Fără (gazele din) Marea Neagră, România va continua să rămână o țară săracă, la periferia economică a UE
(Analiză a lui Victor Grigorescu, fost ministru al Energiei, expert în Energie și Afaceri Europene, pentru Umbrela Strategică):
Analiza de față pornește de la presupunerea că oferta înaintată recent de către Romgaz pentru preluarea participației ExxonMobil în proiectul gazier din Marea Neagră va fi, la capătul unui proces de negociere, acceptată.
Sunt trei motive pentru care acest demers este o veste foarte importantă pentru România. Primul motiv este că facem un pas concret în direcția începerii exploatării acestor resurse, al doilea motiv este implicarea, din nou, a unei companii românești deținute majoritar de stat în construcția arhitecturii regionale de securitate energetică, iar al treilea este că Neptun Deep va întări rolul BRUA, finalizată deja prin eforturile Transgaz.
Vestea mai puțin bună este că giganții energetici americani, care dețin tehnologie de vârf în sector, înregistrează un nou eșec în România, ExxonMobil fiind a doua companie de peste Ocean care se retrage de pe piața locală, după plecarea intempestivă a celor de la Chevron. Este greu de crezut că numai autoritățile noastre sunt de vină, cu toate că fluctuațiile în atitudinea politică a Bucureștiului au atârnat greu în balanță. Este o lecție de învățat pentru parteneriatul economic transatlantic.
Surprinzător sau nu, relansarea proiectului Neptun Deep se construiește tot pe succesul unui investitor american. Compania BSOG, deținută de grupul Carlyle, este foarte aproape de punerea în producție a perimetrului gazier Midia, ceea ce reprezintă un succes notabil. Perseverența, încrederea în propriile capacități tehnice și buna cunoaștere a pieței regionale se numără printre ingredientele-cheie în gestionarea unui context complex.
Pentru Romgaz, proiectul din Marea Neagră va reprezenta o provocare reală, mai înainte de a fi o oportunitate. Compania trebuie să își asigure o finanțare substanțială într-o perioadă în care gazul natural pare a intra într-un con de umbră. Comisia Europeană refuză încă să catalogheze producția de electricitate din gaze naturale ca fiind sustenabilă, punând în pericol tranziția către o economie nepoluantă, decarbonată, mai ales în Estul Europei.
Romgaz trebuie, de asemenea, să își întărească propria capacitate tehnică și administrativă în gestionarea de proiecte complexe și să corecteze deficiențele care au dus la eșecul proiectului de construcție a unei noi centrale la Iernut. Nu mai avem luxul să pregătim acest proces din timp, lucrurile sunt cam din pripă dar soluții există, pornind de la sprijinirea managementului profesionist, asumat, a oamenilor care pun interesul companiei mai presus de interesul personal, și care să fie scutiți de ingerințele nefaste ale politicului.
Administrația politică are propriile responsabilități: definirea unui cadru legislativ realist, prietenos cu investitorii, corect față de bugetul de stat și care să recunoască faptul că Marea Neagră nu poate deveni un pilon cheie al dezvoltării României fără a exista un parteneriat real între autorități, investitori și operatorul proiectului.
Va fi prima dată în ultimii zece ani, poate, când o nouă clasă politică instalată la putere la București își va asuma paternitatea unui proiect fanion de investiții gestionat în parteneriat cu investitorii străini. Tendințele subtil xenofobe și în contra capitalului extern nu sunt puține nici astăzi. Nici actuala clasă politică nu va putea să se ferească de controversele inevitabile care înconjoară un astfel de proiect. Reproșurile pe care unii dintre actualii politicieni le aduc, mai voalat sau nu, marilor privatizări din trecut, spre exemplu, vor fi direcționate și către ei înșiși peste patru ani dacă nu găsim o variantă de a ieși din cercul vicios al populismului.
Pentru OMV Petrom, relansarea proiectului din Marea Neagră reconfirmă poziția de lider în regiune, în contextul în care aceasta a preluat gestiunea proiectului Khan Asparuh în Bulgaria și s-a angajat deja cu încredere într-un proiect similar în apele teritoriale ale Georgiei. Experiența OMV în exploatările offshore din Noua Zeelanda se va dovedi un element cheie în dezvoltarea lui Neptun Deep.
Va depinde de cei doi parteneri de proiect să gestioneze adecvat o paletă largă de așteptări, unele prea optimiste, alte de-a dreptul nerealiste, cum se întâmplă de fiecare dată în astfel de situații.
Soluția este să nu pierdem din vedere obiectivul cheie: exploatarea gazelor din Marea Neagră trebuie să înceapă! Fără Marea Neagră, România va continua să rămână o țară săracă, la periferia economică a Uniunii. Frica de asumare și „dezbaterile principiale” nu vor absolvi pe nimeni de vină în cazul unui eșec.