China – de la Veneția la Vilnius
”Taipei chinez” – este formula folosită în context internațional pentru a menaja sensibilitatea Beijingului și spaima acestuia că Taiwanul democratic, de facto independent de la războiul civil chinez din 1949, ar putea și căpăta recunoașterea internațională oficială.
Brațul lung al Partidului Comunist Chinez a ajuns până la organizatorii festivalului de film de la Veneția, care, în pofida protestelor Taiwanului, au înscris în competiție filmele din insulă, sub numele ”Taipei chinez”.
Produsele și tehnologiile taiwaneze ajung peste tot în lume, cooperarea economică cu insula este foarte motivantă pentru multe țări, dar sub presiunea chineză, numai 15 au relații diplomatice oficiale cu Taiwan. De exemplu, în februarie, Guyana a renunțat la un acord prin care Taiwan urma să își deschidă un birou de reprezentare, la numai o zi după ce Taipei făcuse anunțul oficial. Așadar, nu a mirat pe nimeni reacția furioasă a Beijingului, după ce Lituania, țară membră a Uniunii Europene, a anunțat că va găzdui un ”Birou de reprezentare taiwanez”.
Premiera lituaniană
Este prima dată când numele insulei este folosit într-o țară europeană, pentru o asemenea misiune de reprezentare, de obicei e folosit ”Taipei”, printr-o convenție tăcută cu statele gazdă ca să nu supere China.
După mai multe mesaje furioase în ultima lună, care însă nu au înduplecat Lituania, China a anunțat că își retrage ambasadorul la Vilnius și a cerut Lituaniei să își cheme reprezentantul la Beijing. Cum Lituania este stat membru UE, un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a remarcat pentru AFP că este prima dată când China își retrage ambasadorul dintr-un stat membru al Uniunii Europene din cauza deschiderii sau menținerii unui birou de reprezentare al Taiwanului.
”UE recunoaște guvernul de la Beijing ca singurul guvern al Chinei, dar în același timp, avem interesul să dezvoltăm relații strânse cu Taiwan, de aceea, UE are la Taipei un birou european pentru economie și comerț”, a declarat purtătorul de cuvânt.
Comisia a precizat că nu consideră că deschiderea unui birou de reprezentare al Taiwanului într-un stat UE sau european în Taiwan ar însemna, așa cum ar fi cazul pentru un consulat sau o ambasadă, o schimbare a politicii europene de recunoaștere a ”unei singure China”.
Opera chineză de stat
Scandalul diplomatic dintre China și Lituania vine pe fondul unei tensionări între relațiile dintre UE și Beijing, în special din cauza încălcărilor grave ale drepturilor omului în China dar și a atitudinii tot mai agresive a Republicii Populare și a mersului pe sârmă pe care îl încearcă Europa între SUA și China.
Cel mai recent, Serviciul de Acțiune Externă al Uniunii a publicat un comunicat critic privind condamnarea la 11 ani de închisoare în China a unui cetățean canadian, despre care spune că a fost arestat în mod arbitrar în decembrie 2018 și ținut închis în condiții foarte dure. Canadianul a fost acuzat de periclitarea securității naționale chineze și a avut parte de un proces cu ușile închise, fără să își poată alege avocatul și cu acces redus la asistență consulară.
Uniunea Europeană arată că drepturile canadianului garantate prin legislația internațională dar și prin codul chinez de procedură penală, nu au fost respectate. Este vorba numai despre ultimul caz, cel puțin delicat, dintr-o serie de subiecte fierbinți în relația europeano-chineză, de la represaliile împotriva forțelor democratice din Hong Kong și nerespectarea acordurilor internaționale privind provincia până la editorialele deloc diplomatice și considerate sfidătoare ale ambasadorului Chinei la Paris și la scandalul unui raport anul trecut privind campaniile rusești și chinezești de dezinformare în UE realizat de Serviciul de Acțiune Externă, în care, în forma finală, după cum a acuzat presa, a fost diluat limbajul referitor la China la presiunile diplomaților chinezi.
În comunicările blocului comunitar legate de China, formula este următoarea – ” China este un partener important dar și un competitor și un rival sistematic al UE” iar Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al UE pentru politica externă, a insistat de-a lungul timpului, dar și în timpul scandalului legat de raportul privind dezinformarea, că Serviciul de Acțiune Externă al Uniunii nu a cedat la presiunile Chinei și nu a diluat tonul documentului, așa cum a reiesit în presa de la surse din cadrul serviciului diplomatic al Uniunii.
Parlamentul European a avut poziționări mai dure decât Comisia, legat de China, printr-o serie de rezoluții și declarații care au cerut regândirea relației UE-China, nu doar în contextul campanilor de dezinformare ale Republicii Populare împotriva blocului comunitar și a unor state membre ci și din cauza atitudinii tot mai agresive a Beijingului in regiune și în lume.
Dezacord
De altfel, tot Parlamentul European a blocat anul acesta printr-o rezoluţie, procedurile de ratificare a Acordului de Investiţii dintre Uniunea Europeană şi China. În rezoluţia aprobată cu 599 de voturi pentru, doar 30 împotrivă şi 58 de abţineri, Parlamentul European a condamnat „ în cei mai duri termeni posibili sancţiunile lipsite de fundament şi arbitrare impuse de autorităţile chineze asupra unor persoane şi entităţi din Europa, inclusiv asupra a cinci membri ai Parlamentului European, este vorba despre un atac asupra libertăţilor fundamentale” și a cerut Chinei să anuleze toate sancţiunile, pentru a permite continuarea procedurilor de ratificare a tratatului.
