(Articol de Siemon Smid, Director PwC Romania și Ștefan Mărgăritescu, Senior Associate, trimis Umbrela Strategică)
Transformarea tehnologică accelerată a dronelor militare, devenite instrumente esențiale în conflictele militare, a declanșat o cursă globală pentru pozitionare strategică în domeniul apărării, iar Europa răspunde prin investiții coordonate în inovație și capacității proprii de producție, într-o piață estimată să depășească 21,5 miliarde de dolari până în 2030, comparativ cu 12,2 miliarde de dolari în 2023.
Inițiative europene precum Fondul European de Apărare, Cooperarea Structurată Permanentă (PESCO) și programele de inovare NATO sprijină activ cercetarea, achizițiile coordonate și integrarea industrială la nivel regional.
Dacă inițial erau percepute ca instrumente auxiliare pentru supraveghere sau recunoaștere la distanță, Unmanned Aerial Vehicles (UAV-uri) au devenit elemente cheie ale arhitecturii militare moderne. Conflictele recente din Nagorno-Karabah, Siria și, în mod special, Ucraina, au subliniat rolul esențial al acestor instrumente, de la drone kamikaze FPV low-cost, utilizate pentru atacuri precise, și până la muniții loitering cu rază lungă de acțiune, comparabile cu rachetele de croazieră. În același timp, dronele navale au schimbat fundamental abordarea tradițională a strategiilor maritime.
Industria din România: Extindere strategică prin achiziții și parteneriate
România a cunoscut o creștere semnificativă a bugetului apărării în ultimii ani, atingând 8,6 miliarde de euro în 2024 (2,3% din PIB). O parte considerabilă din această sumă este direcționată către modernizarea Forțelor Armate, iar sistemele UAV sunt considerate una din prioritățile Planului de Înzestrare a Armatei 2025 – 2034. Scopul acestora este unul dual: de consolidare a capabilităților de ISR (Intelligence, Surveillance and Reconnaissance) și de pregătire pentru operațiuni militare cu acoperire completă (aeriană, terestră și navală).
Pentru a accelera obținerea acestor capabilități, România a încheiat o serie de parteneriate strategice:
- Bayraktar TB2 (Turcia): În 2023, România a contractat Baykar pentru trei sisteme Bayraktar TB2 în valoare de peste 300 de milioane de dolari. Aceste drone din clasa MALE (Medium-Altitude Long-Endurance) vor îmbunătăți capacitățile tactice de ISR ale forțelor române.
- Watchkeeper X (Marea Britanie/Israel): Un acord-cadru semnat cu Elbit Systems și Thales UK prevede livrarea a până la șapte sisteme Watchkeeper X, estimate la 410 milioane de dolari.
- MQ-9B SeaGuardian (SUA): Marina Română integrează drone VTOL (Vertical Take-Off and Landing) prin achiziții realizate cu sprijinul SUA. (Am corectat denumirea dronei, deoarece Marina Română folosește MQ-9B SeaGuardian, nu MQ-35 V-BAT)
- Switchblade 300/600 (SUA): Statul Român a achiziționat în 2024 aceste muniții loitering, ce oferă capabilități rapide de reacție în medii operaționale dinamice.
În paralel cu aceste achiziții, România își consolidează în mod activ capacitățile de apărare împotriva dronelor. În 2023, compania românească de tehnologie OVES Enterprise a încheiat un parteneriat cu MSI Defence Solutions (SUA) pentru dezvoltarea unor sisteme antidronă și antirachetă bazate pe inteligență artificială. Aceste soluții sunt adaptate mediilor de amenințare din Europa de Est și reflectă o capacitate autohtonă în creștere în cadrul segmentului extins de C-UAS.
Producție internă și ecosisteme de cercetare
Deși achizițiile externe răspund unor nevoi operaționale pe termen scurt, România investește simultan în construirea unui ecosistem național de drone. Un moment important a fost lansarea, în noiembrie 2024, a unui program național de drone, ce vizează proiectarea și fabricarea de UAV-uri din clasa MALE (Medium-altitude long-endurance), dezvoltate domestic.
În centrul acestei inițiative se află Carfil Brașov, parte a grupului Romarm. În colaborare cu Periscope Aviation (SUA), Carfil urmează să producă șapte modele de drone, dintre care două până la sfârșitul anului 2025. Acestea includ variante pentru recunoaștere, VTOL și loitering, atât pentru utilizare internă, cât și pentru export. Primele două modele, denumite „Cuda” și „Sirin”, au fost deja testate, iar primele 100 de unități sunt programate pentru producție până la sfârșitul lui 2025. Carfil a inaugurat, de asemenea, un Centru de Pregătire pentru Piloți de Drone, în parteneriat cu Défense Conseil International (Franța).
