Cinci jocuri de strategie care oferă oportunitatea de a înțelege mai bine securitatea internațională

Timp de secole, instructorii militari au folosit diverse jocuri ca instrumente pentru a ajuta recruții să înțeleagă principiile fundamentale ale războiului. De exemplu, la începutul secolului al XIX-lea, armata prusacă a adoptat în mod oficial jocul Kriegsspiel – un joc de război care se desfășura pe o tablă – pentru a le permite ofițerilor să învețe principiile războiului și să exerseze tactici.

Potrivit lui David Banks, lector de politici internaționale la American University din Washington D.C., decizia înaltului comandament de la Berlin de a recomanda folosirea jocului Kriegsspiel a fost luată întrucât liderii militari considerau că, deși ofițerii înțelegeau la nivel teoretic principiile războiului, era posibil să nu știe să le aplice atunci când se confruntau cu un adversar real. Astfel, analiza după terminarea unei partide le putea oferi ofițerilor posibilitatea de a observa ce factori au contat cu adevărat și modul în care alegerile jucătorilor s-au influențat reciproc.

În anii ‘20 și ‘30, Forțele Navale Americane au folosite jocuri de război jucate pe tablă pentru a concepe planuri militare împotriva potențialilor adversari. După cel de-al Doilea Război Mondial, amiralul american Chester Nimitz remarca că războiul cu Japonia “a fost pus în scenă în sălile de joc de la Naval War College de atâția oameni și în atâtea feluri diferite, încât nimic din ceea ce s-a întâmplat în timpul războiului nu a fost o surpriză … absolut nimic, în afară de tacticile kamikaze spre sfârșitul războiului”, relatează US Naval Institute.

Astfel de jocuri, desfășurate acum preponderent pe calculatoare, continuă să ofere cercetătorilor oportunitatea de înțelege mai bine dinamicile care influențează mediul internațional de securitate, afirmă Banks, menționând în acest sens un studiu realizat de RAND Corporation privind o ipotetică invazie a Rusiei în țările baltice.

O serie de jocuri de război desfășurate în 2014-2015 – la care au participat experți de la RAND, oficiali din cadrul forțelor armate americane și NATO – au indicat că Rusia ar avea nevoie de cel mult 60 de ore pentru a ajunge la periferia orașelor Tallinn și Riga. Pentru a apăra cu succes țările baltice, rezultatele jocurilor indicau că NATO ar avea nevoie de șase brigăzi dislocate în această regiune.

“În urma confruntării cu adversarul într-un joc de război bine conceput, oamenii pot înțelege cum interacționează structurile politice și militare, și să evalueze compromisurile și complicațiile care vin ca urmare a luării deciziilor într-un mediu competitiv”, explică Banks, într-un articol publicat pe portalul The Conversation.

Cu acestea fiind spuse, Umbrela Strategică vă prezintă cinci jocuri de strategie despre care credem că oferă oportunitatea de a înțelege mai bine anumite elemente ale securității internaționale actuale și de-a lungul istoriei.

UPDATE: Excelentele jocuri Democracy și Papers, Please, care nu puteau lipsi dintr-o astfel de listă, au fost adăugate.

Orwell: Ignorance is Strength

Orwell: Ignorance is Strength este un joc atipic, distopic, inspirat de ascensiunea unor fenomene îngrijorătoare actuale, cum ar supraveghere în masă, “fake news” și “adevăruri alternative”. Jocul te pune serios pe gânduri: Oare merită să ne sacrificăm anumite drepturi de dragul securității?

Jucătorul preia rolul unui unui investigator care, în tandem cu supraveghetorul său, are sarcina de a identifica pe autorii unui atentat terorist folosind un program experimental ce îi oferă posibilitatea de a citi e-mailurile altor persoane, de a asculta convorbiri private, totul în numele securității comune.

Cât de departe este moral să mergem pentru a afla adevărul și a asigura pacea în cadrul Națiunii? Aceasta este principala întrebarea pe care jocul dorește ca jucătorul să și-o pună.

The Political Machine

Seria de jocuri The Political Machine este o simulare electorală, mai degrabă satirică decât serioasă, dar care totuși reușește să fie educativă. Jucătorul are rolul directorului de campanie al unuia dintre candidații la funcția de președinte al Statelor Unite.

Departe de a fi o simulare realistă, jocurile din această serie se remarcă prin simplitate și umor, fiind astfel accesibile și pentru persoanele care nu sunt pasionate de viața politică și/sau jocuri în general.

