Stagiu militar cât o vacanță mare !

( Opinie a generalului Ștefan Dănilă, fost șef al Statului Major General al Armatei, publicată pe blogul personal).

La fel ca și în alte situații, decidenții noștri au demonstrat că reușesc să se mobilizeze și au identificat și soluția într-un mod genial. Mai toate asociațiile de rezerviști sunt satisfăcute, toate vocile purtătoare de adevăruri sacre sunt în delir, vom avea stagiu militar plătit, voluntar și foarte scurt!

Unii cred cu tărie în acest panaceu pentru apărarea națională, o spun pe toate posturile tv, în toate publicațiile online, offline și underline.

Se pare că marii gânditori din toate laboratoarele planificatoare de apărare națională au identificat soluția care converge către un viitor sigur pentru noi și înspăimântător pentru Putin. Probabil de asta l-o fi chemat pe jurnalistul ăla american, să ne spună că ne dă bucăți din Ucraina, doar să nu ne pregătim atât de intens și atât de mult – patru luni!

• Stagiu militar de 4 (patru) luni??

Vacanța mare a parlamentarilor cred că este mai lungă. Am înțeles că politicienii noștri trebuiau să mai paseze o dată cartoful ăsta fierbinte al capacității proprii de apărare, după ce au aprobat ditamai bugetul de 2,5% (nu contează cât s-a dat efectiv!).

Pregătirea populației pentru apărare nu este ceva cu care să glumim, mai ales când Putin repetă amenințarea cu arme nucleare, dar asta nu ar trebui să genereze nicio confuzie privind legătura cu capacitatea de apărare. Pregătirea populației pentru apărare se poate face cu sprijinul armatei, dar nu trebuie să preia misiunea de bază a acesteia. Desigur, legea este veche, anacronică, ar trebui să fie refăcută cu învățămintele de la vecinii noștri și nu numai.

Apărarea țării este misiunea armatei, conform Constituției, nu a forțelor armate. La război jandarmii nu devin infanteriști, dimpotrivă, au misiuni și mai grele, ca jandarmi, așa încât și legea apărării este caducă, cu forțele armate din diverse instituții. Suspendarea serviciului militar obligatoriu a fost salutat de mulți, dar sunt și multe nostalgii. Armata de masă, augmentată cu gărzi patriotice și elevii de la PTAP au făcut cam același lucru în anii 80, adică munci agricole, canal, mine și alte activități care presupuneau executarea fără comentarii a unor ordine de partid.

După ce am intrat în NATO (după doi ani), s-a legiferat armata de profesioniști, formată din cadre militare (conform Constituției) și militari angajați (voluntar!) pe bază de contract, deveniți de vreo 15 ani militari profesioniști. An după an legea militarului profesionist a tot fost modificată, încât acum ar trebui să plece în misiune, să fie gata de luptă soldați de 45-49 de ani. Acestora li s-au adăugat de puțin timp rezerviștii voluntari, o altă adaptare românească pentru a compensa deficitul mult prea discutatei rezerve, legiferată la fel cum va fi noul stagiu militar. Iar în caz de asediu sau război, se ridică suspendarea stagiului militar obligatoriu și se mobilizează sute de mii de oameni, conform unei legi gândite în mentalitatea și realitatea de acum 50 de ani.

Dar a venit soluția genială a stagiului foarte redus. Câte nostalgii, cât de mulți sunt cei care își amintesc de stagiul militar TR (termen redus) dinainte sau de după facultate! Cum se mergea la porumb sau la cules de sfeclă, ce frumos se cânta la chitară, ce cântece de cătănie mai erau! Unii își amintesc că au tras cu pușca, cu PM-ul, tot ăsta care e și acum arma de bază a trupelor. Armă bună, se face în România (sau se făcea?), nu e foarte precisă, dar e ieftină, e bună. Cum să fie rusească, e românească sută la sută, doar noi i-am inventat mânerul de lemn. Altfel rămânea un AKM, dar nu mai e așa.

Generația actuală habar nu are de toate acestea! Dar ar putea să aibă, dacă se înscriu la TFR (termen foarte redus, nu am vrut să spun altceva). La TFR primești și bani, posibil înainte să primești echipamentul, adică uniforma, arma, masca contra gazelor și celelalte accesorii. În patru luni vei avea tot timpul să descoperi unde este popota, sala de adunare, locul de adunare, terenul de sport, locul de parcare și alte obiective importante dintr-o cazarmă. Cunoașterea cazărmii și protecția muncii se face în prima săptămână. Următoarele două-trei săptămâni se învață regulile de bază, adică salutul, mersul pe jos, statul în formație și statul la sală.

În jur de trei luni durează programul de pregătire militară generală (beizicul, cum spunea cineva important și cunoscător în ale armelor), dar pregătirea de luptă individuală și cu grupa presupune un program de minim șase luni (conform unor standarde de evaluare, sper că nu am spus nimic secret!).

Am putea presupune că acest TFR are ca scop minima pregătire pentru autoapărare. Se pot găsi cursuri intensive de autoapărare, care ar putea să dureze în jur de 3-4 luni, cu instructori pregătiți pentru așa ceva. Dacă programul TFR va fi realizat astfel, ar fi bine să înceapă cu selecția instructorilor și cu identificarea materialelor necesare. Atenție la programul de lucru, deoarece peste opt ore vor trebui plătite ore suplimentare.

