Când Congresul a conceput Secțiunea 113 din Titlul 10, un cod care prezintă rolul forțelor armate, a instituit ideea că foștii generali ar trebui să conducă Pentagonul rareori, sau deloc. Astfel de numiri erau menite a fi o ultimă soluție, se remarcă într-un articol din publicația conservatoare Washington Examiner, ai cărui semnatari sunt Garrett Exner, fost ofițer SOF în Marine Corps și Amber Smith, fost pilot de elicopter în Irak și Afganistan, dar și fost asistent-adjunct al secretarului Apărării.
”Cu toate acestea, atât Administrația actuală, cât și cea anterioară au cerut Congresului să uite la această lege și să aprobe numirea unor foști generali în funcția de secretar al apărării și, în ambele cazuri, Congresul a acceptat rapid. Indiferent de rațiunea din spatele acestor nominalizări, această tendință emergentă nu ar trebui să devină normală și trebuie inversată.
În mai puțin de 18 luni, următorul președinte va începe procesul de completare a Cabinetului său cu persoane desemnate politice. Congresul ar trebui să se angajeze să susțină, din nou, Secțiunea 113 și poate să ia în considerare extinderea domeniului de aplicare al acesteia. Acest lucru ar întrerupe tendința actuală de a încuraja ofițerii să urmeze cariere politice după serviciul militar.
Actualul secretar al Apărării, Lloyd Austin, de exemplu, care s-a retras din armata în 2016, a așteptat doar patru ani înainte de a prelua controlul Pentagonului. Dispensa pentru numirea lui Lloyd Austin a primit un sprijin copleșitor: 326 de voturi în Camera Reprezentanților și 69 în Senat. Această confirmare a venit la doar patru ani după ce generalul Jim Mattis a primit o derogare cu sprijin bipartizan pentru nominalizarea sa la funcția de secretar al apărării sub președintele SUA din acel moment, Donald Trump. De menționat că mai mulți democrați au promis, în mod fals, să nu vor mai susține o altă derogare, după confirmarea lui Mattis.
Dacă oportunitățile pentru ofițeri de a-și asuma roluri politice devin mai răspândite, vom vedea mai mulți generali care își vor exprima ideologiile politice chiar și în timpul serviciului activ. Chiar luna trecută, un general de trei stele al Forțelor Spațiale, vorbind în uniformă, a criticat legile cu care nu era de acord. Ea chiar a sugerat că ia în considerare aceste legi atunci când stabilește ce ofițeri ar trebui să servească în anumite jurisdicții.
Asta într-un moment în care majoritatea americanilor consideră că liderii militari au devenit deja prea politizați, iar încrederea în armată ca instituție a scăzut de la 70 % în 2018 la 48% în 2022.
Generalii care sunt tentați să urmeze o carieră politică după serviciul militar se vor lega inevitabil de politicieni și agendele partizane cu prima ocazie. Pe scurt, ei vor deveni yesmeni în loc de consilieri apolitici, strategici, așa cum ar trebui să fie.
Austin este exemplul perfect al acestei tendințe, deoarece și-a legat cariera de vicepreședintele de atunci, Joe Biden, în timpul Administrației Obama. El a lucrat mână în mână cu Biden, orchestrând retragerea dezastruoasă din Irak care a permis ascensiunea rețelei teroriste Stat Islamic. În mod remarcabil, el și echipa sa au găsit o modalitate de a acționa și mai prost în timpul retragerii din Afganistan, în 2021.
Această performanță slabă, împreună cu absența oricăror obiecții, ar trebui să reprezinte semne de îngrijorări atât pentru Congres, cât și pentru public, în legătură cu capacitatea corpului de ofițeri de a susține utilizarea corectă a forțelor militare. Când echipa lui Austin nu a reușit să planifice în mod corespunzător o evacuare a cetățenilor americani din Afganistan, niciunul dintre generalii din lanțul de comandă nu și-a exprimat îngrijorarea. Drept urmare, 13 americani au fost uciși, iar mulți dintre cetățenii și aliații noștri au fost abandonați. Austin nu a tras la răspundere niciun general pentru acest eșec.
Dezastrul din Afganistan a evidențiat, de asemenea, probleme mai profunde: o cultură militară care prețuiește și promovează mediocritatea în detrimentul inovației și îndrăznelii. Prin urmare, este fantezist să ne așteptăm ca un general să se elibereze de această cultură după trei sau patru decenii de serviciu și să introducă brusc măsuri de schimbarea și reforma atât de necesară în Pentagon.
Și nu vă înșelați, reforma Pentagonului este într-adevăr imperativă.
Congresul a recunoscut fără echivoc că Departamentul Apărării este afectat de numeroase probleme. Achizițiile sunt lente, inovația este înăbușită, recrutarea este într-o criză nemaivăzută din epoca Vietnamului și există multe sisteme de luptă învechite care au nevoie de înlocuire pentru ca Statele Unite să prevaleze în războaiele viitoare. Angajarea unui alt general în funcția de șef al Pentagonului nu va face decât să perpetueze aceleași probleme, iar dacă următorul președinte numește un general în retragere, Congresul ar trebui să respingă imediat nominalizarea.
Este timpul să ne întoarcem la rațiunea inițială din spatele Secțiunii 113 și să restabilim un corp de generali apolitici, eliminând tentația pentru roluri politice. Congresul ar trebui să extindă cerința de derogare dincolo de perioada de 10 ani și să înceapă să pedepsească generalii care se angajează în șarade politice în timp ce sunt în uniformă. Actul de autorizare a apărării naționale din acest an ar fi locul perfect pentru a realiza ambele elemente.”
(Garrett Exner este membru adjunct la Institutul Hudson, membru al consiliului consultativ la Veterans on Duty și fost ofițer SOF în Corpul Pușcașilor Marini. Amber Smith este fostă asistentă adjunctă a secretarului Apărării, pilot de elicopter în Irak și Afganistan și autoarea cărții Danger Close)
