Forțele armate și Forțele de protecție sunt cele două categorii de forțe destinate apărării, conform noii Legi a apărării naționale, aflată deocamdată în fază de proiect.
Forțele armate cuprind: Armata României, Jandarmeria Română, SRI, SIE, DGIPI, SPP, STS și ”alte formațiuni de apărare armată organizate potrivit legii”.
Forțele de protecție cuprind: Poliția Română, Poliția de Frontieră Română, IGSU, Inspectoratul General pentru Imigrări, IGAv din MAI, Administrația Națională a Penitenciarelor, serviciile voluntare pentru situații de urgență.
Conducerea acțiunilor militare la nivel strategic se va face prin Centrul Național Militar de Comandă. Centrul funcționează ca nucleu în subordinea șefului SMAp, iar pe stimpul stărilor de asediu, mobilizare, război, agresiune armată se subordonează direct CSAT (comandantul Centrului este șeful SMAp).
Conducerea sistemului național de apărare este un atribut exclusiv și inalienabil al autorităților constituționale ale statului și se exercită prin: Parlament, președinte, CSAT, guvern, MApN, instituții publice, administrație locală.
În timpul stării de urgență, coordonarea interinstituțională, în contextul apărării naționale, se va face de MAI, prin Departamentull pentru Ordine și Siguranță Publică.
Legea apărării naționale a României 45/1994 aflată în vigoare (cu modificări și completări) este anterioară intrării în NATO și UE. Între 1994 și 2022 au fost aprobate șase legi și OUG referitoare și cu incidență în domeniu.
