Efectele Brexit asupra inițiativelor UE în domeniul apărării: Va facilita retragerea Regatului Unit procesul de formare a armatei europene?

Reprezentanții Marii Britanii la Bruxelles au susținut constant că NATO este principalul instrument european de apărare colectivă și în mod repetat s-au opus planurilor de intensificare a cooperării în domeniul securității și apărării la nivelul Uniunii Europene. Retragerea Marii Britanii din Blocul comunitar ar putea accelera procesul de integrare a statelor membre rămase (UE27) într-o uniune europeană pentru apărare.

„Apărarea UE este un un simbol de mobilizare util pentru unitatea europeană, se bazează pe sentimentul nostru de identitate comună”, a declarat un diplomat UE, citat de Financial Times. „Teoretic, acum este mai ușor să continuăm fără un Regat Unit incomod”.

Cu toate acestea, este semnificativ de notat că Marea Britanie este, alături de Franța, una dintre cele două puteri nucleare ale Europei; țara cu cel mai mare buget pentru apărare din regiune, fiind una din puținele care atinge pragul de minimum 2% din PIB, asumat împreună cu partenerii din NATO. Mai mult, comparativ cu restul aliaților europeni, Marea Britanie a afișat un apetit mult mai ridicat pentru trimiterea de forțe militare pentru a gestiona crizele globale.

Unii analiști avertizează că șansele creării unei veritabile armate europene sunt extrem de scăzute. De altfel, în pofida unor opinii potrivit cărora Brexit-ul ar putea accelera procesul de consolidare a cooperării în domeniul apărării între Germania și Franța, nu pare să existe un apetit mare pentru acest lucru nici la Paris, nici la Berlin.

În schimb, Florence Parly, ministrul francez al Apărării, a subliniat importanța menținerii unor legături strânse în domeniul apărării cu Londra, iar președintele Macron a propus o „inițiativă europeană de intervenție ” – un forum care să permită țărilor cu idei similare, inclusiv Marea Britanie, să întreprindă intervenții militare de urgență.

Totodată, Dominic Raab, șeful diplomației britanice, a afirmat că Londra se va folosi de apartenența la NATO și alte instituții europene pentru a compensa orice eroziune a influenței diplomatice și militare a Marii Britanii după Brexit, promițând că va fi „un vecin și mai bun” pentru UE.

„Fie prin intermediul NATO, fie prin intermediul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), sau chiar prin intermediul Consiliului Europei … avem o ocazie excelentă de a demonstra că nu vom fi mai slabi, ci de fapt vecini, aliați și parteneri mai buni”, a afirmat Raab, în contextul în care Marea Britanie să străduiește să-și croiască un rol de sine stătător în cadrul sistemului geopolitic mondial.

Liderii europeni au semnalat că va fi necesar nou forum de cooperare în apărare și diplomație după Brexit. Franța, susținută de Berlin, a propus un Consiliu de securitate european, care ar putea reuni marile puteri din cadrul UE, liderii britanici și din alte țări noneuropene. Chiar dacă ideea ar putea atrage un sprijin mai larg, jurnaliștii de la FT consideră că ar fi nevoie de mulți ani pentru a crea un astfel de organism și ar genera, probabil, multe disensiuni în legătură cu acordarea calității de membru.

Un astfel de grup, numit E3, format din Franța, Germania și Marea Britanie, uneori incluzând și Italia, s-a extins dincolo de ținta sa inițială – programul nuclear iranian, fiind folosit și pentru gestionarea crizelor din Siria și Libia. Annegret Kramp-Karrenbauer, ministrul german al Apărării, a sugerat „consolidarea” și permanentizarea grupului E3. Grupul „ar fi în esență o nouă punte de legătură între NATO și UE”, a afirmat anul trecut ministrul german.

Un diplomat european a avertizat însă că, deși E3 a fost util pentru a permite participanților să-și prezinte poziția publică privind criza din Iran, grupul „ar putea să nu aibă o utilitate pe termen lung”.

„Polonia, Spania și altele sunt deja deranjate pentru că au fost excluse”, a spus diplomatul.

De asemenea, profesorul Malcolm Chalmers, directorul general adjunct al Institutului Regal al Serviciilor Unite din Marea Britanie (Royal United Services Institute – RUSI), a afirmat că, deși pozițiile membrilor E3 în ceea ce privește Iranul au fost similare, gradul de convergență politică între cele trei țări nu poate fi garantat. „Vă puteți imagina un viitor în care Franța și, în special, Germania, sunt mai dornice să încerce să comunice cu [președintele] Putin decât Regatul Unit sau în care există opinii contradictorii asupra unui viitor conflict în afara Europei, așa cum a existat în 2003 cu Irakul”, a explicat Chalmers.

În ceea ce privește schimbul de informații, agențiile de spionaj din Marea Britanie sunt relativ relaxate cu privire la impactul Brexit-ului. Reuniunile între liderii serviciilor de informații europene au loc deja în afara structurilor UE, într-o serie de grupuri, cum ar fi „Clubul de la Berna”, ce include statele UE și Elveția și Norvegia; și o alianță de cooperare în domeniul informațiilor, cunoscută drept Paisprezece Ochi (Fourteen Eyes), care cuprinde Marea Britanie și alte patru țări anglofone (SUA, Canada, Australia și Noua Zeelandă) și o serie de state europene: Danemarca Olanda, Franța, Norvegia, Germania, Belgia, Spania, Suedia și Italia.

Andrew Parker, directorul general al agenției de informații MI5, este încrezător în ceea ce privește trăinicia acestor relații. „Parteneriatele s-au consolidat și au devenit mai puternice ca urmare a amenințărilor din partea ISIS și a Rusiei”, a declarat recent oficialul.

Cu toate acestea, în domeniul aplicării legii, Brexit prezintă un risc mult mai mare: pierderea accesului automat la reuniuni, documente și baze de date în domenii importante, cum ar fi migrația și fluxurile financiare.

Cea mai mare provocare pentru Londra va fi să găsească moduri de a atenua excluderea Marii Britanii din sistemul de informații pentru Schengen (SIS II) – o bază transfrontalieră de date masivă.

În mod similar, după terminarea perioadei de tranziție, Marea Britanie nu va mai putea face extrădări pe baza mandatului european de arestare și va trebui să încheie acorduri bilaterale cu fiecare stat UE în parte.

Dar cel mai grav va fi afectată industria de apărare a Regatului Unit „Pentru industrie, riscul este real”, a spus Chalmers, afirmând că Fondul european de Apărare este „în mod explicit protecționist împotriva terților”, ceea ce poate provoca daune pe termen lung în ceea ce privește cooperarea industrială între Marea Britanie și aliații săi din Europa.

Vineri noapte, după aproape o jumătate de secol de la aderare, Marea Britanie a devenit prima ţară care părăsește Blocul comunitar, eveniment care provoacă incertitudini, riscuri și oportunități pentru Regatul Unit, dar și pentru Uniunea Europeană.