Euractiv: Finalul de an, sfârșitul aprovizionării cu gaze?

Acordul dintre Ucraina și Rusia privind tranzitul de gaze naturale din Rusia către Europa va expira pe 31 decembrie. Timpul disponibil pentru a ajunge la o nouă înțelegere este scurt, iar relațiile dintre cele două țări au rămas tensionate de la momentul anexării Crimeei de către Rusia în 2014, explică jurnaliștii de la Euractiv.

Ucraina câștigă 3 miliarde de dolari pe an din taxele pe gazul tranzitat și ar vrea să păstreze cât mai mult din această sursă de venit. În plus, Ucraina a investit masiv în sistemul de transport gaze, aducându-l la standardele Uniunii Europene.

Pe de altă parte, Rusia a accelerat construcția a două gazoducte care ocolesc Ucraina: Nord Stream 2, care traversează Marea Baltică pentru a livra gaz direct Germaniei; și Turkish Stream, care traversează Marea Neagră și face legătura cu Balkan Stream, continuând apoi spre Bulgaria, Serbia, Ungaria și Austria.

În ultimii ani, compania rusă de stat Gazprom a preferat să folosească la maxim gazoductele care ocolesc Ucraina, și să folosească coridorul ucrainean doar în situațiile când cererea fluctuează.

La rândul său, Ucraina a ales să nu mai cumpere gaz din Rusia, în 2015, și să importe gaz din țările europene, pe trei rute, cea mai importantă fiind cea prin Slovacia.

Printre obstacolele din calea semnării unui nou acord se numără conflictul de natură politică dintre Kiev și Moscova, insurecția pro-rusă din estul Ucrainei și litigiul dintre Gazprom și compania de energie Naftogaz din Ucraina.

Eforturile Comisiei Europene de a media situația prin intermediul unor discuții trilaterale a eșuat, iar Ucraina și Rusia au continuat să aibă runde de discuții bilaterale. Problema a mai fost discutată și de președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, și omologul rus, Vladimir Putin, în timpul unei întrevederi la Paris pe 9 decembrie.

Șansele de a se ajunge la un acord la timp sunt mici, nu doar din cauza complexității problemei, care implică factori precum efectuarea unor plăți contestate, ci și din cauza interesului părții ruse de a vedea majorarea prețului gazelor.

Gazprom ar dori sa impună Nord Stream 2 și Turkish Stream ca alternative la ruta ucraineană, dar, din diferite motive, lucrările la Nord Stream 2 sunt în întârziere și proiectul nu are cum să intre în funcțiune mai devreme de mijlocul anului 2020. În plus, participanții la Nord Stream 2 și Turkish Stream vor suferi probabil de pe urma sancțiunilor impuse de SUA.

În acest moment, s-ar părea că Rusia nu a reușit, deocamdată, să își atingă scopul de a fi gata să furnizeze aceeași cantitate de gaze către clienții din Europa, prin cele doua trasee alternative, exact în momentul în care contractul de tranzit cu Ucraina expiră.

Pe de altă parte, în acest moment Uniunea Europeană este mult mai bine pregătită să facă față unei întreruperi în aprovizionarea cu gaz rusesc decât a fost în iarna lui 2008-2009, când mai multe state membre UE au întâmpinat probleme, și, conform unor surse, s-ar fi înregistrat cel puțin 11 victime omenești.

Stocurile de gaz ale statelor membre sunt la niveluri record. Totuși, efectele unei întreruperi a livrărilor de gaze pe 1 ianuarie ar fi importante. Prețul gazului ar crește pe toate piețele. În mod particular, țările din Europa de Sud-Est ar fi cel mai serios afectate. În funcție de durata întreruperii livrărilor, ar putea avea loc și o redirecționare a fluxurilor de gaze, iar cererea pentru gaz natural lichefiat (GNL) ar putea crește exploziv.

Prim-ministrul bulgar Boiko Borissov s-a declarat optimist cu privire la ceea ce ar putea să se întâmple când acordul Ucraina-Rusia expiră, pe 31 decembrie. „Tranzitul de gaze prin Ucraina nu va înceta. Cei care depind de producția de gaze sunt de fapt cei care exportă gaze. Ei depind de banii primiți de la noi. Credeți că o să renunțe la bani? Nu; de fapt, numărul de companii interesate să furnizeze gaze este în creștere”, a spus Borisov, facând aluzie la gazul natural lichefiat (GNL) din SUA. Bulgaria a importat deja GNL din SUA, și, conform unor surse, la prețuri mai mici decât cele pentru gazul importat prin conductele rusești.

Opinia generală este că Moscova este conștientă că nu este în interesul ei ca imaginea Rusiei de furnizor constant de gaze să fie afectată. Totuși, având în vedere jocurile de putere în care este angrenată Rusia –  atât în Europa cât și în alte părți ale lumii – este dificil să anticipăm deciziile luate de liderii săi.