De asemenea, eurodeputaţii au cerut o reechilibrare a relaţiilor UE-China, prin măsuri legislative de contracarare a efectelor subvenţiilor străine, prin interzicerea importurilor de produse chinezești obținute prin muncă forţată şi prin respingerea ameninţărilor cibernetice şi atacurilor hibride atribuite Chinei.
Mai mult, europarlamentarii au cerut ca Uniunea Europeană să-și intensifice coordonarea cu SUA atunci când vine vorba de relațiile cu China și chiar să încurajeze, în schimb, cooperarea cu Taiwanul, despre care au spus că nu trebuie să fie „ținut ostatic” de acordul cu Beijingul.
Acordul de investiţii cu China a fost puternic, susţinut de Germania şi de mediul său de afaceri, iar negocierile au durat ani întregi și avea ca scop declarat să garanteze companiilor celor două părți un cadru stabil pentru comerţ şi investiţii pe pieţele europeană şi chineză.
Atât că acordul a fost criticat dur de organizaţiile neguvernamentale, mai ales pentru că în document, exista doar o promisiune vagă a Chinei că va face mai multe eforturi pentru aprobarea convenţiilor Organizaţiei Internaţionale a Muncii care interzic munca forțată. Asta în contextul în care opozanții regimului comunist și numeroși membri ai comunității musulmane chineze, etnici uiguri, ajung sau se află deja în ceea ce reportajele de presă și rapoartele organizațiilor pentru drepturile omului, au descris drept ”lagăre de muncă forțată” care oficial sunt numite ”tabere de reeducare”.
În vreme ce Statele Unite au descris abuzurile Beijingului împotriva uigurilor drept genocid și au impus un embargo comercial, Uniunea Europeană a adoptat o poziție mai puțin dură, acesta fiind de altfel, unul dintre reproșurile venite dinspre Parlamentul European.
Limbaj chinezesc diplomatic și militar
Legat de comunicările considerate dure ale reprezentanților diplomatici ai Chinei, și comunicatul referitor la biroul taiwanez în Lituania, conține un limbaj fără echivoc. ”Decizia Lituaniei încalcă flagrant relațiile diplomatice cu China și subminează suveranitatea și integritatea teritorială a Chinei”, ”Partea chineză avertizează partea lituaniană că există o singură China în lume iar Republica Populară Chineză este singurul guvern legal care reprezintă întreaga Chină, guvernul și poporul chinez au luat decizia de neclintit de a obține reuniunificarea țării”, ”Linia roșie a protejării suveranității naționale și a integrității teritoriale nu poate fi încălcată”, ”Cerem Lituaniei să-și rectifice imediat decizia greșită, să ia măsuri concrete de reparare a pagubelor și să nu mai înainteze pe calea greșită” și ”Avertizăm autoritățile taiwaneze că ”independența Taiwanului” este o fundătură iar orice încercare de activități separatiste pe scena internațională este menită eșecului” – sunt numai câteva citate din comunicatul guvernului chinez.
În plus, tensiunile China-Lituania vin și pe fondul exercițiului militar ruso-chinez în desfășurare, cu peste 10.000 de militari ruşi şi chinezi în regiunea Ningxia Hui. Exerciţiul, numit „Zapad/Sibu/Cooperare 2021”, are loc în contextul în care ”cele două ţări încearcă o apropiere şi întărire a cooperării strategice, inclusiv în domeniul militar, într-un moment în care relaţia cu SUA se deteriorează”, a declarat ministrul rus al Apărării.
Armata rusă participă la manevrele militare cu avioane Suhoi Su-30 M şi unităţi de infanterie mecanizată iar, potrivit presei ruse, trupele Moscovei au folosit pentru prima oară în istorie armament de fabricaţie chinezească.
Spaime istorice actualizate
Lituania, țară baltică în care sunt încă vii traumele epocii sovietice, are o strategie politică și militară croită pe contracararea Rusiei.
Dacă în România, un sondaj denumit ”Neîncrederea publică: Vest versus Est, ascensiunea curentului naționalist în era dezinformării și fenomenului știrilor false” realizat de INSCOP în cadrul unui proiect de cercetare sprijinit de German Marshall Fund arată că 16% dintre români declară că preferă valorile tradiționale pe care le promovează Rusia în locul drepturilor și libertăților de tip occidental iar 35,1% consideră că aderarea României la Uniunea Europeană nu a adus avantaje, în Lituania teama istorică de intențiile agresive ale Kremlinului s-a confirmat și a crescut după anexarea ilegală de către Rusia a Crimeei ucrainiene și după creșterea masivă a prezenței militare ruse în Kaliningrad, lângă granița lituaniană.
De altfel, China și Rusia au fost catalogate drept surse de provocare sistemică la adresa securității NATO, la ultimul summit al Alianței.
Deși a fost prima dată când NATO a admis oficial că întreaga strategie a Beijingului și comportamentul lui amenință securitatea Alianței iar NATO trebuie să trateze cu China în scopul apărării intereselor strategice aliate, totuși, statele membre sunt departe de consens în ce privește acțiunile concrete de contracarare a Chinei, pentru că aliații au viziuni diferite în ce privește gradul de pericol reprezentat de Beijing.
Carmen Gavrilă este jurnalistă Radio România Actualități, specializată pe spațiul islamic, în Orientul Mijlociu, extins de la Liban până la Pakistan, Afganistan și Asia Centrală. Este unul din puținii vorbitori de limbă farsi (persană) din România și este singurul jurnalist român care a acoperit, de la fața locului, alegerile prezidențiale din 2005 din Iran și revoltele de stradă care au urmat scrutinului. Carmen Gavrilă a fost corespondent Radio România și în Fâșia Gaza, Afganistan. Când nu acoperă spațiul islamic, Carmen Gavrilă este corespondent de politică externă al Radio România și abordează teme din domeniul afacerilor europene și de diplomație română.
