((Un articol al ambasadorului Ion Jinga, șeful Reprezentanţei permanente a României pe lângă Consiliul Europei, trimis Umbrela Strategică)
Motto: ”O tradiție măreață poate fi moștenită, dar măreția însăși trebuie câștigată.” Sir Winston Churchill
Într-un interval de doar 30 de zile, au avut loc patru evenimente internaționale majore, cu potențial de a modela evoluțiile globale. Primul, este Forumul Economic Mondial de la Davos, Elveția. Desfășurat în perioada 19-23 ianuarie 2026, Forumul de la Davos este unic datorită capacității sale de a reuni, într-un singur spațiu, oamenii care mișcă lumea. Anul acesta, tema a fost ”Un spirit al dialogului”, iar participarea Președintelui Statelor Unite ale Americii, Donald J. Trump, a oferit evenimentului o vizibilitate globală – 3.000 de participanți, inclusiv peste 60 de șefi de stat și de guvern, lideri ai aproape tuturor organizațiilor internaționale majore și peste 1.000 de directori executivi de companii din întreaga lume.
Într-o perioadă în care incertitudinea a devenit noua normalitate, Forumul a facilitat scrierea istoriei prin crearea condițiilor pentru ca actori-cheie să facă schimb de opinii cu privire la unele dintre cele mai importante întrebări ale epocii noastre. Davos 2026 a prefigurat, probabil, tendințele globale pentru următorul deceniu (am evocat subiectul în articolul ”Când plăcile tectonice ale geopoliticii se mișcă”).
Al doilea moment la care mă refer este reuniunea informală (retreat) a liderilor Uniunii Europene la Castelul Alden-Biesen, Belgia, din 12 februarie 2026. Șefii de stat sau de guvern ai țărilor UE se întâlnesc de obicei, formal, în cadrul Consiliului European dar, pe măsură ce dezbaterile privind viitorul UE s-au intensificat, Președintele Consiliului European, António Costa, a introdus ”retreat-uri” informale – întâlniri menite să permită liderilor să reflecteze asupra unor teme de actualitate, fără a fi sub presiunea de a adopta concluzii.
Anul acesta, accentul a fost pus pe modalitățile de aprofundare a pieței unice, reducerea dependențelor economice și stimularea competitivitatii. Un alt subiect important s-a referit la tranziția energetică, considerată cea mai bună strategie pe termen lung pentru ca Europa să obțină autonomia strategică. Au fost abordate și propunerea ”Europa cu două viteze” (care vizează avansarea reformelor prin ocolirea votului cu unanimitate) și așa-numita ”preferință europeană” (care ar favoriza companiile autohtone din sectoarele strategice).
La finalul întâlnirii, António Costa a rezumat mesajul politic: ”Avem o prioritate clară: să consolidăm creșterea economică în Europa. Acest lucru este esențial pentru prosperitatea noastră, pentru a crea locuri de muncă de calitate și pentru a susține modelul nostru economic și social. Deținem o carte puternică: piața noastră unică. Cu 450 de milioane de consumatori, este adevărata superputere a Europei și trebuie să o folosim la întregul său potențial”.
Participant la reuniune, Președintele României, Nicușor Dan, remarca: ”A existat un acord al tuturor participanţilor în sensul că nu dorim o piaţă protecţionistă în Europa, în schimb, ca răspuns la anumite practici neconcurenţiale, Europa trebuie să răspundă foarte repede pentru a proteja anumite sectoare economice… Europa cu mai multe viteze, cel puțin cum este ideea acum, sunt reuniuni în care țări ce au anumite idei se coordonează pentru a pune o propunere pe masa Consiliului European. Nu trebuie să avem vreo îngrijorare”.
Al treilea eveniment major a fost Conferința de Securitate de la München, desfășurată în perioada 14-16 februarie – cel mai important summit anual în domeniul securității și apărării, cu peste 1.000 de delegați, inclusiv 61 de șefi de stat și de guvern, și 101 miniștri de externe și ai apărării. După cum observa ambasadorul Wolfgang Ischinger, Președintele Conferinței și o legendă a diplomației germane: ”Rareori în istoria recentă a conferinței au existat atât de multe întrebări fundamentale pe masă, în același timp: despre securitatea Europei, reziliența parteneriatului transatlantic și capacitatea comunității internaționale de a gestiona o lume din ce în ce mai complexă și mai contestată”.
