IntelligenceȘtiri

Umbrela Strategică vă propune zece opere cinematografice inedite pentru pasionații de istorie militară și nu numai

Foto:; closler.org

Cu ocazia mini-vacanței, Umbrela Strategică propune – pasionaților de istorie militară și nu numai – zece opere cinematografice fascinante, dar mai puțin cunoscute.

Ce alte filme, seriale sau miniserii de acest gen recomandați?

Patru tanchişti şi-un câine / Czterej pancerni i pies (1966-1970, Polonia, serial)

Un serial care a încălzit sufletul şi a aprins imaginația generaţiilor trecute, despre echipajul unui tanc polonez în al doilea război mondial. Cainele-lup titular, Szarik, este bineînţeles un personaj important şi un simbol al curajului şi prieteniei dintre soldaţi, el salvând nu o dată viaţa tanchiştilor şi fiind, la rândul său, salvat de aceştia. Scenele de luptă pe viaţă şi pe moarte socotite foarte reuşite şi datorită cooperării cu armata şi a pregătirii militare primite de actori alternează cu nerealismul, socotit şocant în epocă, al disciplinei militare relaxate a personajelor. Serialul a fost criticat şi pentru faptul că militarii polonezi păreau prieteni la cataramă cu cei sovietici, dar acesta a fost un compromis fără de care probabil că producţia nu ar fi primit undă verde. De remarcat şi şocul uciderii premature a unui erou principal cu aproape o jumătate de secol înainte de Game of Thrones.

Donbass (2018, Ucraina)

Am auzit cu toţii despre conflictul din Donețk (o regiune a Donbasului) dintre armata ucraineană şi separatişti. Numai că realitatea, aşa cum o înfăţişează uimitor acest film ruso-ucrainean, este şi mai complicată, deoarece reţelele sociale, televiziunea, manipularea au amplificat toate problemele din societate, iar conflictul mocneşte şi între populaţie şi autorităţile care ar trebui s-o apere. Filmul arată cu umor muşcător cum minciunile pot fi diseminate cu uşurinţă îngrozitoare de către televiziune şi cum rezultatul este o lume complet debusolată din cauza propagandei, în care este imposibil să stabileşti cine e agresorul şi cine e victima, dacă statul te apără sau te jefuieşte, iar oamenii au ajuns simpli pioni manipulaţi după interesul diverselor forţe şi după aceea, când nu mai sunt utili, aruncaţi la gunoi. Ce este înfiorător însă este că recunoaştem situaţii întâlnite şi în ţara noastră (fake news în scopuri politice, extremism, ură împotriva minorităților) care pot avea, într-o bună zi mai apropiată decât ne-am fi putut imagina, urmări catastrofale.

Dara from Jasenovac / Dara iz Jasenovca (2020, Serbia)

În al doilea război mondial, guvernul croat pronazist a instituit lagăre de exterminare pe lângă care cele germane păreau de-a dreptul spa-uri. În ele erau masacraţi sârbi, ţigani, evrei, adversari politici. Micuţa sârboaică Dara ajunge, împreună cu părinţii şi cei doi fraţi, în lagărul de la Jasenovac, unde la numai 10 ani, despărţită de familie, e nevoită să supravieţuiască barbariei adulţilor şi să-şi apere frăţiorul bebeluş. Ororile pe care le vede și le trăiește, aparent inventate de o minte diabolică, dar din păcate adevărate, sunt extrem de greu de suportat de telespectator, iar metafora vagonului îngheţat în care ajung, uşurate, sufletele după chinul din lagărul morții nu aduce nici ea vreun pic de speranţă.

Lebanon (2009, Israel)

Un film întreg într-un tanc? Sună a ceva plictisitor, făcut din lipsă de bani, însă pelicula realizată de Samuel Maoz, care chiar a luptat în războiul din Liban din 1982, înfăţişat în film, este o abordare curajoasă şi ingenioasă și totodată un pariu câştigat, deoarece pelicula, în pofida restricţiilor de spaţiu (care pot face să răsune o coardă în sufletul telespectatorului aflat în lockdown), nu trenează nicio clipă. Filmul e realist, zgomotul motorului şi mişcarea turelei sunt asurzitoare şi în egală măsură fascinante, iar dilemele morale ale personajelor captive într-un război din care nu mai înţeleg nimic şi în cutia blindată a maşinăriei de luptă propulsează acţiunea înainte, către un final complet neaşteptat, dar care, după puţină gândire, pare logic.

Sky Bandits / Gunbus (1986, Marea Britanie)

După atâta nenorocire, să privim războaiele şi cu puţină detaşare şi umor. Gunbus este o peliculă de aventuri în care doi cowboy americani ajung să piloteze avioane rudimentare în Franţa în primul război mondial. Inventivitatea în materie de aparate de zbor cu forme și dimensiuni neverosimile, de la automobile Ford Model T cu elice şi mitraliere la un zeppelin de aproape un kilometru lungime, dă un farmec aparte unei producţii care altfel nu se ia în serios. Filmul ar fi trebuit regizat de Brian G. Hutton (Unde se avântă vulturii), dar cum bugetul fabulos pentru vremea aceea era destinat exclusiv producţiei (opt ani de muncă, record de 600 de oameni implicaţi), regizorul s-a retras şi locul i-a fost luat de sârbul Zoran Perisic, fost responsabil de efecte speciale la Odiseea spaţială 2001 şi la primele trei Superman. A ieşit un fel de Butch Cassidy şi Sundance Kid scris de Jules Verne, spectaculos, amuzant şi infantil.

