zeci de ori între diverși investitori sau traderi.

Ei bine, ieri, cotația futures WTI pentru contractul futures cu scadență mai deschisese ziua la 17,73 dolari. Aceste contracte, cu scadența mai, se mai puteau tranzacționa doar până la data de azi, 21 aprilie. Cu alte cuvinte, cine avea un contract de cumpărare de petrol cu livrare fizică în luna mai (fie cumpărat din piață, fie semnat direct cu un producător-situația mai rară) fie trebuia să primească marfa și să o plătească, fie să rostogolească – să vândă – acest contract pentru luna următoare, adică iunie (cotația este pozitivă și acum, 20 de dolari). Repetăm, dacă nu îl vinde, e obligat să preia petrolul și să plătească prețul.

În general aceste rostogoliri se fac cu o săptămână-două înainte de scadențe, iar cine are contractul încearcă să câștige din faptul că prețul futures pentru luna viitoare este mai bun. Situație care nu s-a mai aplicat ieri, din motive de fundamente ale pieței pe care le vom explica mai jos. În general, cumpărătorii de pe final de lună sunt cei care au nevoie de cantitățile fizice, dar cum este exces de petrol, nu s-a prea mai înghesuit multă lume să cumpere altul. 

Dar cei care aveau contractele trebuia să le vândă dacă nu au apucat să le rostogolească în iunie. De aceea, în condițiile în care se apropia scadența, – adică data de azi, a apărut un exces de ofertă, și, cum cererea este redusă, prețul a scăzut rapid și a ajuns negativ: mulți s-au grăbit să vândă ca să nu preia petrolul și să l plătească. De aici, minus 37 de dolari. 

Așadar s-a tranzacționat o cantitate de petrol la preț negativ. Dar asta nu înseamnă că peste tot în lume tot petrolul s-a vândut la preț negativ. 

Fundamentele pieței

De ce s-a ajuns aici. Explicația simplă este dezechilibrul între ofertă și cerere. Prețurile petrolului erau oricum sub presiune de la începutul anului-cotațiile pentru WTI scăzuseră de la 60 la 30 de dolari în doar două luni. Pe fondul extinderii pandemiei, tot mai multe economii au intrat în lockdown: fabricile se închid, transportul de mărfuri se diminuează, avioanele nu mai zboară, oamenii stau în casă, nu mai merg cu mașinile.

Deci consumul scade, iar dacă producția nu scade la fel, automat apare un exces de ofertă, care trage prețurile în jos. Logică ar fi fost diminuarea ofertei, pentru a “trage prețul în sus”, ceea ce țările producătoare, ale căror bugete depind de încasările de vânzarea petrolului, au și încercat să facă, de mult, dar au apărut conflicte inclusiv între ele, adică între cartelul OPEC, dominat de Arabia Saudită, și Rusia. Vladimir Putin a declarat că, și la prețul de 30 de dolari barilul economia Rusiei poate să facă față, ceea ce i-a enervat pe saudiți care au declanșat un război al prețurilor: nu au scăzut producția, ba chiar au crescut-o și au ieftinit petrolul pentru China.

Rezultatul a fost o prăbușire a cotațiilor într-o singură zi cu 27%. În final, la jumătatea lui aprilie, saudiții, americanii și rușii au ajuns la un acord de reducere a producției, începând cu luna mai, de circa 10 milioane de barili pe zi. 

Și acum, cifre! Producția globală de petrol este undeva la circa 100 de milioane de barili pe zi, care, în condiții normale de piață, își găsește și consum. Însă, în decembrie a apărut pandemia în China, care în final s-a extins în toată lumea, iar consumul a scăzut dramatic. La începutul lui aprilie, se estima că 30 de milioane de barili pe zi nu au cumpărător. Producția nu a scăzut decât marginal, și, evident, ce nu s-a consumat a fost cumpărat și stocat.