În mod tradițional, înainte de începerea conferinței, este publicat Raportul de Securitate de la München. Anul acesta, raportul are titlul ”In curs de distrugere” (”Under Destruction”) și concluzionează: ”Mulți oameni percep sistemele politice în care trăiesc și instituțiile internaționale ca fiind incapabile să abordeze riscurile globale tot mai mari și să gestioneze provocările ce vin odată cu transformările economice și schimbările tehnologice… Factorii de decizie sunt considerați, în general, gardieni ai status quo-ului, administrând sisteme politice paralizate care, pentru majoritatea oamenilor, par insensibile. Instituțiile-cheie ale ordinii internaționale au ajuns să fie percepute ca fiind rigide și insensibile… A continua sa ne bazam pe comunicate sterile, conferințe previzibile și o diplomație prudentă reprezinta o rețetă pentru eșec.”
O percepție similară poate fi observată și în ceea ce privește încrederea în statul de drept. Într-un interviu acordat ziarului românesc Adevărul, la 8 februarie 2026, judecătorul Matthias Guyomar, Președintele Curții Europene a Drepturilor Omului – instituție fundamentală a Consiliului Europei – sublinia: ”Toți judecătorii, întregul sistem judiciar, se confruntă în situația actuală cu o neîncredere sau o lipsă de încredere crescândă din partea oamenilor. Și trebuie să abordăm această situație. Vorbesc despre erodarea adeziunii oamenilor la sistemul statului de drept. Și acest lucru este cu adevărat îngrijorător. Este la fel peste tot, nu numai în Europa. Există o preocupare generală despre cum să convingem oamenii, cum să oferim o narațiune atractivă și pozitivă pentru a-i convinge că funcționarea instanțelor nu este împotriva democrației, împotriva suveranității populare. Dimpotrivă, ele funcționează pentru a sprijini viața de zi cu zi a societății. Ele lucrează pentru a apăra drepturile concrete ale oamenilor. Și, făcând acest lucru, instanțele sprijină democrația. Judecătorii fac parte din sistemul democratic. Acest tip de provocări necesită inovație, necesită mai multă transparență. De asemenea, trebuie să fim pregătiți să comunicăm și să explicăm activitatea noastră… Și în cele din urma, idealurile noastre comune, pacea și justiția, vor prevala.”
Pe 13 februarie, Cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, scria în revista Foreign Affairs: ”Revenirea la politica de forță nu poate fi explicată doar prin rivalitățile dintre marile puteri. Această nouă dinamică reflectă, de asemenea, tulburările și neliniștea din cadrul societăților în care noile tehnologii determină schimbări revoluționare… Trebuie să ne dăm seama că, în această eră a politicii marilor puteri, libertatea noastră nu mai este o certitudine. Păstrarea ei va necesita determinare și trebuie să fim pregătiți pentru schimbare, muncă asiduă și chiar sacrificiu… Trebuie să limităm proliferarea birocrației și a reglementărilor europene. Standardele Europei nu trebuie să ne imobilizeze în competiția globală, ci ar trebui să alimenteze inovația și spiritul antreprenorial, să încurajeze investițiile și să recompenseze creativitatea” („Cum să evităm tragedia politicii marilor puteri”).
Conferința de Securitate de la München a confirmat că Europa accelerează adaptarea strategică, pentru a reduce vulnerabilitățile într-un mediu din ce în ce mai agitat. De asemenea, a arătat că parteneriatul transatlantic rămâne puternic. Înainte de a pleca spre Germania, Secretarul de Stat american Marco Rubio le-a spus reporterilor: „Lumea veche a dispărut și trăim într-o nouă eră geopolitică, iar acest lucru ne va cere tuturor să reconsiderăm cum va arăta aceasta eră și care va fi rolul nostru”. Apoi, la München, Marco Rubio a declarat: „Vrem ca Europa să fie puternică, deoarece cele două mari războaie din secolul trecut servesc drept lecții istorice, o aducere aminte constantă că, în cele din urmă, destinul nostru este și va fi întotdeauna împletit cu al vostru”.
Pe 19 februarie 2026, a avut loc un eveniment cu impact global – prima reuniune a Consiliului pentru Pace. O inițiativă a Președintelui Statelor Unite și aprobată prin rezoluția 2803 (2025) a Consiliului de Securitate al ONU, pentru a implementa Planul de Pace pentru Gaza în 20 de puncte, coordonat de SUA, Consiliul pentru Pace reprezintă o inovație remarcabilă în afacerile internaționale.