Letters from a Dead Man / Pisma miortvogo celoveka (1986, URSS)

Konstantin Lopuşanski, regizorul acestui film care se petrece în mare parte după al treilea război mondial, a fost asistent de producţie la Călăuza lui Tarkovski. Poate şi de aceea se vede că a obţinut bugetul impresionant fără de care n-ar fi putut reda pe marele ecran exploziile atomice grandioase şi peisajul, fost urban, cu ruine înspăimântătoare. Filmul, deși deprimant, are și o dimensiune psihologică şi poetică, fie ea şi extrem de sinistră, dar şi dialoguri niciodată plictisitoare între eroul principal, laureat al premiului Nobel, şi alţi supravieţuitori refugiaţi într-un buncăr sub un muzeu de istorie (în subsolul istoriei…) care încearcă să salveze un grup de copii orfani dintr-un adăpost pur şi simplu abandonat de autorităţi.

17 clipe ale unei primăveri / Semnadtsat mgnoveniy vesny (1973, URSS, miniserie)

Un spion sovietic infiltrat în trupele SD ale Germaniei naziste este forţat să jongleze, în ultimele luni ale celui de al doilea război mondial, pe o sârmă tot mai subţire, atunci când rămâne în spatele liniilor inamice singur şi fără posibilitatea de a comunica. Pericolul de moarte vine şi din partea germanilor, şi a colaboratorilor săi, iar pentru a scăpa cu viaţă şi a-şi îndeplini misiunea se foloseşte inteligent de rivalităţile dintre diferitele servicii secrete şi militare ale Reich-ului. Serialul alb-negru, după romanul lui Iulian Semionov, este extrem de tensionat, iar melodia, tristă ca o primăvară mohorâtă, a rămas şi acum în sufletul generaţiilor care au văzut serialul la televizoarele sovietice Temp cu diagonală de 40 cm.

Tigrul alb / Belîi tigr (2012, Rusia)

Încă un film despre Marele Război pentru Apărarea Patriei, cum îi spun ruşii, de data aceasta însă la graniţa dintre istorie şi fantastic, dintre acţiune şi poezie. Asemenea unui căpitan Ahab sovietic, comandantul Ivan Naidenov este obsedat de distrugerea misteriosului tanc german supranumit Tigrul Alb şi considerat imposibil de învins. Naidenov este convins că poate vorbi cu tancurile, care îl avertizează atunci când e pe punctul de a fi ucis de inamici. Ofiţerii sovietici nu văd cu ochi bun nici acest lucru, nici declaraţiile sale conform cărora Tigrul Alb e condus de o fantomă, iar aceasta şi Naidenov însuşi nu sunt oameni, ci întruchipări fizice ale războiului; dar rusul este cel mai bun comandant de tanc şi atunci se văd nevoiţi să-l ajute la distrugerea Moby Dickului blindat de care, de altfel, până și germanilor le este frică.

World War III / Der Dritte Weltkrieg (1998, Germania)

Acest fals documentar, care combină ingenios filmări şi ştiri reale cu scene regizate pentru a imagina o istorie contrafactuală, porneşte de la premisa că preşedintele URSS Mihail Gorbaciov ar fi fost înlăturat de la putere de aripa conservatoare a partidului, iar demonstraţiile anticomuniste din RDG din 1989 ar fi fost reprimate sângeros de guvern. Ca urmare, NATO şi Pactul de la Varşovia ar fi pornit o bătălie crâncenă pentru cucerirea Germaniei. În pofida încercărilor disperate de soluţionare pe cale diplomatică, situaţia pare să se deterioreze tot mai rău, ameninţând chiar cu consecinţa ultimă, războiul atomic. În film apar personalităţi ale lumii politice a secolului XX, de la George Bush şi Margaret Thatcher la François Mitterrand şi Helmut Kohl, ale căror cuvinte rostite în realitate sunt utilizate inteligent aici pentru a ilustra povestea alternativă.

World War III (1982, SUA, miniserie)

Titlul acestui film este identic cu al pseudodocumentarului de mai sus; dacă acela acorda o atenţie deosebită detaliilor, care, acumulate, reuşeau să ofere o imagine credibilă şi motivată a felului în care se poate ajunge la un conflict global, această variantă este mai orientată către acţiune, deși fără să neglijeze backgroundul politic. Conflictul din film începe de la un banal embargou american asupra cerealelor din Uniunea Sovietică, la care ruşii răspund cu o încercare de a sabota o conductă de petrol din Alaska. SUA răspund la rândul lor, URSS reacţionează cu represalii, pe eşichier apar şi alte forţe, de pildă iarna grea sau garda veche de la Moscova, şi, din aproape în aproape şi în ciuda bătăliei diplomatice, până la urmă şi unii, şi ceilalţi constată că singură carte pe care o mai pot arunca în joc este arma atomică. Ca observaţie, regizorul Boris Sagal a încetat din viaţă în timpul filmărilor, lovit de elicea din coada unui elicopter.

Scriitorul Ovidiu Vitan este autorul mai multor volume SF, dintre care amintimPe sapse iulnie in Austrialia,Rău de spațiu Omul fără numesau Vendetta lui Ucigă-l Toaca“.