Traversăm o vară cu prețuri record la energie, și iarna care vine nu arată prea bine. Europa merge pe drumul “înverzirii” dar a ajuns să plătească deja destul de mult pentru asta. Înainte de a fi mai ieftin, este mai scump. Înainte de a nu mai depinde de ruși, europenii îi umplu de bani.
Economiile Europei își revin dupa anul 2020 marcat de efectele pandemiei de coronavirus iar, inevitabil, această creștere este însoțită și de o creștere a cererii și consumului de energie. Asta în contextul în care continentul are ambiția să fie mai verde, să-și reducă emisiile cu 55% până în anul 2030, comparativ cu cele din 1990 și să devină neutru din acest punct de vedere până în 2050. Și deja se lucrează la asta.
Problema pe care o putem ridica, vazând situația de acum din piețele de energie electrică este dacă, în condițiile actuale, continentul își permite o decarbonare accelerată la orice preț și care sunt consecințele, cel puțin pe termen scurt.
Mai întâi, să privim această hartă:
Acestea sunt prețurile spot la energie electrică, adică cele pentru energia tranzacționată în 11 august pentru a fi consumată ziua următoare. După cum vedeți, prețurile din toate piețele de energie sunt de peste 100 de euro/MWh, mai puțin cel al Poloniei, în această zi. Tabloul de mai sus nu este o excepție, ci, mai degrabă regula ultimelor luni: energia electrică s-a scumpit accelerat în Europa, mai ales de la începutul verii. Dacă ar fi să comparăm prețurile din această zi cu cele de la începutul anului, scumpirea de pe piața spot este cuprinsă între 60% (Germania) și 74% (Italia).
De ce se scumpește orice, când se scumpește? Pentru că fie se cere mai mult și se oferă la fel fie se cere la fel și se oferă mai puțin. E interesant să vedem situația de pe cele mai mari cinci piețe europene.
Întâi, să privim această imagine, cu datele pentru luna iunie:
După cum vedeți, pe patru dintre cele mai importante piețe, consumul de energie electrică al lunii iunie a fost mai mare decât producția. Este vorba despre Italia, Spania, Germania și Marea Britanie, țări care (poate mai puțin UK) și-au asumat o tranziție energetică destul de accelerată spre verde. Însă, pe fondul creșterii consumului, se poate vedea că a trebuit să-și asigure necesarul de energie electrică din rețeaua franceză, țară prin excelență a energiei nucleare. În acea lună, după cum se vede, producția de energie electrică a crescut în Franța, procentual, de trei ori mai mult decât consumul, așa că flota de reactoare nucleare franceze și-a permis practic “să țină becul aprins” în Vestul Europei, ca să forțăm puțin nota, dar vedeți în imagine amploarea fluxurilor de export.
Nuclearul nu este fosil, dar nici verde cum este vântul sau soarele. Încă se discută la nivel de taxonomie daca investițiile în energie nucleară mai pot fi acceptate pe viitor în Europa pentru că nu ar fi suficient de “verzi”.
Să ne uităm așadar și cum s-a generat energia electrică pe piețele importante din Europa la începutul verii
Deci câteva constatări sunt evidente. Vântul a bătut mai puțin în Germania, și ce nu s-a produs în eolian nu a putut fi compensat de creșterea din fotovoltaic, disponibilitatea nuclearului a crescut (acolo unde mai există) și, poate mai important, a cresut extrem de mult (cu 47%) producția de energie electrică din cărbune. Adică din cel mai detestat combustibil, cel mai poluant, și pe care mai toate țările din Europa vor să îl scoată din mixul energetic. Iar creșterea mare se observă în Germania, țară care și-a asumat să închidă toate centralele pe cărbune până în 2038. Asta dupa ce, în teorie anul viitor urmează să fie închisă și ultima centrală nucleară a țării, proces care a început mai demult.
Prețul poluării
Politica de decarbonare a economiilor dusă de Comisia Europeană a condus la o schemă de taxare a poluării, prin deja celebrele certificate de carbon, care se și tranzacționează pe piețe. Grosier spus, cine produce un MWh de energie electrică din cărbune trebuie să cumpere un certificat echivalent cu o tonă de CO2 emisă. La gaz, un combustibil ceva mai curat, revine cam jumătate. Problema este însă că prețul acestor certificate a crescut astronomic în ultimul an. Acum s-a ajuns la niveluri de 55-58 de euro/MWh, dublu față de ce era acum an și predicțiile merg până la 100 de euro pentru a doua parte a deceniului actual. O politică destinată tocmai descurajării producției de energie din fosil, mai ales din cărbune. Însă, după cum ați văzut mai sus, pentru că a fost nevoie de electricitate s-au repornit grupuri pe cărbune, care, evident, având prețul poluării inclus, au ridicat prețurile în piață.
