Trei lecții pe care Taiwanul le poate învăța de pe urma rezistenței Ucrainei împotriva invaziei ruse

Dronele ieftine, informațiile oferite de sateliți și numărul mare de sisteme antiaeriene folosite de ucraineni determină cursul războiului din Ucraina. Într-o analiză pentru Breaking Defense, Kelly Grieco de la Centrul Stimson și Julia Siegel de la Atlantic Council descriu modul în care noua eră a războiului ar putea favoriza Taiwanul în cazul în care China decide să invadeze.

Astfel de lecții ar fi utile și pentru alte țări mai mici, precum România.

La șapte luni după invazia rusească, cerul de deasupra Ucrainei rămâne contestat. Înainte de război, puțini experți militari credeau că se va întâmpla acest lucru, prezicând că ucrainenii au șanse mici să-și apere spațiul aerian. Se pare că și Moscova credea că forțele sale aerospațiale, net superioare numeric și tehnologic, vor obține cu rapiditate controlul asupra spațiului aerian și se aștepta că aviația sa va contribui semnificativ la o victorie decisivă pe câmpul de luptă.

Însă evenimentele au dovedit că în război nimic nu este ușor sau inevitabil. În loc de o înfrângere rapidă, Kievul a rămas în luptă și a dat o serie de replici dure forțelor invadatoare ale Moscovei.

Modul în care Ucraina s-a apărat ar trebui să inspire Taiwanul să urmeze o cale similară, dacă se va confrunta cu o amenințare similară din partea Beijingului.

Opinia cea mai răspândită la Washington este aceea că, în cazul în care China decide să invadeze Taiwanul, Beijingul va încerca probabil să cucerească insula înainte ca Statele Unite și aliații săi să poată trimite întăriri. Ipoteza de bază este că armata Taiwanului nu ar putea opri o incursiune chineză dacă Statele Unite nu intervin direct și rapid.

Așadar, Taiwanul are avantajul că este în defensivă – nu trebuie să câștige definitiv, trebuie doar să nu permită Chinei să obțină o victorie rapidă.

Iar cheia opririi unei victorii chineze este în domeniul aerian: fără superioritate aeriană este puțin probabil ca Beijingul să aibă succes în cazul unei invazii amfibii sau al unei blocade navale a insulei.

Ucraina oferă multe lecții pentru Taiwan, însă trebuie luate în calcul și o serie de diferențe. În timp ce Ucraina este a doua țară ca mărime din Europa și împărtășește o graniță terestră cu câțiva aliați ai SUA, Taiwanul este doar aproximativ 1/17 din Ucraina ca dimensiuni și este și o națiune insulară. Taipeiul va trebui să-și adapteze abordarea, ținând cont de lipsa de adâncime strategică și a barierelor geografice, precum și să găsească o soluție de apărare contra arsenalului masiv de rachete cu rază lungă de acțiune al Chinei.

Cu toate acestea, potrivit cercetătoarelor, trei concluzii de bază sunt deosebit de relevante pentru apărarea Taiwanului.

1. Forțele aeriene de mici dimensiuni pot acum accesa și exploata cu mare ușurință domeniile aerian și spațial

Democratizarea capabilităților aeriene, spațiale și de informații – un rezultat al dezvoltării tehnologiilor ieftine și accesibile – a redus barierele de acces în domeniile aerian și spațial și a eliminat avantajul militar tradițional al marilor puteri. Deși nu dispune de propriile capabilități spațiale, Ucraina, cu ajutorul aliaților, a folosit sateliți comerciali pentru a ghida bombardamentele și pentru a-și coordona trupele și operațiunile militare.

În mod similar, Ucraina a utilizat drone relativ ieftine, în special Bayraktar TB2, pentru a localiza și distruge echipamente militare scumpe ale Rusiei. Mii de drone comerciale, unele modificate pentru a arunca muniție, au îngreunat și mai mult mișcările terestre ale trupelor ruse. Utilizând o combinație de tehnologii comerciale cu dublă utilizare, împreună cu sisteme militare mai avansate, Ucraina a reușit să reducă decalajul față de Rusia.