Papers, Please

Paper, Please pare la prima vedere un joc simplu, în care ai rolul unui ofițer de imigrări care controlează documentele persoanelor ce doresc să intre în țara ta, dar la o analiză mai atentă jocul se dovedește ca fiind un experiment sociologic tulburător. Jucătorul de fapt lucrează pentru o țară coruptă într-un trecut distopic și decide soarta a sute de imigranți care încearcă să intre în căutarea unui loc de muncă. Printre aceștia sunt în ascunși și contrabandiști, spioni sau teroriști. Astfel, jucătorul are alegeri dificile de făcut, doar pe baza analizării unor documente.

Pe baza jocului a fost realizat și un scurtmetraj.

Wargame: AirLand Battle/European Escalation/Red Dragon

Seria de jocuri Wargame, dezvoltată de Eugen Systems, oferă posibilitatea jucătorilor de a experimenta o ipotetică confruntare între țările comuniste și statele occidentale în timpul Războiului Rece.

Extrem de complexe, jocurile din seria Wargame forțează jucătorul să ia decizii la nivel macro și micro.

La nivel macro, jocul se concentrează pe crearea de seturi de unități, alegând dintre sute de forțe diferite, inclusiv dintre blindate ca T-90, Abrams sau Stridsvagn 103; trupe de elită, cum ar fi Delta Force, Spetsnaz sau Formoza; ori avioane ca F-117 Nighthawk sau MiG-21.

La nivel micro, jucătorul va folosi aceste seturi de unități în bătălii în timp real, împotriva IA sau altor jucători, pe hărți uriașe, trebuind să țintă cont de o mulțime de factori care pot influența decisiv rezultatul jocului.

Pentru pasionații de cel de-al Doilea Război Mondial există și o variantă de Wargame pentru această eră: Steel Division 2.

Gary Grigsby’s War in the East

Gary Grigsby’s War in the East, lansat în anul 2010, plasează jucătorul în mijlocul încleștării titanice de pe frontul de est al celui de-al Doilea Război Mondial.

Jucătorii – fie că preiau comanda forțelor Axei, inclusiv cele românești, sau a celor sovietice – se pot aștepta la campanii masive, incluzând lupte intense cu mii de unități, Factori, cum ar fi situația logistică, oboseala, experiența, moralul trupelor și abilitățile conducătorilor de divizie, corp sau armată, joacă un rol important în determinarea rezultatelor luptelor și a operațiunilor militare.

Se dorește și reușește să fie una dintre cele mai realiste simulări militare ale ultimei conflagrații mondiale, însă gradul ridicat de complexitate, grafica simplistă și imensitatea scopului jocului fac din Gary Grigsby’s War in the East un joc greu accesibil pentru cei ce nu sunt pasionați de această perioadă.

De asemenea, seria Gary Grigsby’s mai include titlurile War in the West și War in the Pacific Admiral Edition, cel din urmă un joc excelent pentru pasionații de luptele cu portavioane și producția de avioane.

Seria Democracy

Seria de jocuri Democracy îl pun pe jucător în rolul șefului guvernului unui stat, poziție din care acesta va trebui să gestioneze probleme diverse, de la șomaj la infracționalitate și terorism și chiar efectele schimbărilor climatice.

O simulare guvernamentală destul de complexă, dar totuși ușor de învățat, și uneori prea iertător față de greșelile jucătorului, Democracy arată cât este de dificil să mulțumești toți cetățenii, care deseori au interese contrare.

DEFCON: Everybody Dies

DEFCON: Everybody Dies este de departe cel mai sinistru joc de strategie din această listă, dar și cu cel mai puternic impact psihologic. Este o simulare abstractă și minimalistă a unui război termonuclear global, în urma căruia nu există învingători, ci doar state care pierd mai puțin. Scorul se măsoară în milioane de victime din țările inamice.

Jocul evocă în mod superb tensiunea, paranoia și suspiciunea care domnea în rândul liderilor marilor puteri atomice în perioada Războiului Rece.

Un punct forte al jocului este și muzica orchestrală care reușește să creeze un sentiment de imersiune în lumea sumbră din Defcon.

Defcon: Everbody Dies a fost subiectul câtorva studii realizate de instituții de învățământ, cum ar fi Imperial College din Londra sau Universitatea Concordia din Canada.

Un studiu, intitulat “Education from inside the bunker: Examining the effect of Defcon, a nuclear warfare simulation game, on nuclear attitudes and critical reflection”, realizat de cercetători de la Universitatea Concordia din Canada, a indicat că jocul DEFCON a avut un impact semnificativ asupra multor dintre subiecții studiului, reușind în unele cazuri să schimbe atitudinea acestora privind armele nucleare.

Mențiuni onorabile: This War of Mine; seria Hearts of Iron; seria Europa Universalis; Frostpunk; Rise of Industry; Cities Skylines; Stellaris, Beholder.

Notă: Jocurile menționate în acest articol sunt jocurile favorite ale autorului și reprezintă strict părerea (subiectivă) a acestuia.