Ruleta rusească
Probabil din fotoliul de la Kremlin Vladimir Putin se bucură că visteria Rusiei se umple de bani fără ca el sa facă mare lucru. Prețul gazului a explodat în acest an. Dacă anul trecut vedeam la hub-ul de la Viena (Central European Gas Hub) prețuri ale gazului de 10 euro/MWh pentru livrări în ultimul trimestru al anului, acum s-a ajuns la 45 de euro/MWh. Nu e niciun secret pentru nimeni că Gazprom este principalul furnizor de gaze al Uniunii Europene, unde, după Brexit, mai produc gaze în cantități semnificative doar Olanda și România (un exportor semnificativ este Norvegia). Iar, contrar a ce se spune, rușii livrează gaz Europei: În total, Gazprom a raportat o majorare a exporturilor către Europa de 23%, în primele șapte luni ale anului, la 115,3 miliarde metri cubi, un nivel apropiat de cel din primele 7 luni ale lui 2018, de 117,1 miliarde mc, cel mai ridicat din istorie.
Și este posibil ca prețurile să continue să crească dintr-un motiv simplu: la acest moment, depozitele de gaze sunt pline în procent de 50-60%, față de anul precedent de exemplu, când erau la 80%, asta și pentru că mare parte din ce importă Europa de la Gazprom este pentru consumul curent. Deci va fi nevoie de gaz suplimentar, achiziționat pe măsură ce se apropie iarna, deci pare clar că prețurile nu vor sta pe loc.
Așadar, se crează premisele ca Europa, care se mișcă să devină verde într-un ritm accelerat, sa plătească cea mai mare factură energetică de iarnă din istorie. Mare parte din bani ajung, evident, în Rusia, căci de acolo vine gazul.
Prețurile finale generate de contextul pieței din acest an ajung să usture. În Spania, țară dată ca exemplu pentru revoluția verde, pe fondul triplării prețurilor spot (și atenție, acolo nu s-a ajuns la 160 de euro/MWh, cât a fost pe piața din România) Guvernul s-a văzut nevoit să ia măsuri. A aprobat deja o reducere a TVA, de la 21 % la 10 % la factura la energie electrică şi suspendarea temporară, în trimestrul al treilea, a impozitului pe producţia de electricitate (7 %), dar prețul tot rămâne sus, și sunt tot mai multe dezbateri legate de cât de corect funcționează piața.
Situația României
Chiar pe fondul unui an bun, cu un aport mare al centralelor Hidroelectria ,situația de pe piața noastră de energie este absolut incredibilă. Au fost momente în care piața românească spot a fost cea mai scumpă din Europa. Și comparația cu noi înșine este dureroasă: prețul mediu spot al lunii iulie a fost cel mai mare din istorie, după ce în lunile mai și iunie am avut noi maxime istorice. În iulie prețul mediu a fost de 462 de lei/MWh, de două ori și jumătate peste prețul de acum un an. În august an mers din record în record, ajungând iarăși la cel mai mare spot mediu orar din istorie: peste 1.050 de lei/MWh în seara zilei de 12 august. Planul verde al României prevede inchiderea etapizată a centralelor pe cărbune din Oltenia și înlocuirea lor cu unități pe gaz, plus un aport mai mare al regenerabilelor.
Numai că, în aceste zile toride de vară, s-a ajuns ca vechile centrale pe cărbune să asigure și 20% din consum. Pentru că este nevoie de energie. Și, amintim, cărbunele are acel cost al poluării, impus de politica europeană. Prețurile uriașe din piața spot se văd și în creșterile de prețuri pe piețele la termen și, în final se vor vedea și în facturile clienților finali, și casnici și industriali.
“Mai este un lucru pe care trebuie să-l luăm în calcul la creșterea prețului la energie: traiectoria ascendentă a cotației energiei electrice este alimentată și de accelerarea tranziției verzi pe plan comunitar. Asta înseamnă că tranziția la o energie verde costă și acest lucru se vede în prețul energiei și se va vedea și în perioada următoare. De aceea în discuțiile mele cu Comisia Europeană am spus de fiecare dată că România nu-și permite același ritm de tranziție a energiei verde, pentru că avem un cost social mult prea mare pe care trebuie să-l gestionăm. România va face tranziția către energia verde, dar într-un ritm mai lent”. Declarația aparține premierului Cîțu și a fost făcută după ce Banca Națională și-a revizuit în sus prognoza de inflație, tocmai din cauza creșterii prețurilor energiei.
Așadar, la nivel de decizie politică, Europa își accelează tranziția către verde (s-a dezbătut destul de mult pe marginea pachetului “Fit for 55”, lansat luna trecută la Bruxelles) dar, din ce vedem cel puțin în această vară, continentul începe să plătească prețul pentru asta. Regenerabilul este departe de a ajunge să asigure necesarul, în ciuda dezvoltării susținute din ultimul an, care cu siguranță va continua, dar creșterea consumului a impus recursul la vechiul fosil, atît cât mai e, care însă costă mai mult, asta și pentru că tot politica europeană l-a scumpit. Iar dependența de gazul rusesc, despre care se tot spune că va fi diminuată în viitor, deocamdată crește.
Mihai Nicuț este jurnalist specializat pe domeniul Energie. În prezent, el este redactor-șef al Economica.net și fondator al E-nergia.ro.
