Ambițiile lui Erdogan destabilizează Caucazul. Turcia, ”puterea mijlocie” în conflictul armeano-azer
Sprijinind regimul de la Baku în contextul agravării tensiunilor dintre Azerbaidjan și Armenia, Turcia joacă rolul clasic al unei „puteri mijlocii”, ce își propune să propune să atragă Moscova și Statele Unite în această situație de conflict pentru de a-și asigura o monedă de schimb pentru negocieri în cazul altor crize, afirmă analistul britanic Tom Fowdy.
În ultimele zile, conflictul mocnit dintre Azerbaidjan și Armenia pe tema regiunii Nagorno-Karabakh s-a reaprins, sute de militari murind în cursul luptelor, potrivit relatărilor presei internaționale. Rusia și Statele Unite au solicitat încetarea imediată a ostilităților.
Cu toate acestea, în mijlocul haosului, este clar că Azerbaidjanul beneficiază de sprijin din partea Turciei lui Recep Tayyip Erdogan. Ankara și-a declarat, în mod fățiș, sprijinul deplin pentru regimul de la Baku, acuzând Armenia de escaladarea tensiunilor și afirmând că: „Poporul turc își sprijină frații azeri cu toate mijloacele, așa cum a fost mereu”. Există suspiciuni că Turcia a dislocat avioane F-16 și drone pentru a ajuta Azerbaidjanul și chiar a trimis mercenari sirieni.
În ciuda faptului că Ankara a catalogat Armenia drept „cea mai mare amenințare la adresa regiunii”, de fapt, adevărata problemă este politica externă exagerat de ambițioasă și naționalistă a Turciei, și eforturile sale de a-și impune hegemonia regională, lucru care transformă Ankara într-o forță destabilizatoare în Orientul Apropiat și Mijlociu și în Caucaz, susține analistul britanic, citat de RT.
„În ultimii ani, politica internă și externă a Turciei a suferit o transformare. Țara s-a îndepărtat de idealurile democratice și filozofia kemalistă, orientată spre Occident, către un naționalism turc cu accente populiste, încercând să impună în mod mai agresiv interesele Turciei în străinătate. În ciuda faptului că este țară membră NATO, Erodgan a orientat politica externă a Ankarei pe o cale independentă și aventuroasă, implicând țara în multiple conflicte regionale, spre disprețul tuturor celorlalți”, susține Fowdy.
Turcia a încercat să-și creeze spațiu ca hegemon regional, profitând de poziția sa geostrategică ca punte între Europa și Asia, iar în același timp acționând într-un mod ambiguu față de Washington și Moscova. Numai în ultimul an, acțiunile provocatoare ale Turciei au inclus intervenția în războiul sirian, accentuarea disputelor maritime cu Grecia și Cipru, intervenția militară în Libia și acum, escaladarea conflictului dintre Azerbaidjan și Armenia.
De ce a încercat Ankara să influențeze această criză chiar acum? În primul rând, o temă recurentă a conflictelor de inspirație naționalistă în 2020 este impactul pandemiei de coronavirus. Economia Turciei a fost grav afectată de criza sanitară mondială, scăzând cu 9,9% până la 11% în acest an.
Țările conduse de populism consideră drept profitabil să se folosească de naționalism pentru a distrage a atenția propriilor cetățeni de la problemele interne. Prin urmare, Turcia a catalogat, în mod înșelător, Armenia drept agresor și a apelat la solidaritatea pan-turcă pentru a sprijini Azerbaidjanul.
Tom Fowdy argumentează că politica externă a Turciei este strict egoistă și nu ține cont de niciun ideal universalist, în pofida legăturilor tradiționale ale Ankarei cu Occidentul. Acest lucru se traduce printr-o politică externă care încearcă în mod practic să mențină o ambiguitate continuă în legăturile sale cu Moscova și Occidentul, sperând să profite de relațiile sale cu ambele părți, fără a se angaja într-o prietenie serioasă.
Aceasta politică este, de asemenea, cunoscută sub numele de „diplomație de putere mijlocie”, în care o țară de putere medie joacă marile puteri unele împotriva altora pentru a-și atinge propriile interese. Într-o zi poate începe o dispută cu Statele Unite, a doua zi va începe o dispută cu Moscova sau UE. Pentru a face acest lucru, Erodgan se implică în criză după criză pentru a obține avantaje ce pot fi folosite în relațiile cu alte țări, explică Fowdy.
Ankara își propune să atragă Moscova și Statele Unite în această criză pentru de a-și asigura o monedă de schimb pentru alte negocieri, cum ar fi pentru a obține mai multe concesii în ceea ce privește Siria, precum și alte crize în care Ankara s-a implicat.
Analistul conchide că, oricare ar fi motivele regimului Erdogan, comportamentul Turciei destabilizează întreaga regiune din jurul ei.