Echiparea Forțelor Navale Române cu submarine ar permite NATO să conteste dominația rusă în Marea Neagră, iar acest lucru s-ar putea realiza prin adaptarea parteneriatului AUKUS la contextul românesc, susține comandorul (ret) dr. Harlan Ullman, referindu-se la decizia SUA de a întări legăturile militare cu Australia prin crearea parteneriatului de securitate AUKUS, ce va permite Australiei să achiziționeze submarine nucleare de concepție americană.
Abia în ultimii ani a început NATO să acorde o atenție sporită Mării Negre. Regiunea Mării Baltice a fost îndelung privită de NATO ca fiind mai importantă, mai ales că mai multe state aliate majore sunt riverane, astfel că abia în ultimii ani alianța a început să acorde o atenție sporită Mării Negre, afirmă Ullman, actualmente consultant superior în cadrul grupului de reflecție Atlantic Council, într-un editorial pentru agenția de știri United Press International (UPI).
“Rusia consideră Marea Neagră ca fiind centrul său de greutate, nu Marea Baltică. Marea Neagră este autostrada Rusiei către cele mai importante priorități de securitate națională și zone de interes ale Moscovei, în Marea Mediterană, Africa, Orientul Mijlociu și Asia”, a subliniat fostul ofițer american, care a adăugat că importanța regiunii a crescut și mai mult după anexarea de către Rusia a Oseției de Sud și a Crimeei.
Potrivit lui Ullman, Marea Neagră poate să devină un avantaj geostrategic vital pentru NATO, însă este necesar ca liderii și publicul NATO să fie convinși de importanța strategică a bazinului pontic.
Însă, eforturile de consolidare a prezenței aliate în regiunea Mării Negre sunt stânjenite de anumiți factori, precum Convenția de la Montreux; legăturile terestre cu România nu au fost modernizate; iar Dunărea nu este suficient de adâncă pentru permite un trafic mai intens, vital pentru transportul de mărfuri și aprovizionarea forțelor militare, afirmă analistul.
Pentru a ameliora unele dintre aceste probleme, fostul comandor american propune dragarea Dunării, preconizând că acest lucru ar permite dublarea traficului și a comerțului fluvial, cu implicații geo-economice, financiare și militare pozitive, putând transforma Constanța în egalul portului olandez Rotterdamului în ceea ce privește volumul traficului de mărfuri.
Însă, potrivit analistului, echilibrul strategic în regiunea pontică poate fi înclinat în favoare NATO dacă România va dispune de capacitatea de a amenința Flota Mării Negre și bazele ei. Iar cea mai eficientă cale de a realiza acest lucru este cu ajutorul rachetelor cu rază lungă de acțiune lansate de la bordul submarinelor sau chiar a submersibilelor fără echipaj, a completat Ullman.
“Planul Marii Britanii, Statele Unite și Australia de a construi submarine nucleare, numit AUKUS, poate fi pus într-un context românesc, luând în considerare construirea sau achiziția de submarine, nu nucleare, ci unele de dimensiuni mici, diesel-electrice, purtătoare de rachete”, a explicat Ullman.
Potrivit fostului comandor, planul său, denumit “RUKUS va provoca într-adevăr larmă în anumite părți ale lumii; va consolida importanța Mării Negre și va oferi NATO un instrument de descurajare nou și eficient”.
Dominația navală a Moscovei în bazinul pontic este covârșitoare, Flota rusă a Mării Negre cuprinde un crucișător, cinci fregate, șapte nave de asalt amfibiu, șase submarine Proiect 636.3, echipate cu rachete de croazieră Kalibr, plus numeroase corvete, nave purtătoare de rachete, vedete rapide și dragoare.
Echiparea Forțelor Navale Române cu submarine moderne nu este o idee nouă, fiind vehiculată în urmă cu trei ani chiar de ministrul Apărării din acel moment, Mihai Fifor. Politicianul afirma în 2018 că România și-a propus să achiziționeze nu unul, ci trei submarine, nefiind exclusă posibilitatea construirii în șantierele navale din țară. Însă, la fel ca în cazul multor alte programe de înzestrare ale MApN, proiectul a rămas doar la nivel declarativ.
Așadar, Marina României a rămas în continuare doar cu venerabilul “Delfinul”, un submarin de fabricație sovietică, depășit astăzi din punct de vedere tehnologic și care nu mai poate intra în imersiune de peste două decenii din cauză că acumulatorii motorului sunt epuizați.