Însă cum nu există un volum nelimitat de depozitare (pe lângă depozitele de pe uscat au fost folosite și petrolierele care în mod uzual transportă) s-a ajuns și aici la limită. Practic este atât de mult petrol încât nu mai e loc pentru el. Prăbuşirea înregistrată luni de cotaţia ţiţeiului WTI se datorează, parţial, umplerii depozitului petrolier de la Cushing, statul Oklahoma, unul din cele mai importante din SUA.

Soluția pe moment

Azi, barilul de petrol WTI chiar cu scadența mai a revenit pe plus pe piețele din Asia, la deschidere: 1,10 dolari. Operatorii subliniază că acum piaţa se concentrează pe contractele cu livrare în luna iunie. Pentru acestea din urmă, marţi dimineaţa pe pieţele din Asia barilul de petrol WTI era cotat la 21 de dolari. Donald Trump a pus și el umărul:  a anunţat luni că Statele Unite vor profita de prăbuşirea istorică a preţului petrolului pentru a cumpăra 75 de milioane de barili cu scopul de a umple rezerva strategică a SUA. La 17 aprilie, ea conţinea 635 de milioane de barili şi limita autorizată este în prezent de 713,5 milioane de barili. 

Ce urmează?

Ultima estimare a Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), de la jumătatea lunii aprilie, arată că cererea globală de petrol ar urma să înregistreze în 2020 o scădere record cu 9,3 milioane de barili pe zi, din cauza paralizării economiei mondiale, ca urmare a pandemiei de Covid-19. Ar fi primul an în care consumul scade, iar această scădere istorică ar re-aduce consumul mondial la nivelul din anul 2012, în jurul valorii de 90,5 milioane de barili pe zi.

Mai gravă e situația din viitorul apropiat! 

Potrivit IEA, în această lună, cererea mondială de petrol ar urma să scadă cu 29 de milioane de barili pe zi, până la nivelul de consum înregistrat în 1995, de aproximativ 70,4 milioane de barili pe zi. Consumul ar urma să mai scadă cu alte 26 milioane de barili pe zi în luna mai şi cu 15 milioane barili pe zi în iunie. 

În aceste condiţii, IEA susţine că niciun acord de reducere a producţiei nu va putea compensa în totalitate scăderile pe termen scurt cu care se confruntă piaţa petrolieră.

Cine va fi cel mai lovit de această situație? În primul rând americanii, care, pe fondul creșterii prețurilor din ultimii ani, au extins exploatarea petrolului din șisturi, lucru care nu este ieftin, dar le-a permis să ajungă primul producător de petrol al lumii, în 2019. Însă, chiar și la un preț de 20 de dolari pe baril, nu mai puțin de 533 de companii americane vor da faliment până la finalul anului viitor, iar la un preț de 10 dolari, 1.100 vor avea aceeași soartă (estimare Rystad Energy, pentru CNN, 21 aprilie).

Apoi, toate țările ale căror venituri bugetare se bazează pe încasările din vânzarea resursei energetice, și aici poate cele mai de plâns nu ar fi neapărat Rusia sau Arabia Saudită (saudiții au oricum rezerve uriașe, și de barili și de cash, și au și un cost mic de extracție), cât mai ales țări afectate oricum, ca Venezuela, sau țări care trăiesc aproape exclusiv din petrol, ca Nigeria. Ca să faceți o idee, pentru ca Venezuela să poată finanța toate cheltuielile sale, are nevoie de un preț al barilului de 120 de dolari, iar exporturile de petrol ale Nigeriei sunt responsabile pentru 70% din încasările valutare ale țării. 

Cîștigătorii? În teorie marii importatori, și aici am putea numi China sau India, dar câștigul este modest, în condiții de lockdown, adică dacă acest petrol ieftin nu se și consumă. 

