Consiliul Europei @75

((Un articol al ambasadorului Ion Jinga, șeful Reprezentanţei permanente a României pe lângă Consiliul Europei, trimis Umbrela Strategică)

Motto: “Dacă Europa ar fi unită în valorificarea moștenirii sale comune, nu ar exista nicio limită pentru fericirea, prosperitatea  și gloria popoarelor sale.” Sir Winston Churchill

După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, prevenirea întoarcerii la putere a unor regimuri totalitare și asigurarea unei păci durabile devenise o prioritate majoră pentru Europa. Statele Unite ale Americii, care furnizau sprijin financiar Europei de Vest prin intermediul Planului Marshall (Actul de Redresare Economică, semnat la 3 aprilie 1948 de Președintele Harry Truman, oferea 13,3 miliarde dolari pentru reconstrucția economiei continentului european), încurajau, de asemena, cooperarea politică între democrațiile europene.

La 19 septembrie 1946, într-un discurs rostit la Universitatea din Zurich, Sir Winston Churchill spunea: “Obiectivul nostru constant trebuie să fie construirea și consolidarea Organizației Națiunilor Unite. În interiorul acestui concept global, trebuie să recreăm familia europeană în cadrul unei structuri regionale care s-ar putea numi, de exemplu, Statele Unite ale Europei. Primul pas este să înființăm un Consiliu al Europei.”

La 10 mai 1948, la Haga, Congresul Europei adopta o rezoluție politică prin care propunea înființarea unei adunări parlamentare europene, redactarea unei carte a drepturilor omului și o curte de justiție responsabilă cu asigurarea respectării cartei. La 5 mai 1949, la Londra, era semnat Statutul Consiliului Europei, care punea bazele unei noi organizații de cooperare interguvernamentală, cu obiectivul creării unui spațiu democratic și juridic comun pe continent, prin asigurarea respectului față de drepturile omului, democrație și statul de drept.

În cei 75 de ani de existență, Consiliul Europei (CoE) a jucat un rol de pionierat global în dezvoltarea standardelor in cele trei domenii, ajutând la prevenirea repetării trecutului violent al Europei prin adoptarea a 224 convenții și protocoale într-un spectru vast, de la protecția drepturilor omului la protecția mediului, securitate socială, patrimoniu cultural, lupta împotriva criminalității cibernetice, până la prevenirea terorismului și combaterea spălării banilor. Un obiectiv-cheie l-a reprezentat sprijinirea statelor în îndeplinirea standardelor europene comune, prin mecanisme de monitorizare și structuri consultative precum Comitetul pentru Prevenirea Torturii (CPT), Grupul Statelor împotriva Corupției (GRECO), sau Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept (Comisia de la Veneția).

Drepturile omului sunt universale deoarece fiecare om se naște cu aceleași drepturi, indiferent de locul în care trăiește, de sex ori rasă, de religie, cultură, sau origine etnică. Astăzi, o nouă generație de drepturi este în curs de apariție, privind protecția mediului (Curtea Europeană a Drepturilor Omului – CEDO – are pe agendă o speță în care reclamanții afirmă că incendiile de pădure din țara lor sunt o consecintă directă a încălzirii globale și le afectează condițiile de viață), sau inteligența artificială (Convenția CoE privind Inteligența Artificială, aflată în curs de negociere, va fi primul instrument juridic internațional obligatoriu în materie de IA). La orizont se prefigurează, însă, și alte implicații asupra respectării drepturilor omului, generate de progresele în domeniile roboticii, nanotehnologiei, sau geneticii. Relevanța CoE în viitor va depinde, de aceea, de abilitatea de a dezvolta instrumente pentru abordarea noilor provocări și de perseverența cu care va investi în cooperarea și sinergia cu alte organizații internaționale și cu state non-europene, într-un efort comun de a face planeta un loc unde fiecare persoană să își poată transforma visele în realitate.

La cel de-al 4-lea Summit al Consiliului Europei (Reykjavik, 16-17 mai 2023), liderii europeni s-au angajat “să întărească rolul CoE în arhitectura multilaterală europeană aflată în evoluție, precum și în guvernanța globală, prin consolidarea dimensiunii sale externe”. Principalul partener al CoE îl reprezintă Uniunea Europeană (din cei 46 membri ai CoE, 27 sunt state membre UE, iar alți 9 sunt candidați la aderarea la UE). În 2024, cooperarea CoE-UE a inclus, între altele, “consolidarea proceselor de reformă în Balcanii Occidentali și în țările Parteneriatului Estic, îmbunătățirea dialogului dintre Nord și Sud, promovarea solidarității, stabilității și securității democratice, atât în Europa cât și în regiunile vecine”. După încheierea Războiului Rece, CoE a devenit o “sală de așteptare” pentru statele din Europa Centrală și de Est care aspirau la statutul de membru al UE, deoarece aderarea la Uniunea Europeană se baza și pe evaluările structurilor de monitorizare ale CoE, precum și pe jurisprudența CEDO; CoE ar putea juca un rol similar în cadrul actualului proces de lărgire a Uniunii Europene.

Întărirea dialogului dintre Consiliul Europei, ONU și OSCE reprezintă, de asemenea, o prioritate. Începând cu anul 1989, CoE are statut de observator la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (AGONU), iar ONU constituie o platformă ideală pentru extinderea participării la convențiile deschise ale CoE. Consiliul Europei ajută statele sale membre în implementarea Agendei 2030 de Dezvoltare Durabilă și ar putea oferi expertiză țărilor din afara continentului european care ar dori acest lucru. Pentru a facilita un acces global la instrumentele sale, CoE ar putea avea în vedere și deschiderea unui Birou de legatură pe lângă ONU la New York, în plus față de birourile de legatură de la Geneva și Viena.

