Alexandr Lukașenko este o ”marioneta capricioasă a Kremlinului, despotul arțăgos și răzgâiat care își permite lucruri de neconceput pentru că știe că Vladimir Putin se simte obligat să îl mențină la putere”, spune scriitorul Ovidiu Raețchi, în comentariul ”Nebunul din Belarus: da, e numai vina lui Putin!”, scris pentru Umbrela Strategică.
Moscova a identificat două soluții de avarie pentru Ucraina și Belarus: războiul de cucerire în Ucraina și menținerea la putere a unui nebun respins de lumea civilizată în Belarus, dar Kremlinul nu îl iubește pe Lukașenko: știe cu cine are de-a face, mai spune Raețchi.
- Comentariul lui Ovidiu Raețchi:
Rusia nu se simte vulnerabilă dinspre Răsărit: uriaşele ei spaţii îngheţate îi oferă siguranţă – una subiectivă, cel puțin – atunci când priveşte spre China sau Japonia. Nu se simte vulnerabilă nici dinspre sud: din secolul al XVIII-lea, Rusia a înțeles că nu mai e amenințată de otomani dinspre Caucaz și Caspică: dimpotrivă, țarii au fost cei care au coborât spre zonele musulmane, cucerind teritorii și popoare. În urmă cu patru decenii, sovieticii încă mai încercau – cu prețul propriului imperiu, e drept – să-și impună favoriții în Afganistan, în vreme ce Putin, azi, luptă pentru clanul al-Assad în Siria.
Rusia, în schimb, simte că punctul său cel mai fragil esta fereastra vestică prin care privește spre Occident: Ucraina și Belarus. Aceea e zona nevralgică a Moscovei, atât din punct de vedere militar, cât și ideologic sau cultural. Pe acolo – se vor justifica rușii secole bune de-acum încolo – au venit tancurile lui Hitler (care nu ar fi venit – să spunem lucrurilor pe nume – dacă Stalin nu accepta să subjuge Polonia, statele baltice și Basarabia, într-o complicitate sinistră cu naziștii).
Pe acolo se întrevede belșugul Vestului, pe-acolo vin principiile liberale, drepturile omului, democracția, ideea că un lider mai și pleacă de la putere, nu moare în funcție, precum Stalin, țarii și, da, Vladimir Putin. Belarusul și Ucraina sunt scutul uman a Rusiei în fața NATO și UE. Dacă cele două state ar avea de ales, ar alege, desigur, Occidentul, libertatea și prosperitatea.
Dar Moscova nu le va lăsa niciodată să o facă. Niciodată – decât dacă e mult prea slabă ca mai pună condiții. Când Ucraina a îndrăznit să privească spre Vest, a primit un masacru, un război și o sfâșiere teritorială. Iar avertismentul lui Putin a fost clar: dacă îndrăzniți să vă extindeți în „fereastra nevralgică” a Rusiei – în Ucraina și Belarus – vom merge oricât de departe e nevoie în escaladarea conflictului. Oricât de departe e nevoie – asta înseamnă exact ceea ce pare să însemne în epoca armelor nucleare.
Rusia consideră spațiul bieloruso-ucrainean un corespondent al Cubei pentru SUA în epoca Kennedy. Diferența e însă esențială: în vreme ce SUA îi pretindeau lui Hrusciov un singur lucru – să nu instaleze vectori nucleari de atac în vecinătatea sa – Putin vrea să dispună, după bunul plac, de sistemul politic din cele două țări. Și de destinele ucrainenilor și ale bielorușilor.
Așa cum a arătat revoluția din Ucraina, orice lider nou poate fi periculos pentru Putin în fereastra nevralgică a Rusiei: periculos pentru că poate opta, așa cum cer cetățenii, pentru Occident. Din acest motiv, Moscova a identificat două soluții de avarie pentru cele două spații: războiul de cucerire în Ucraina și menținerea la putere a unui nebun respins de lumea civilizată în Belarus.
Kremlinul nu îl iubește pe Lukașenko: știe cu cine are de-a face. Dar mai știe și că acesta, respins de Vest, e loial Moscovei din lipsă de variante. Așa cum spunea un președinte american, în urmă cu aproape un secol, despre un dictator din Nicaragua (nu a spus-o, în realitate, dar, mă rog, legenda e împământenită): „Somoza may be a son of a bitch, but he’s our son of a bitch.” Ei bine, cam asta e Lukașenko pentru Putin.
Dacă Rusia nu i-ar fi oferit protecție și impunitate, el ar fi avut deja, foarte probabil, soarta lui Ceaușescu. Dar Putin a ales să îl mențină la putere pentru că asta cere viziunea strategică rusă – ca Belarusul și Ucraina să nu devină – indiferent de preț – parte a blocului occidental.
Din acest motiv, nimic nu îl mai poate opri pe Lukașenko acum. El poate deturna avioane, își poate măcelări poporul, își poate închide toți criticii și oponenții (în privința reprimării opoziției, dictatorul de la Kremlin chiar e ultimul în măsură să-l judece). Putin îl va apăra în orice condiții, amenințând lumea civilizată cu toate armele din dotare de dragul său.
Când vor să fie ironici – alegere ciudată pentru niște iubitori al dictaturilor – admiratorii lui Putin din România spun, dându-și ochii peste cap: „Orice se întâmpla, Putin e de vină! Plouă: Putin e de vină! Nu plouă: Putin e de vină”.
Ei bine, în cazul nebunului Lukașenko chiar așa e: Putin e de vină! Acesta e doar marioneta capricioasă a Kremlinului, despotul arțăgos și răzgâiat care își permite lucruri de neconceput pentru că știe că Vladimir Putin se simte obligat să îl mențină la putere.
Bielorușii sunt niște oameni captivi: captivi ai despotismului unui nou Ceaușescu, dar mai ales captivi ai tezelor de securitate ruse.