Cercetarea și dezvoltarea (R&D) joacă un rol esențial în această tranziție. INCAS (Institutul Național de Cercetare Aerospațială) este activ implicat în dezvoltarea tehnologiilor UAV, cu accent pe materiale avansate, sisteme de propulsie și avionică. Fiind un participant important în proiectele Fondului European de Apărare (EDF), INCAS conectează inovația românească la programele europene. Împreună, Carfil și INCAS reprezintă fundația aspirației României de a obține o autonomie strategică mai mare în dezvoltarea de drone. Colaborările lor nu doar sprijină nevoile de apărare, ci creează și bazele unei industrii dual-use competitiva, cu potențial de export.
În paralel cu dezvoltarea tehnologică, România întărește și cadrul său legislativ. O lege adoptată la începutul anului 2025 oferă Ministerului Apărării Naționale autoritatea de a detecta și neutraliza dronele neautorizate din spațiul aerian național. Legea permite, de asemenea, forțelor NATO care operează pe teritoriul României să desfășoare operațiuni coordonate de tip counter-drone. România se aliniază, de asemenea, cu eforturile UE de standardizare a sistemelor Unmanned Traffic Management (UTM) și U-Space, esențiale pentru integrarea UAV-urilor militare și civile într-un spațiu aerian comun. Prin participarea sa la platforme NATO și UE precum Alliance Ground Surveillance (AGS) și PESCO – Next Gen Small RPAS, România contribuie la o viziune comună privind interoperabilitatea, standardizarea și reziliența.
Perspectiva PwC: sprijinirea ecosistemului românesc de drone
Pe măsură ce România începe să-și definească rolul în peisajul european al dronelor, de la achiziții strategice la pași concreți în producție, direcția generala începe să se clarifice. Cu toate acestea, transformarea acestui avans într-o capacitate sustenabilă pe termen lung va necesita mai mult decât investiții izolate. Tranziția de la utilizator la dezvoltator și producător de sisteme UAV avansate depinde de soluționarea unui set de provocări structurale persistente care afecteaza tehnologia, industria, guvernanța și infrastructura.
Pregătirea tehnologică a României în dezvoltarea de drone militare se află încă într-o etapă incipientă. Deși există eforturi interne, inclusiv o inițiativă MALE UAV susținută de guvern și prototipuri de drone tactice realizate în mediul academic, puține sisteme sunt aproape de implementare operațională. Pentru a reduce decalajul dintre concept și conformitatea cu standardele NATO, vor fi necesare investiții pe termen lung în R&D, prototipare și infrastructură de testare, care în prezent rămân fragmentate sau subutilizate.
Scalarea producției și securizarea lanțurilor de aprovizionare continuă să reprezinte obstacole majore. Baza industrială a României nu este încă optimizată pentru asamblarea UAV-urilor la scară largă sau pentru sisteme de înaltă complexitate. Echipamentele învechite, lipsa rețelelor de furnizori și dependența de componente critice importate, în special în domenii precum electronica, materialele compozite și avionică, fac ca programele nationale să fie vulnerabile la întreruperi. Dezvoltarea unui ecosistem de producție competitiv va necesita nu doar modernizarea fabricilor, ci și construirea unor lanțuri de aprovizionare locale reziliente și stimularea participării sectorului privat pe întreg lanțul valoric.
Ecosistemul de inovare nu are încă o direcție coordonată. Deși România dispune de instituții academice solide și de talente tehnice, nu există în prezent un centru național de inovare sau know-how dedicat sistemelor autonome. Activitățile de cercetare și dezvoltare din universități, instituții guvernamentale și firme tech private operează adesea în mod izolat. Crearea unui centru național de inovare UAV care să faciliteze colaborarea între cercetarea în domeniul apărării și sectorul tehnologic ar accelera progresul și ar îmbunătăți ecosistemul general de drone.
Navigarea proceselor de achiziții și finanțare rămâne dificilă pentru actorii locali. Cadrul legislativ este complex, iar accesarea unor programe precum SAFE (Security Action for Europe) sau ReArm Europe 2030 presupune expertiză specializată. În lipsa unei ghidări clare, multe firme locale întâmpină dificultăți în corelarea inovațiilor proprii cu procesele structurale de achiziție sau în accesarea oportunităților externe de finanțare.
PwC dispune de o rețea globală extinsă de experți și colaborează cu Drone Powered Solutions, Centrul de Excelență al PwC Polonia. Începând din 2015, acest centru a livrat peste 150 de proiecte legate de drone, pe șase continente, asistând clienți din sectorul public și privat în integrarea UAV-urilor în operațiunile proprii, dezvoltarea de reglementari, implementarea de platforme analitice și optimizarea strategiilor de achiziții. Fiecare piață națională are propriile provocări și oportunități, iar lecțiile învățate din experiențele internaționale în domeniul apărării, controlului frontierelor, infrastructurii și producției pot oferi României o direcție valoroasă în consolidarea propriului ecosistem de drone.