Cooperarea cu OSCE se concentrează, în prezent, pe protecția drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, promovarea toleranței și nediscriminării, lupta împotriva terorismului și combaterea traficului de persoane. Birourile CoE de legatură de la Viena și Varșovia pot contribui la întărirea dinamicii acestei cooperări. Un raport al Direcției Generale pentru Afaceri Politice și Relații Externe a CoE (“Întărirea rolului Consiliului Europei în arhitectura europeană multilaterală evolutivă, prin consolidarea dimensiunii sale externe”, 19 februarie 2024) sugerează “posibilitatea restabilirii “întâlnirilor tripartite” între ONU, OSCE și CoE, pentru discuții strategice și schimb de opinii privind cele mai importante provocări și interese specifice ale celor trei organizații”.

Începând cu anul 2011, CoE a stabilit un dialog cu Organizația Statelor Americane (OAS), iar în decembrie 2023 secretarii generali ai celor două organizații au abordat pregătirea Convenției Cadru a CoE privind Inteligența Artificială și “Principiile de la Reykjavik pentru Democrație”. Cu Organizația Internațională a Francofoniei (OIF) există, începând cu anul 2009, programe multianuale de cooperare, iar OIF promovează instrumentele CoE în țări non-europene. Au avut loc, de asemenea, contacte cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), cu Liga Statelor Arabe (LSA) și Organizația Cooperării Islamice (OCI). Dat fiind profilul în creștere al continentului african, ar fi util de explorat un cadru de cooperare între CoE și Uniunea Africană, cu analizarea oportunității deschiderii unui Birou CoE de legatură la Nairobi, în Kenya, unde se află cel de-al 4-lea cartier general al ONU (singurul din Sudul Global), Programul ONU pentru Așezări Umane (UN Habitat) și Programul ONU pentru Mediu (UNEP).

Șocurile globale majore din ultimii ani – pandemia de Covid-19, războiul de agresiune al Rusiei în Ukraina, tensiunile geopolitice, conflictele și instabilitatea din numeroase părți ale lumii, tripla criză planetară (schimbările climatice, poluarea și distrugerea biodiversității) – toate au afectat sistemul internațional. Conform unui studiu al think-tank-ului European Council on Foreign Relations (“O criză proprie: politica traumei în anul electoral european”, 17 ianuarie 2024): “Termenul de “policriză” a apărut pentru a sugera că crizele au loc mai mult sau mai puțin concomitent, că șocul interacțiunii lor cumulate este mai copleșitor decât suma lor și că aceste crize diferite nu au o cauză unică și nici o soluție care să se potrivească tuturor”.

“Summit-ul Viitorului”, organizat de ONU la New York în septembrie 2024, va reprezenta o oportunitate ce apare odată într-o generație  pentru discutarea provocărilor multiulateralismului și revigorarea cooperării internaționale. Consiliul Europei poate utiliza acest eveniment pentru a-și întări influența, prezența și vizibilitatea internațională, alăturându-se, astfel, celor ce contribuie la reclădirea încrederii globale.

La 4 iulie 2001, Romano Prodi, pe atunci Președinte al Comisiei Europene, remarca: “Forța noastră reală constă în unitatea în diversitate”. “Unitate în diversitate” a devenit motto-ul Uniunii Europene ce ar putea fi preluat de către Consiliului Europei, deoarece statele sale membre cooperează între ele pentru depășirea vechilor diviziuni și promovarea unor valori universale comune, dar își păstrează identitatea națională și sunt mândre de istoria lor individuală. CoE ar putea folosi conceptul de “unitate în diversitate” și pentru promovarea valorilor sale dincolo de frontierele continentului european, având în vedere că peste 100 de state non-europene sunt parte la convenții deschise și acorduri parțiale extinse ale CoE, ori la structuri precum Comisia de la Veneția, GRECO sau Centrul Nord-Sud.

Nu în ultimul rând, CoE poate avea în vedere extinderea recursului la subsidiaritate, un principiu structural al normelor internaționale ce reglementează respectarea drepturilor omului. Corelația între subsidiaritate și drepturile omului este evidentă de la prima privire asupra documentelor constitutive adoptate de AGONU în acest domeniu: Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale și Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Așa cum remarca Eleanor Roosevelt: “Unde, la urma urmei, încep drepturile universale ale omului? În lumea fiecarei persoane luată individual: cartierul unde locuiește; școala sau liceul pe care le frecventează; fabrica, ferma sau biroul unde lucrează; acestea sunt locurile unde fiecare bărbat, femeie sau copil caută dreptate egală, șanse egale, demnitate egală, fără discriminare.”

În fine, modul în care este percepută o organizație internațională depinde în primul rând de standardele, valorile și domeniul său de activitate, dar și de viziunea liderilor săi. Jacques Delors, legendarul Președinte al Comisiei Europene (1985-1995), ale cărui idei și proiecte au marcat două generații de europeni, ne-a învățat importanța căutării permanente a soluțiilor pe termen lung  la probleme pe termen lung, în antiteză cu abordarea reactivă și pe termen scurt. Consiliul Europei @75 ar putea să se inspire din “delorism” pentru a-și consolida rolul în Europa și în lume, prin angajament, rigoare și creativitate.

Un Consiliu al Europei peren ar trebui să fie vizionar, focalizat pe așteptările oamenilor, cu o foaie de parcurs și termene de implementare, și deschis tuturor țărilor care îi împărtășesc valorile.

(Notă: Opiniile exprimate în acest articol nu angajează poziția oficială a autorului).