Reprezentanți din circa 50 de țări și ai Comisiei Europene au participat la reuniunea inaugurală de la Washington D.C., în calitate de membri sau de observatori. Adresându-se participanților, Președintele Donald Trump a anunțat că a fost promisă o sumă totală de 17 miliarde de dolari pentru ajutor umanitar și reconstrucție în Gaza: ”Fiecare dolar cheltuit este o investiție în stabilitate și speranță. Împreună, putem realiza visul de a aduce armonie durabilă într-o regiune torturată de secole de război. Prin angajamentele anunțate astăzi, Consiliul pentru Pace dovedește că nu doar reunește țări, ci concepe și implementează, iar soluții reale apar… Și colaborăm îndeaproape cu Organizația Națiunilor Unite”. Banca Mondială va gestiona donațiile și le va distribui, sub conducerea Consiliului pentru Pace. Mai multe țări s-au oferit să trimită trupe pentru o forță de stabilizare în Gaza, iar altele s-au angajat să asigure pregatirea poliției – nou creata forță internațională de stabilizare ar trebui să aibă 12.000 de polițiști și 20.000 de soldați.
În cadrul reuniunii Consiliului pentru Pace, Președintele Nicușor Dan a reafirmat sprijinul României pentru procesul de pace din Gaza: ”Am avut o interventie astăzi, la Washington, in cadrul reuniunii inaugurale a Consiliului pentru Pace, prezidată de Președintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump. Fără pace și securitate, nu poate exista prosperitate pentru cetățenii noștri. În acest sens, România susține eforturile SUA și ale comunității internaționale pentru solutionarea conflictelor globale, inclusiv in Orientul Mijlociu, iar prezența ca observator în Consiliul pentru Pace ne permite să fim parte a discuțiilor și negocierilor… Rămân un susținător ferm al cooperării transatlantice dintre SUA și Uniunea Europeană pe baza unui dialog constant și deschis. Această abordare echilibrată este cea care aduce cele mai multe beneficii țării noastre, pentru care libertatea, democrația și statul de drept rămân coordonatele fundamentale”.
Din fizică și filosofie, știm că Legea cauzei și efectului reprezintă unul dintre principiile fundamentale ce guvernează înțelegerea noastră asupra universului – nimic nu se întâmplă fără o cauză sau fără o succesiune de cauze, iar pentru fiecare acțiune există o reacție. Acest principiu se aplică la toate nivelurile – națiuni, guverne, societăți, corporații, instituții sau indivizi. Politica este intrinsec legată de cauzele schimbării în societate, deoarece ea implică forțe, evenimente și ideologii ce influențează modul în care este distribuită puterea și cum funcționează societățile. Cele patru momente majore evocate în acest articol sunt evenimente politice ce au în comun căutarea de soluții la provocările fundamentale cu care se confruntă lumea de astăzi. Dacă problemele sunt comune, atunci soluțiile trebuie să fie și ele comune. Iar dacă atât problemele cât și soluțiile sunt comune, atunci cauzele lor sunt interconectate. Din punct de vedere istoric, schimbările structurale precum cele pe care le vedem acum apar doar o dată la un secol și pot fi perturbatoare. Dar perturbările nu sunt întotdeauna distructive. Atunci când situațiile excepționale necesită măsuri excepționale, perturbarea poate fi catalizatorul unei noi construcții.
Post Scriptum: Titlul acestui articol a fost inspirat de cartea “Times to Remember” („Vremuri de neuitat”) a lui Rose Fitzgerald Kennedy, mama Președintelui John F. Kennedy, deoarece astăzi, la fel ca în anii evocați în carte, istoria se scrie sub ochii noștri și trăim vremuri de ținut minte. Așa cum spunea odată fostul Secretar General al ONU, Dag Hammarskjold – pe care Președintele Kennedy îl numea „cel mai mare om de stat al secolului nostru”: „Nu privi înapoi. Și nu visa nici la viitor. Nu-ți va da înapoi trecutul și nu-ți va satisface celelalte vise. Datoria ta, recompensa ta – destinul tău – sunt aici și acum”.
(Notă: Opiniile exprimate în acest articol nu angajează poziția oficială a autorului. Varianta în limba engleză a apărut în The America Times)
