O patrulare comună româno-turco-bulgară pentru platformele de gaze este fezabilă și are deja un model funcțional: grupul trilateral de combatere a minelor MCM Black Sea, activ din 2024. Ce lipsește nu sunt navele, ci mandatul. Cele trei state ar trebui să extindă un format existent de la mine la drone și de la căile maritime la infrastructura energetică, se spune într-o analiză a Forumului Securității Maritime.
Pe litoralul vestic și sudic al Mării Negre se află, în 2027, cea mai mare concentrare de investiții energetice offshore din istoria regiunii. Țțintele potențiale nu sunt doar platformele, ci și conductele de export, navele de construcție și stățiile de tratare de pe țărm.
Vulnerabilitățile diferă de la o instalație la alta. O platformă fixă ca Neptun Alpha nu se poate deplasa și are o siluetă radar mare. O unitate plutitoare ca Osman Gazi are la bord până la 140 de oameni. Conductele submarine sunt lungi, greu de supravegheat și reparabile doar cu nave specializate, așa că o avarie poate opri producția luni întregi. Perimetrele Bulgariei, în schimb, nu au încă nimic de apărat; vor avea abia dacă o descoperire duce la dezvoltare.
Anul 2026 a arătat că dronele au ajuns deja lângă platforme. Nu mai e vorba de un scenariu de școală.
Din aceste incidente reies trei lucruri.
-Dronele navale sunt arma principală. Sunt ieftine, greu de văzut pe radar și pot aștepta ore întregi. Cea de la Neptun Deep a fost observată abia la câteva sute de metri de țintă.
-Apărarea a funcționat, dar cu mijloace scumpe. Au fost folosite avioane de luptă și scafandri de deminare împotriva unei ținte care costă probabil câteva zeci de mii de euro. Un asemenea raport de cost nu poate fi susținut zilnic.
-Atribuirea e ambiguă. Nu orice atac din Marea Neagră vine din partea Rusiei. Ucraina acționează la rândul ei împotriva navelor rusești, iar rezultatul este o mare în care drone ale ambelor tabere circulă printre instalațiile unor state neutre sau aliate. O patrulare comună trebuie să se apere de ambele categorii, dar să reacționeze calibrat.
Precedentul: grupul MCM Black Sea
Cadrul pentru o patrulare comună există deja. Cele trei state au semnat pe 11 ianuarie 2024 un memorandum care a creat Grupul operativ de combatere a minelor în Marea Neagră (MCM Black Sea TG). Grupul a devenit operațional la 1 iulie 2024 și a avut de atunci zece activări (MApN).
Modelul are patru trăsături care contează pentru discuția de față:
-Format strict trilateral. Participă doar statele riverane membre NATO, fără nave ale altor aliați. Așa evită orice tensiune legată de Convenția de la Montreux.
-Comandă prin rotație. Comanda trece de la un stat la altul la șase luni. România a condus grupul până pe 8 ianuarie 2026, apoi Turcia, iar din 9 iulie 2026 conduce Bulgaria.
-Misiuni de supraveghere și neutralizare. Grupul supraveghează marea, neutralizează amenințările la adresa traficului maritim și participă la căutare și salvare.
-Mandat deja extins spre infrastructură. În iulie 2026, la summitul NATO de la Ankara, cei trei miniștri au semnat un amendament care adaugă misiunea de protecție a infrastructurii critice subacvatice.
Amendamentul de la Ankara e argumentul cel mai puternic în favoarea unei patrulări comune. Cele trei state au acceptat deja politic ideea că apără împreună conductele și cablurile de pe fundul mării. Pasul următor este logic: protecția să urce de pe fundul mării la suprafață și în aer, unde se află de fapt amenințarea din 2026.
Citește continuarea.