Am auzit că se insistă pe învățatul trasului cu pușca, un demers extraordinar, care va însemna o creștere extraordinară a sentimentului de siguranță. Știu că unora li se pare o glumă, dar generației mele care putea să tragă doar 7 cartușe pe an (tragerea anuală era un calvar pentru că dura mai mult strângerea tuburilor), trasul cu pușca este vârful pregătirii, un fel de lansare de rachetă supersonică sau de scufundare cu submarinul și lansare de torpilă.

Așadar, TFR nu va permite pregătirea militarilor în vreo armă. Dacă îmi veți spune că vor fi infanteriști, că pentru infanterie nu trebuie multă instrucție, ați putea avea mari surprize. Infanteristul, soldatul modern, cu adevărat profesionist, se poate deplasa cu ușurință, știe să conducă mijloace auto, unii chiar și drone, știe să tragă cu o gamă largă de arme individuale, știe să lupte cu grupa, să se apere, să își facă adăpost individual și de grupă, știe să se mascheze, să acționeze din ambuscadă cu grupa, cu plutonul și cu batalionul, știe să treacă la contraofensivă și să folosească armamentul specific, are echipamentul de protecție chimică și nucleară și știe să îl folosească.

Așadar, un comandant de unitate are următoarele categorii de personal în unitate: cadre militare (ofițeri, subofițeri, maiștri militari), soldați și gradați profesioniști, soldați rezerviști voluntari și soldați în termen foarte redus.

Activitățile unității constau în cele specifice misiunii de bază, care presupun întreținerea tehnicii, programele de instrucție, inclusiv exercițiile, la care se vor adăuga pregătirea rezerviștilor și pregătirea militarilor TFR. Pentru aceștia sunt necesari instructori, care nu vor putea să își facă pregătirea proprie și vor afecta pregătirea subunităților. Militarii TFR nu vor apuca să facă nici gardă, probabil nici de serviciu la popotă, ei vor fi serviți de către colegii lor, profesioniștii.

Posibil că, în aceste condiții de urgență, deja a fost elaborat și testat acest program TFR, parlamentarii care sunt pregătiți să ridice mâna l-au văzut, sunt siguri că este exact ceea ce ne trebuie, exact ceea ce ne lipsea.

Premierul este fericit, cei de la finanțe i-au spus că nu costă nimic în plus, va fi din bugetul M.Ap.N. Renunță la corvete, mai trag de tunurile și tancurile alea pe care le au, mai văruiesc pe ici pe colo, se descurcă ei.

Rezerviștii sunt și ei mulțumiți, peste un an vor fi mai mulți și mai tineri. Elevii de liceu și studenții s-au liniștit, dar păstrează pașaportul aproape. Cei care vor o vacanță puțin mai lungă și mai activă, pot să se înscrie la TFR, dar ar fi bine să caute o pilă, să intre anul ăsta, pentru că la anul este posibil să vină cineva mai atent la bani.

• Apărarea națională și capacitatea de apărare

Interviul generalului Vlad a provocat reacții, multiplicate de discursurile liniștitoare ale principalilor lideri politici, deși unele dintre afirmațiile acestora sunt în contradicție cu acțiunile sau demersurile oficiale.

Ca urmare a acestor reacții am făcut o paralelă cu fotbalul, nu pentru a diminua importanța subiectului, a fost doar un demers pentru a-l face mai bine înțeles, fără a putea fi acuzat că am devoalat informații care pot să afecteze securitatea națională. Am considerat că pericolul cel mai mare va fi nu apatia generală, nu fuga tinerilor de încorporare, cât aprobarea în regim de urgență a unei legi care va avea efecte și mai dăunătoare statului român, fără niciun aport la capacitatea de apărare națională.

Deși am avertizat că nu rezerva este principala problemă, că este important să fie dată atenția cuvenită structurii de forțe, adică celor activi (titularii), direcția în care se duc majoritatea comentariilor de pe ecrane sau pe rețelele de socializare este cea a rezervei și a stagiului militar foarte redus.

După vizita făcută de parlamentarii din comisiile de apărare la Ministerul Apărării Naționale, am resimțit dezamăgirile pe care le-am trăit în urmă cu mai bine de zece ani, după întâlnirile cu demnitarii de atunci.

Dacă pentru multe domenii de activitate sunt aduse acuze unor persoane sau instituții pentru starea în care se află infrastructura, eficiența sau calitatea, în domeniul apărării naționale cel mai adesea reproșurile sunt la adresa președinților (comandanții forțelor armate, conform Constituției) și a generalilor, cu precădere șefilor Statului Major General sau al Apărării.

Deoarece domeniul este sensibil și dezbaterile pentru a găsi cele mai bune soluții nu se poartă în public, îmi mențin disponibilitatea pentru cei care vor considera că ar conta și o altă opinie, bazată pe o oarecare experiență și informații concrete. Din acest motiv evit orice discuție publică și consider că subiectul ar trebui să revină în spatele ușilor închise.

P.S. Unii plusează, mai pun două luni, îl vor obligatoriu…Se vede ca nu e nimic serios, niciun program de instruire care justifice de ce nu sunt revizuite legile existente, înainte de a veni cu altă lege.