OPINIE: Iran – alegerile și datoria islamică / Carmen Gavrilă, jurnalist al RRA, pentru Umbrela Strategică

Iranienii sunt așteptați, astăzi, la urne ca să își aleagă următorul Parlament – Majlis Adunarea
Consultativă Islamică, pentru următorii 4 ani. Parlamentul dă legi, ratifică tratate internaționale și aprobă bugetul de stat. 58 de milioane de iranieni au drept de vot, din totalul de aproape 83 de milioane.

De obicei perioadele electorale au o doza ceva mai mare de efervescență politică evidentă în stradă. De data aceasta însă, sentimentul general este unul de nepăsare și resemnare, după ce peste 9000 din cei aproape 16.000 de candidați au fost opriți de la a candida, de către Consiliul Gardienilor, inclusiv 90 de membri ai actualului Parlament care erau fie din tabăra președintelui considerat moderat Hassan Rouhani fie aliați ai acestuia.

Consiliul Gardienilor este un organism cu 12 membri specialiști în drept islamic, 6 aleși direct și 6 indirect de liderul suprem religios ayatollahul Ali Khamenei. Consiliul Gardienilor acceptă sau respinge candidați pentru toate tipurile de alegeri în republica islamică și poate respinge chiar legi adoptate de Parlament (in asemenea cazuri, legile intră la mediere în așa numitul Consiliu de Judecată).

Criteriile pe baza cărora Consiliul Gardienilor respinge candidați nu sunt clare. În comunicate apar doar explicații de genul ”necorespunzător din punct de vedere islamic”, ”insuficient de dedicat republicii islamice” sau ”corupție” dar fără să fie prezentate argumente pentru astfel de acuzații. Foarte rar, și numai prin intervenția liderului supreme pentru a realiza un echilibru politic, contestațiile la deciziile Consiliului Gardienilor sunt rezolvate pozitiv.

Tot acum au loc și alegeri la jumătatea perioadei de mandat pentru Adunarea Experților– un
organism care teoretic supervizează activitatea liderului suprem și îl alege dintre cei 88 clerici din componența sa pe liderul suprem religios atunci când cel în exercițiu moare (în principiu Adunarea poate să demită liderul suprem religios dar o astfel de acțiune este extrem de improbabilă).

Și în acest caz candidații trec prin filtrul Consiliului Gardienilor care, anul acesta, a respins candidații cu optiuni mai moderate ceea ce înseamnă că viitoarea Adunare va fi dominată de clerici ultraconservatori, dintre care, cei mai mulți au vârste de peste 70 de ani.

Mandatul Adunării este de 8 ani dar la jumătatea perioadei au loc alegeri pentru a fi înlocuiți membrii care și-au dat demisia sau au murit. Cum foarte multi candidați cu opțiuni reformiste sau moderat-conservatoare au fost fie respinși fie au renunțat din start să se înscrie în cursă, rezultatul este predictibil, mai ales că în unele provincii toți contracandidații sunt doar din zona ultraconservatoare – atât Parlamentul unicameral cu 270 de locuri cât și Adunarea Experților vor fi dominate fără drept de apel de conservatori și ultraconservatori. Acesta este și motivul pentru care mulți iranieni se arată dezinteresați de alegeri pentru că le consideră fără miză.

În plus, iranienii reclamă blocajele tot mai dese din legislativ care ajunge deseori, în lipsa consensului, să voteze după cum dictează Consiliul Suprem de Securitate Națională sau liderul suprem ayatollahul Khamenei. Așadar, este vorba despre o problemă de reprezentativitate.

În fața vizibilei letargii electorale, liderul suprem religios a ieșit public cu un apel către iranieni să iasă la urne – ”să voteze chiar și cei care nu mă plac” a declarat Khamenei, aluzie la sloganurile împotriva sa care au dominat protestele masive din noiembrie anul trecut dar și cele de după doborârea de către gărzile revoluționare islamice (forțele paramilitare ale republicii islamice) a unui avion ucrainean în ianuarie.

Ayatollahul Ali Khamenei a insistat și pe datoria religioasă și patriotică de a vota și nu a uitat să menționeze principalul dușman din propaganda iraniană –SUA și să îi determine pe iranieni să-si lege votul de securitatea națională. ”Alegerile cu mare participare vor zădărnici intențiile diavolești ale SUA, un parlament slab nu va mai lupta cu dușmanii țării, cine iubește Iranul și dorește securitatea țării, va vota” a declarat Khamenei.

Președintele conservator moderat Hassan Rouhani a protestat față de respingerea candidaților cu alte opțiuni decât cele ultraconservatoare și chiar a spus că ”islamul are la bază votul oamenilor iar aceștia trebuie să poată vota” aluzie la faptul că lipsa unei palete mai largi de opțiuni echivalează de fapt cu restricționarea alegerilor.

Rouhani a mai spus că iranienii pot gândi și face alegeri bune și singuri fără să decidă altcineva în locul lor, aluzie evidentă la comportamentul Consiliului Gardienilor. Evident că declarațiile președintelui nu au determinat Consiliul să se răzgândească ba chiar acesta a emis un comunicat furios în care îl acuză pe președintele Rouhani că sădește tensiuni, după ce acesta a ieșit public să spună că deciziile restrictive ale Consiliului transformă o bună parte a populației într-o forță de opoziție.

Mai mult, Rouhani a invocat chiar și figura lui Qassem Soleimani, generalul ucis de americani în Irak, pe care l-a dat ca exemplu de nonpartizanat politic și de sursă de unitate națională. Dar fără efect.

