ApărareȘtiri

Piloți americani, despre avantajele F-35 față de F-16: Capacitățile avansate permit pilotului să se concentrarea pe luarea deciziilor tactice

Casca de pilot de F-35 (FOTO: Lockheed Martin)

Capacitățile avansate în domeniul gestionării informațiilor provenite de la senzori le permite piloților de F-35 Lightning II să se concentreze pe luarea deciziilor tactice, comparativ cu aeronavele de generația a patra, precum F-16 Fighting Falcon, au explicat doi piloți americani, răspunzând întrebărilor puse de reporterul Umbrela Strategica.

Monessa “Siren” Balzhiser și Tony “Brick” Wilson, doi piloți de teste de la Lockheed Martin, au subliniat că, în timp ce în cazul avioanelor de generația precedentă – precum F-16 sau F-18, pilotul trebuia să prelucreze manual informațiile de la senzori, care erau prezentate separat, în cazul F-35, datele de la senzori sunt în mod automat prelucrate și prezentate unitar, ceea ce oferă o imagine de ansamblu mult mai cuprinzătoare.

“Ceea ce a făcut diferența cu adevărat între F-35 și F-16 pentru mine este cantitatea de informații și analiza situației pe care mi le-a oferit F-35 în comparație cu F-16”, a explicat Balzhiser,  care are peste 1,800 de ore de zbor la manșa unor avioane precum T-6, T-38C, L-39, F-16, și F-35, inclusiv 320 de ore în misiuni de luptă.

“În cazul nostru, în F-16 aveam trei ecrane sau afișaje separate pe care le foloseam, iar fiecare dintre aceste ecrane era legat de un senzor specific. Așadar, pilotul trebuia să realizeze singur fuziunea senzorilor în mintea lui, uitându-se la fiecare ecran în parte de pe F-16, să preia acele informații, să le analizeze și să găsească o soluție. În schimb, la F-35, acel ecran mare din fața noastră și fuziunea senzorilor realizează împreună acest lucru și furnizează acele informații și imaginea situației mult mai rapid decât o puteam face în F-16. Așa cum am menționat anterior în acest webinar, cu cât primești informații mai rapide și mai precise, cu atât tacticile și soluțiile sunt mai bune”, a declarat “Siren”.

La randul sau, “Brick” a afirmat că un avion care se poate pilota cu ușurință, precum F-35, “oferă pilotului ceea ce numim capacitate suplimentară de a acorda atenție altor aspecte”.

“Și, așa cum spunea Siren, am fost la fel de mult operator de senzori, ca și pilot sau tactician. Îmi foloseam o mare parte din capacitatea mea concentrându-mă pe radar, analizând afișajele multiple, ascultând o mulțime de informații externe pentru a construi o imagine tactică. Fuziunea senzorilor însă se ocupă acum de asta pentru pilot. Așadar, cu F-35, care este ușor de pilotat, nu trebuie să acord atât de multă atenție gestionării senzorilor și ne permite să acționăm mai tactic”, a explicat pilotul, care înainte de a se alătura Lockheed Martin, a servit în Marina SUA.

Capacitățile F-35 și fuziunea senzorilor au accelerat procesul de instruire, permițând piloților să atingă un nivel ridicat de competența tactică într-un interval de timp mai scurt (doi până la patru ani în comparație cu opt până la doisprezece ani înainte), a adăugat “Brick”, primul pilot care a aterizat cu un avion de generația a cincea F-35C pe un portavion.