Blokken: Achizițiile militare în Europa sunt atât de lente încât în momentul semnării contractului, produsul este deja depășit

Procedurile de achiziție în Europa sunt atât de lente încât în momentul semnării contractului, echipamentul militar este deja depășit din punct de vedere tehnic, a declarat Mario Blokken, șeful Secretariatului Permanent al Centrului European pentru Interoperabilitate militară (Finabel),

“Sistemul militar nu este construit pentru a merge rapid și vedem același lucru în procedurile de achiziție atunci când trebuie să cumpărăm, de exemplu, echipament tehnologic, de multe ori vedem că procedura de achiziție este atât de lentă încât odată ce contractul este semnat, produsul este deja depășit”, a afirmat Blokken, într-un interviu pentru Umbrela Strategică, la o conferință organizată de Gândirea militară românească si Asociația I2DS2.

“Când vine vorba de achiziții, cred că sistemul militar este mult prea lent pentru a ajunge din urmă dezvoltarea la viteza superluminică a tehnologiei”, a adăugat oficialul.

Șeful Finabel a menționat și o potențială soluție la această soluție: “Olandezii au o procedură specifică atunci când au echipamente pe care doresc să le cumpere, comandantul poate scrie o scrisoare prin care se pot urgenta achizițiile, însă doar pentru materialele de care este nevoie rapid”.

În cadrul interviului, Mario Blokken a vorbit și despre problemele care îngreunează dezvoltarea unor programe comune de înzestrare în Europa, în condițiile în care majoritatea țărilor de pe continent preferă să achiziționeze echipamente militare special adaptate pentru propria armată, deși acest lucru înseamnă costuri mai ridicate și creează dificultăți în ceea ce privește interoperabilitatea.

“Ceea ce vedem, de asemenea, când vine vorba de interoperabilitate, este că armatele cumpără adesea produse personalizate. În plan industrial, cred că este mare nevoie ca firmele, în loc să-și modifice produsele într-un anumit fel la cererea unui anumit stat membru, ar trebui să poată crea un produs generic, pe care să-l vândă mai multor state membre. Dacă putem face asta, rezolvăm direct interoperabilitatea”, a subliniat șeful Finabel.

“Ar trebui să încercăm să cumpărăm produse deja disponibile și acest lucru ar fi benefic la nivel industrial pentru că produsul poate fi fabricat în masă. Așadar, nu este nevoie să modificăm echipamentele pentru că ar putea costa o mulțime de bani pentru a schimba aceste produse. Dacă vorbim de un vehicul blindat, dacă am putea să cumpărăm la nivel european, cu mai multe țări cumpărând același produs, s-ar rezolva deja multe”, a completat oficialul.

Blokken a explicat că “un aspect pe care îl vedem adesea în mentalitatea militară este acela că un produs poate fi bun doar dacă este personalizat”, însă “dacă avem un soldat român   care este lunetist și un soldat englez și un francez, care sunt și ei lunetiști, dacă le-ai da aceeași pușcă, nu cred că la final rezultatul tragerii va fi diferit, pentru că sunt experți în trageri de precizie și orice armă le-ai da, vor avea același rezultat”.

Oficialul a vorbit și despre necesitatea de “a încerca să găsim baze comune și să împărțim realizările economice sau beneficiile economice între statele membre care cumpără produsul”, pentru că ar fi mai semnificativ mai ieftin ca mai multe țări să colaboreze și să comande o cantitate mai mare de produse, decât să le cumpere separat.

Blokken a dat exemplul Statelor Unite, unde componentele echipamentelor militare sunt fabricate în diferite state americane, adăugând că, în opinia sa, “ar trebui să avem aceeași mentalitate în Europa, unde am putea crea acest tip de cooperare pentru un produs care este apoi împărțit statelor membre astfel încât toată lumea să aibă un beneficiu și toate industriile naționale să poată coopera în realizarea lui”.

În Europa, “cel mai bun exemplu pe care vi-l pot da este proiectul comun CAMO dintre Belgia și Franța, care chiar cumpără același vehicul blindat, dar creează și un centru de mentenanță, unde vehiculele pot fi întreținute. Pe baza acestora noi vehicule ei scriu împreună o nouă doctrină. Așadar, ofițeri din țări diferite încearcă să se antreneze să lupte împreună”, a adăugat șeful Finabel.

Blokken a vorbit și despre alte probleme care îngreunează cooperarea între forțele armate din Europa, de la bariera lingvistică între militari la blocaje cauzate de legislație.

“Cred că în primul rând avem mai multe domenii de interoperabilitate și totul începe cu interoperabilitatea umană. Vedem acum că se formează forțe din mai multe țări care vin, de exemplu, în România, pentru a se grupa și pentru a apăra frontierele europene atunci când este necesar. Și vedem că interoperabilitatea umană nu este întotdeauna atât de ușoară din cauza faptului că sunt implicate mai multe națiuni. Avem soldați care vorbesc cu un alt soldat și nu vorbesc bine engleza, așa că există deja o barieră lingvistică la cel mai de jos nivel. Ca atare, atunci când vrem ca soldații să coopereze în interiorul unei unități multinaționale, atunci ar trebui să ne concentrăm mai mult pe sistemul educațional primar al militarilor, să integrăm limba engleză, astfel încât toată lumea să aibă un nivel de bază al limbii engleze pentru a putea să lucreze în mediul internațional”, a explicat șeful Finabel.

În ceea ce privește interoperabilitate tehnică, Blokken a indicat că “adesea că nu tehnica în sine este o problemă, ci mai ales legislația. Permiteți-mi să vă dau un exemplu: stațiile radio din interiorul unui vehicul, când veți merge la nivel național, veți vedea că există un mediu de criptare pentru radiouri, cu o cheie de criptare. Multe legislații naționale interzic țării să partajeze cheia de criptare cu alte națiuni. Deci avem deja o problemă de interoperabilitate, deoarece acele vehicule nu pot comunica între ele”.

“Pe de altă parte, vedem că, la nivel tactic, interoperabilitatea este adesea rezolvată prin tehnici foarte rudimentare. Permiteți-mi să spun că atunci când sunteți într-un post de comandă și aveți mai multe țări care lucrează acolo, acestea nu pot împărtăși chestiunile de securitate națională. Pot încerca să o rezolve punând un server și partajând ecranul. Deci, vreau să spun că acest lucru este cu adevărat elementar, dar rezolvă interoperabilitatea la nivelul cel mai primar”, a continuat Blokken .

“Așadar, se încearcă să se găsească o soluție la un nivel inferior, dar nu acesta este modul în care ar trebui abordată interoperabilitatea. Ar trebui să fie o abordare de sus în jos și nu de jos în sus, așa cum vedem acum. Ar trebui să avem un nivel strategic pentru a discuta despre problemele de interoperabilitate. încercând, de exemplu, să adaptăm legislația. Adesea vedem opusul, vedem abordarea de jos în sus, în care soldatul rezolvă problema la nivel tactic, dar la nivel strategic vorbim de multe blocaje”, a subliniat oficialul.

“Noi încă ne luptăm cu o mulțime de probleme de interoperabilitate, dar nimic care să nu fie gestionabil, dar avem nevoie de voință politică pentru a schimba, uneori, legislația”, a conchis Blokken.

Finabel este o organizație europeană înființat în 1953 cu obiectivul de a facilita cooperarea în vederea dezvoltării unor programe comune de înzestrare, dar care ulterior a abordat și chestiunea armonizării doctrinelor și consolidării interoperabilității între forțele terestre europene.