Taipeiul ar trebui să învețe din această situație și să încerce să construiască o forță aeriană în mare parte robotizată. Deși Taiwanul a acordat în mod tradițional prioritate unui număr mai mic de platforme avansate, precum avioanele de luptă F-16 (modernizate la varianta Viper), ar trebui să acorde prioritate capacităților asimetrice mai ieftine.

2. Este mai ușor să contești superioritatea aeriană și spațială decât să o obții în mod complet și definitiv

Deși, în ultimele decenii, SUA și forțele aeriene occidentale au militat pentru tranziția spre avioane invizibile pe radar, arme de precizie, relația din prezent dintre cantitate și calitate se pare că se mișcă în direcția opusă. Potrivit dictatorului sovietic Iosif Stalin, “cantitatea este o calitate în sine”, iar acest lucru pare să fie adevărat pe câmpul de luptă aerian modern.

Avantajul aparține acum forțelor care dispun de un număr mare de echipamente ieftine. Dispunând de o combinație de sisteme antiaeriene de fabricație sovietică și mii de sisteme portabile sol-aer sovietice și occidentale, Ucraina a reușit să împiedice Rusia să obțină superioritatea aeriană deasupra câmpului de bătălie.

Această combinație de mobilitate și masă stratificată, a permis Ucrainei să supraviețuiască bombardamentelor rusești și a împiedicat aviația rusă să controleze spațiul aerian. În lipsa superiorității aeriene, ofensiva terestră a Rusiei nu poate reuși – la urma urmei, un atacator trebuie să-și concentreze forțele și să se miște pentru a-și atinge obiectivele, făcându-l extrem de vulnerabil la atacurile aeriene.

Așadar, Taiwan ar trebui să învețe de la Ucraina și să utilizeze un număr mare de sisteme mai ieftine, fără echipaj, dispersate pe teritoriul insulei, pentru a crește atât costurile, cât și incertitudinea șanselor unei potențiale agresiuni militare chineze.

Dacă China ar decide să invadeze Taiwanul, în fazele inițiale, avioanele și rachetele chineze ar încerca să țintească și să copleșească sistemele militare de comandă și control, astfel încât să paralizeze sistemul defensiv al statului insular. Dacă Taipeiul folosește o apărare dispersată, atunci un număr semnificativ de sisteme taiwaneze ar putea supraviețui atacului inițial și apoi ar putea ataca forțele chineze care încearcă să traverseze strâmtoarea Taiwan.

3. Parteneriatele internaționale și intersectoriale robuste pot fi un „multiplicator de forță”, contrabalansând astfel avantajul militar ale unei mari puteri

Ucraina a beneficiat de sprijinul unei rețele puternice de parteneriate comerciale și de sprijinul unei coaliției internaționale. Chiar și ofensiva cibernetică rusească – un atu tradițional la Moscovei, a avut un succes limitat, cel puțin în parte din cauza lărgimii și profunzimii rețelei de susținători ai Kievului.

În domeniul spațial, Ucraina a demonstrat că accesul la sateliți contează mai mult decât proprietatea asupra satelitului în sine. Parteneriatele de tip public-privat vor deveni probabil și mai importante în domeniul militar pe măsură ce tehnologiile scalabile cu dublă utilizare modelează din ce în ce mai mult câmpul de luptă.

Taiwanul este extrem de bine plasat pentru a exploata această tendință, având în vedere că țara insulară dispune de o industrie IT înfloritoare și este cea mai mare producătoare mondială de semiconductori. Aceste rețele comerciale și internaționale vor fi esențiale pentru Taiwan în cazul în care se va confrunta cu un război de uzură cu China.

Fiecare dintre aceste concluzii sugerează că Taiwanul ar trebui să investească în ceea ce este cunoscut în mod popular drept “strategia porcului spinos”, cu o forță aeriană construită în jurul unui număr mare de sisteme ieftine și mobile, care folosește tactici menite să împiedice inamicul să obțină superioritatea aeriană deasupra câmpului de luptă.

O forță aeriană taiwaneză pregătită care poate refuza Chinei o victorie rapidă este cel mai bun garant al suveranității insulei, deoarece ar trebui să determine Beijingul să se gândească de două ori înainte de a declanșa o invazie.