Analiză Umbrela Strategică: Cum ar arăta un război SUA vs. Iran în termeni statistici? Geografia, principalul atu al regimului de la Teheran

După asasinarea generalului iranian Qassem Soleimani, liderii de la Washington și Teheran au intrat într-o spirală de amenințări reciproce și demonstrații de forță, existând pericolul ca situația să degenereze într-un război „fierbinte” între cele două țări.

O simplă comparație directă între forțele militare convenționale este una destul de ineficientă, întrucât nu surprinde întreaga imagine a capacității defensive și ofensive a unei țări.

Pentru a compensa unele din neajunsurile unei simple comparații, cel mai recent studiu din seria Global Fire Power Index analizează capacitatea militară a peste o sută de țări de pe glob ținând cont de 55 de factori, de la elemente geografice, la populația aptă pentru serviciu militar, situația financiară și diversitatea armamentului disponibil.

Totodată, trebuie ținut cont și de situația logistică, mai ales că un potențial război între Washington și Teheran ar reprezenta o provocare imensă din punct de logistic și privind proiecția forței militare pentru Statele Unite, țară aflată la aproximativ 10.000 de kilometri depărtare de presupusul teatru de operațiuni – Orientul Mijlociu.

Cu 329 de milioane de persoane, populația Statelor Unite este de aproape patru ori mai mare decât cea a Iranului, care se ridică la 83 de milioane de oameni.

În ceea ce privește personalul militar activ, SUA au 1,28 de milioane de oameni, adică de două ori și jumătate mai mult decât Iranul (523.000).

Totuși, este de notat că în zona Orientului Mijlociu se află în acest moment doar aproximativ 68.000 de militari americani, potrivit publicației Washington Post.

Din punct de vedere financiar, bugetul american al apărării se ridica anul trecut la 716 miliarde de dolari, față de 6,3 miliarde de dolari în cazul Iranului, țară afectată grav de sancțiunile economice impuse în ultimii ani de SUA.

Valoarea importurilor de produse pentru apărare, realizate de Iran între 2009 și 2018, cea mai mare parte provenind din Rusia și China, a reprezentat echivalentul a doar 3,5% din importurile militare ale Arabiei Saudite în aceeași perioadă. În total, bugetul apărării iranian este 3% din PIB, față de aproximativ 8,5% în cazul Arabiei Saudite.

În planul forțelor convenționale, SUA domină la toate categoriile, atât cantitativ, cât și calitativ, însă Iranul are anumite atuuri care ar putea să le pună mari probleme americanilor și aliaților Washingtonului într-un eventual conflict.

Forțele militare americane au la dispoziție peste 13.000 de aeronave, în timp ce Iranul are 509 aparate de zbor, majoritatea avioane vechi, unele de fabricație americană, cum ar fi F-4 Phantom II, F-5E sau F-14 Tomcat.

În privința armamentului terestru, SUA au la dispoziție peste 6.000 de tancuri, față de 1.600 în cazul Iranului. Un capitol la care forțele regimului de la Teheran stau mai bine este cel al artileriei, având peste 2.100 de piese artilerie clasică și 1.900 de lansatoare multiple de rachete, față de 864, respectiv 1.056.

Deși, în general, din punct de vedere naval Statele Unite domină categoric, printre atuurile Iranului se numără cele 34 de submarine și un număr mare de nave de patrulare (88) și ambarcațiuni de dimensiuni reduse, care pot fi folosite în „atacuri de saturare”, în încercarea de a copleși numeric vasele de război americane din zona Golfului Persic.

Un exercițiu de război din 2002 a arătat că forțele iraniene ar putea scufunda o navă americană, în pofida dominației navale a Statelor Unite, folosind ambarcațiuni de dimensiuni reduse, rachete antinavă, mine, drone și submarine pentru a copleși inamicul. Acest lucru ar reprezenta o victorie propagandistică majoră pentru Iran, care ar putea exploata momentul pentru ridica moralul propriilor forțe, afirmă jurnalistul Alex Ward, într-un material publicat de site-ul Vox.

Însă cel mai mare atuu al Iranului este cel geografic. Cu o suprafață de 1,6 milioane de metri pătrați, Iranul este a șaptesprezecea cea mai mare țară din lume, iar relieful este unul accidentat, cu o serie de lanțuri muntoase și zone deșertice, care reprezintă obstacole majore pentru un potențial agresor.

De asemenea, Iranul are o poziție cheie în zona Golfului Persic, având posibilitatea de a paraliza circulația prin strâmtoarea Ormuz, pe unde trec un sfert din exporturile mondiale de petrol.

Având în vedere dominația categorică a Statelor Unite în plan aerian și naval, strategia Washingtonului se va axa în mod cert pe bombardarea Iranului pentru a forța regimul de la Teheran să capituleze.

Însă experții se îndoiesc de șansele de reușită ale unei astfel de strategii, avertizând că ar putea avea efecte contrare.

„Este foarte puțin probabil ca iranienii să capituleze”, a spus Michael Hanna, expert în Orientul Mijlociu la Century Foundation din New York. „Este aproape imposibil să ne imaginăm că o campanie aeriană masivă va avea rezultatul dorit. Va provoca doar escaladare, nu și capitularea (Iranului)”, a adăugat expertul.

Mai mult, o campanie intensă de atacuri aeriene s-ar solda cel mai probabil cu moartea unui număr mare de iranieni, inclusiv civili nevinovați, iar acest lucru ar putea, printre altele, să „galvanizeze” societatea iraniană împotriva Statelor Unite, mai afirmă Ward.

De asemenea, spre deosebire de situația din 2003, când aviația americană a bombardat aproape fără opreliști Irakul, Iranul are la dispoziție o apărare antiaeriană mult mai avansată, având în centru sistemul S-300.

În ceea ce privește o ofensivă terestră, aceasta ar putea fi cea mai riscantă opțiune, având în vedere mărimea Iranului – cât Franța, Germania, Olanda, Belgia, Spania și Portugalia la un loc.

Jurnaliștii de la Washington Post estimau că ar fi nevoie de aproximativ 1,6 de milioane de militari pentru a ocupa și menține controlul asupra Iranului. Spre comparație, numărul maxim de militari americani staționați în Irak, o țară de trei ori mai mică, a fost de 180.000.

În ceea ce privește felul în care Iranul ar alege să abordeze un război cu SUA, generalul Vincent Stewart, fost director al Agenției de Informații a Departamentului Apărării, susține că „strategia iraniană ar fi să evite, pe cât posibil, operațiunile convenționale directe”.

„Vor încerca să genereze costuri la scară globală, lovind interesele americane cu ajutorul operațiunilor cibernetice și terorismului cu intenția de a extinde conflictul, încurajând în același timp comunitatea internațională să limiteze acțiunile Statelor Unite”, a explicat Vincent Stewart într-un material pentru The Cipher Brief.