În actualul Parlament a existat o majoritate moderată formată pe baza unei alianțe între
reformiști, politicieni de centru și conservatori moderați (trebuie spus că în Iran nu există partide politice propriu-zise ci doar formațiuni care apar în funcție de felul în care se raportează la principiile de bază ale republicii islamice, de unde și dificultatea de clasificare și utilizarea de termeni ca reformiști- pentru cei care vor de exemplu un secularism parțial, conservatori moderați sau pragmatici – pentru cei care caută o cale de mijloc si au interpretări ceva mai liberale ale principiilor republicii islamice sau ultraconservatori – cei care vor menținerea intactă și neschimbată a regimului).

Dar, deși în mod clar avantajați de Consiliul Gardienilor, ultraconservatorii nu au reușit să vină u o listă comună de candidați din cauza disensiunilor între Frontul Stabilității Revoluției Islamie și Consiliul de Coaliție al Forțelor Revoluției Islamice care au înregistrat liste separate. La fel au procedat și alte partide de pe tot spectrul politic.

Pentru regimul de la Teheran și instituțiile sale, o prezentă considerabilă la urne este extrem de importantă pentru că echivalează cu o legitimare a republicii islamice și a stării actuale de fapt.

În lipsa unui număr mare de cetățeni la urne, eficiența propagandei este mult scăzută. E drept că în astfel de cazuri se mobilizează unitățile de voluntari din milițiile islamice Basij însă și liderii lor au afinități diferite pentru diversele partide conservatoare sau ultraconservatoare și fragmentarea voturilor a fost de multe ori în dezavantajul regimului.

Spațiile de afișaj electoral s-au umplut cu postere dar în campaniile din alți ani, figurile candidaților apăreau mai peste tot, inclusiv în vitrinele magazinelor, care acum sunt mai degrabă neatinse de politică.

Potrivit unor activiști cu care am discutat, pe ici pe colo, au mai apărut mașini de campanie din care se auzeau îndemnuri la vot prin portavoce pentru un candidat sau altul.

Nici online nu a fost mare agitație mai ales că cele mai inovatoare, atractive și originale campanii online au fost mai mereu cele ale reformiștilor sau conservatorilor moderați care de data aceasta au cochetat chiar cu boicotarea alegerilor, după ce Consiliul Gardienilor a le-a triat drastic numărul de candidați. Online au fost ceva mai dinamice site-urile, conturile ori paginile de pe rețelele sociale controlate de gărzile revoluționare islamice unde abundă îndemnurile de ieșire la urne, conform liniei trasate de liderul suprem.

Până și presa conservatoare din Iran a cedat în fața evidențelor și a scris că anul acesta sondajele arată lipsa entuziasmului pentru alegeri.

Site-ul ” Buletin de Știri” a publicat un editorial în care absenteismul este pus pe seama faptului că unele formațiuni politice nu au liste de candidați la parlamentare, inclusiv pentru că multe figuri considerate ”locomotive politice” au fost descalificate de Consiliul Gardienilor.

Editorialul cuprinde și 10 priorități economice pentru noul Parlament, referitoare la buget, sistemul bancar, comerț, locuințe, energie și mediu și notează că aceste teme nu prea au fost
abordate în campania electorală a candidaților.

Ultraconservatorii au ales ca temă predilectă politicile președintelui Rouhani, în special cea externă și au organizat mitinguri electorale la care l-au acuzat pe șeful executivului iranian (președintele conduce guvernul iar liderul suprem este cel care are puterea absolută de decizie finală în toate treburile statului) că politica de deschidere spre Occident și acordul nuclear cu marile puteri nu au adus nimic Iranului, fapt pentru care, au amenințat ultraconservatorii, Rouhani ar trebui demis.

În campanie, ultraconservatorii au menționat obsesiv că Rouhani a decis anul trecut reducerea subvențiilor pentru benzină și au sugerat că astfel, el este de vină pentru protestele de stradă care au urmat și care au fost oprite violent de autorități (fără să menționeze că forțele Pasdaran și Basij, controlate de liderul suprem și de sistemul clerical, s-au aflat în prima linie împotriva protestatarilor) cu un număr de victime sau arestați plasat de surse independente la sute chiar mii.

Cifrele care au dominat campania electorală au fost: 10% scădere prognozată a PIB, peste 35% inflație, o scădere la 500.000 de barili pe zi a exporturilor de petrol de la 2,1 milioane acum 4 ani.

Surse iraniene mi-au spus că întreaga țară suferă profund din cauza lipsurilor de tot felul, inclusiv în ce privește bunuri de larg consum sau medicamente, din cauza sancțiunilor internaționale și mai ales americane impuse Iranului iar atmosfera predominantă este una de deprimare și letargie, cu ocazionale răbufniri de furie, iar ultraconservatorii au sperat să direcționeze nemulțumirea spre urne de partea lor.

Dar sondajele arată că, în afara bazinului electoral tradițional conservator, deși există nemulțumire, sentimentul nu trezește prea multă dorință de a merge la urne.

Mai mult, campania autorităților pentru o prezență mare la urne a primit o lovitură neașteptată de la aplicația Telegram, pe care a fost realizat, la comanda unei televiziuni de stat, un sondaj privind intenția de vot la începutul lunii iar rezultatul a fost că 78% dintre respondenți au scris că nu îi interesează să voteze.

După numai câteva zile, postările au fost șterse iar sondajul refăcut. Atât că rezultatul a fost cam același așa că postul de televiziune a ales să spună că a fost vorba de postări false deci sondajul nu ar fi relevant pentru starea de spirit a alegătorilor.

Ca de obicei sittuația de fapt din țară este tratată cu umor amar de unii iranieni. Un utilizator Facebook din Iran scrie de exemplu ”Mă întreb ce procente or să inventeze turbanele (n.r. aluzie la clericii șiiți) ca să arate că nu e adevărat că ne-am distrat în loc să mergem să-i votăm”.