Viitorul este întotdeauna incert, însă o serie de evoluții majore din ultimii ani vor continua să modeleze evenimentele în plan internațional și în acest an.
Escaladarea tensiunilor între Occident și Rusia?
Energizată de creșterea prețurilor mondiale la hidrocarburi, Rusia revanșardă condusă de Vladimir Putin pare tot mai hotărâtă să continue să hărțuiască Ucraina și țările din vecinătatea sa. De altfel, liderul de la Kremlin a invocat anul trecut tema propagandistică a Rusiei, ”o cetate asediată” înconjurată de inamici, și a lansat noi acuzații la adresa Occidentului.
Relațiile dintre Moscova și Occident au fost marcate anul trecut de agravarea crizei Ucrainei și de înmulțirea incidentelor militare periculoase în Marea Neagră; NATO și Moscova acuzându-se reciproc de exacerbarea tensiunilor din regiune. Cum soluțiile fezabile pentru detensionarea situației par să lipsească, probabil, aceste probleme spinoase vor domina agenda de securitate a NATO și în noul an.
În contextul accentuării temerilor privind intensificarea agresivității rusești, România și alte țări NATO de pe Flancul estic au început să militeze tot mai intens pentru consolidarea prezenței aliate în regiune pentru a descuraja planurile agresive ale Moscovei.
Statele Unite au avertizat că vor reacționa cu fermitate la orice acțiune ofensivă a Rusiei în Ucraina, însă regimul Vladimir Putin nu dă semene că ar fi dispus să renunțe la comportamentul agresiv față de vecinii săi europeni. Momentan nu este clar care sunt intențiile reale ale Kremlinului în privința Ucrainei, dar tensiunile sunt la cote ridicate și orice pas greșit riscă să provoace un nou război în țara vecină.
În încercarea de a detensiona situația, oficiali ruși și americani urmează să se întâlnească, în luna ianuarie, la Geneva, pentru a discuta despre securitatea în Europa, Moscova solicitând o serie de garanții de securitate.
Noul „război rece” China-SUA și spectrul unui război pentru Taiwan
Ascensiunea remarcabilă a Chinei, primul experiment capitalist-comunist din lume, provoacă temeri profunde la Washington și în alte capitale democratice. Numeroși experți avertizează că Beijingul exportă nu doar produse, ci și un model de regim totalitar, care subminează democrația în întreaga lume. Președintele chinez Xi Jinping a spus clar că vede China ca fiind o superputere ascendentă care va remodela ordinea globală după bunul său plac. La fel ca Rusia, China și-a intensificat amenințările la adresa independenței Taiwanului. În 2021, China și-a mărit dimensiunea și amploarea incursiunilor sale în apropierea Taiwanului, stârnind îngrijorarea că se pregătește pentru o invazie a insulei. Totodată, China și-a intensificat eforturile de înarmare, testând inclusiv o armă hipersonică despre care se crede că poate eluda sistemele antirachetă americane.
Programul atomic al Iranului și reacția Israelului
Iranul și-a intensificat eforturile de dezvoltare a unui arsenal atomic, pericol ce va forța Israelul să răspundă. Administrația Biden a încercat să convingă Teheranul să revină la respectarea acordului nuclear din 2015, însă negocierile purtate pe parcursul anului trecut au eșuat. Iranul a început să îmbogățească uraniul până la 60%, un nivel care nu este necesar pentru niciun scop civil. Iar estimările experților indică faptul că Iranul are deja suficient uraniu pentru producția unei arme nucleare în termen de o lună.
Israelul, care consideră programul nuclear al Iranului ca o amenințare existențială, a îndemnat Statele Unite să ia măsuri militare, însă SUA nu par prea dornice să folosească forța militară împotriva Iranului.
Administrația Biden pare se bazeze că Rusia și China, principalii parteneri ai Teheranului, vor face presiuni asupra Iranului să renunțe la programul nuclear.
Alianța pragmatică dintre China și Rusia
Relațiile dintre China și Rusia au devenit tot mai strânse în ultimii ani în contextul intensificării rivalității între Occident și cele două puteri autocratice. Având un adversar comun – reprezentat de Occident – cele două țări și-au intensificat cooperarea în numeroase domenii, precum explorarea spațiului, energie și comerț. China a devenit un consumator major de hidrocarburi și alte resurse naturale importate din Rusia, astfel că gradul de interdependență economică dintre cele două puteri este la cel mai ridicat nivel. Totodată, Rusia și China cooperează în probleme de securitate, dezvoltând împreună chiar arme sofisticate. Trebuie remarcat că, în ultimii ani, China a evoluat de la un client al industriei militare rusești la un competitor, reușind chiar să preia controlul asupra unor piețe de armament dominate de Rusia.
Liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, afirma luna trecută că relația strategică dintre Rusia și China este un factor major de stabilizare pe arena internațională, însă cele două puteri rămân rivale într-o serie de domenii, iar alianța ruso-chineză pare mai degrabă una de conjunctură, motivată de interese pragmatice. În condițiile accentuării dependenței economice a Rusiei de China, regimul de la Moscova ar putea să fie tentat să-și reorienteze politica externă pentru a nu deveni un stat dominat de Beijing.
Legăturile transatlantice și reorientarea SUA spre Asia
Legăturile transatlantice vor fi în centrul atenției în iunie 2022, când liderii țărilor membre NATO se reunesc la Madrid pentru a discuta noul concept strategic al alianței. Acest summit crucial va releva nivelul de convergență între aspirațiile Statelor Unite și cele ale aliaților săi europeni în contextul reorientării Washingtonului spre contracararea Chinei. În aceste condiții, la nivelul Uniunii Europene s-au intensificat discuțiile privind autonomia strategică, concept care se leagă de ideea unei Europe mai active în plan internațional. În prima jumătate a anului 2022, sub egida Franței, care a preluat președinția prin rotație a Consiliului UE, urmează să fie adoptată Busola Strategică, un document care va identifica provocările și amenințările, va nominaliza capacitățile și va încerca să proiecteze influența Europei ca actor regional și global.
Succesul autonomiei strategice a Uniunii Europene depinde în mare măsură de eficacitatea eforturilor UE de contracarare a amenințărilor provenite dinspre Rusia; sarcină care va fi cu atât mai dificilă în condițiile în care Statele Unite se concentrează tot mai mult pe limitarea expansiunii Chinei.