Vă întrebați de ce, la aceste prețuri, se mai extrage petrol? Pentru că, în unele situații, dincolo de o pierdere asumată pentru un interval de timp, închiderea unui puț, mai ales a unuia dintr-un zăcământ matur, poate să fie o decizie fatală pentru viitor: când va fi redeschis, randamentul său poate să fie mult mai mic, sau chiar apropiat de zero. Iar lumea va reîncepe, cândva, să consume. 

Efectele asupra României

Cum am spus mai sus, acea prăbușire sub zero pentru cotația WTI nu este caracteristică întregii piețe petroliere. Pentru Europa, de referință este cotația Brent, stabilită la Londra, și ea în scădere accentuată (20 de dolari barilul la momentul redactării acestei știri). România este producător de petrol (în total circa 150.000 de barili pe zi- țiței și gaze, extrase de OMV Petrom) dar este și un mare importator, cu peste două treimi din necesarul obișnuit de consum-are trei rafinării iar ce se extrage nu e suficient nici măcar pentru consumul uneia.

Pentru Petrom, impactul scăderii prețului este estimat chiar de companie. Bugetul pentru acest an este întocmit la un preț de 60 de dolari pe baril, iar un dolar în minus la prețul petrolului înseamnă un efect negativ de 20 de milioane de euro asupra companiei. Ce va putem spune, din interiorul industriei (cifra nu este publică) este că firma are un cost total de extracție denumit “total lifting cost”, de circa 25 de dolari pe baril, deci sub acest preț exploatarea țițeiului și gazeor din România, la actualele costuri și niveluri de taxare, intră pe pierdere. Or, acum, cotația Brent, care are influență asupra zonei noastre, este de 20 dolari, deci, dacă ea se va menține, Petrom intră pe pierdere. Or Petrom este cel mai plătitor de taxe la bugetul României. 

Vestea bună pentru consumatori este scăderea prețului la pompă, dar cine mai consumă? În a doua parte a lunii martie, vânzările din rețeaua de benzinării a companiei, cea mai mare din țară, au scăzut cu 30%, rata de utilizare a rafinăriei Petrobrazi a scăzut la 80%, iar prețurile au scăzut cu 20% de la începutul anului. În acest moment, cea mai mare rafinărie din România, Petriomidia, parte a grupului Rompetrol, este oprită pentru revizia planificată, dar ea va reporni în mai, pentru a rafina petrol provenit în special din Kazahstan. 

Iată cum a comentat situația Răzvan Nicolescu, fost ministru al Energiei și actual consultant-partener la Deloitte. 

“Consecințele acestei situații pentru România diferă de la o categorie la alta. Pentru consumatori, în special transportatorii, acest colaps al prețurilor pare un câștig pe termen scurt, de care nu se pot bucura, însă, din cauza reducerii masive de activitate generate de criza medicală. Pe termen lung, dacă această situație va genera falimente și abandonări de producție în industria de petrol, acest lucru nu va ajuta la perspectivele de preț, adică nici consumatorii nu vor avea de câștigat.

Pentru stat, nu este o veste bună deloc deoarece în industria de petrol din România își desfășoară activitatea, încă, zeci de mii de oameni. În plus,  bugetul de stat va fi afectat de plata redevențelor, taxelor și accizelor generate de scăderea de cotație, consum și, eventual, producție.

Pentru industrie situația este foarte îngrijorătoare. Pe zona de producție, în România sunt în operare câmpuri de petrol mici ca productivitate, cu un număr ridicat de sonde și un cost de producție semnificativ mai mare decât media internațională. Acest tip de producție este primul lovit de o scădere de preț masivă pe termen lung. Pe partea de rafinare, nu suntem deocamdată afectați grav datorită hazardului: rafinăria Petromidia a fost închisă pentru revizie generală încă de la mijlocul lunii martie. Chiar si așa, pe fondul scăderii masive de consum, celelalte două mari rafinării (Petrobrazi si Petrotel) au început să se confrunte deja cu probleme de funcționare. Dacă Petromidia își termină revizia în timp şi pornește la 1 mai situația se va complica si mai mult”.