Marea Britanie a fost un aliat fundamental al Statelor Unite în cadrul NATO beneficiind de sprijinul american pentru securitatea europeană, însă, în eventualitatea unei retrageri a SUA din angajamentele sale militare, Regatul Unit s-ar confrunta cu o provocare fără precedent: apărarea NATO fără America, se spune într-o analiză a Forumului Securității Maritime, publicată luni.
Această situație ar solicita o reevaluare profundă a strategiei britanice, iar Marina Regală (Royal Navy) ar deveni un pilon esențial în noua configurație geopolitică. Vom analiza consecințele acestei situații și modul în care Marina Regală ar putea fi utilizată pentru a susține securitatea Alianței.
Impactul retragerii SUA asupra NATO și Marea Britanie
Statele Unite au fost de la înființarea NATO principalul garant al securității europene furnizând atât capacități militare, cât și o rețea logistică extinsă. În absența SUA, povara apărării NATO ar cădea asupra principalelor puteri europene cu Marea Britanie într-o poziție centrală datorită capabilităților sale maritime și nucleare. Cu toate acestea, Londra ar trebui să își reevalueze resursele și prioritățile pentru a face față acestei noi realități.
Rolul esențial al Marinei Regale
Fără sprijinul american, Marina Regală ar trebui să îndeplinească mai multe funcții critice pentru securitatea NATO, protejarea liniilor maritime de comunicație, întrucât Europa depinde de importuri energetice și de resurse strategice.
Marea Britanie, ar trebui să asigure securitatea rutelor maritime, în special în Atlanticul de Nord și Marea Nordului, apărarea arhipelagului britanic și a aliaților europeni de o amenințare sporită din partea Rusiei.
În zona arctică și a Atlanticului de Nord, Royal Navy ar trebui să își extindă patrularea și capacitatea de răspuns rapid la provocări militare si proiecția puterii maritime în Mediterana și Marea Baltică fără sprijinul american.
Europa ar trebui să se bazeze pe Marea Britanie și Franța. Pentru a contracara expansiunea militară a Rusiei, Marina Regală ar trebui să își consolideze prezența în aceste zone prin desfășurarea grupurilor sale de luptă bazate pe portavioanele HMS Queen Elizabeth și HMS Prince of Wales, descurajarea nucleară prin submarinele din clasa Vanguard echipate cu rachete nucleare Trident, care ar deveni unul dintre cele mai importante elemente de descurajare strategică ale NATO în absența sprijinului american.
Adaptarea strategiei britanice
Pentru a face față noilor cerințe, Marea Britanie ar trebui să își reconfigureze Marina Regală în următoarele moduri: mărirea flotei de suprafață și a submarinelelor, creșterea numărului de distrugătoare Type 45 și fregate Type 26, care ar deveni o prioritate pentru a asigura protecția convoiurilor și a liniilor maritime de comunicație.
Modernizarea și extinderea forțelor aeronavale: avioanele F-35B Lightning II de pe portavioanele britanice ar trebui să fie sprijinite de o flotă mai mare de drone maritime și aeronave de patrulare maritimă P-8 Poseidon.
Consolidarea cooperării cu Franța și Germania devine esențială. Fără SUA, Marea Britanie ar trebui să construiască un parteneriat mai strâns cu forțele navale ale Franței și Germaniei pentru a asigura un echilibru eficient de forțe în Europa.
Investiții în tehnologie și cyber warfare: Într-o epocă a războiului hibrid, Marea Britanie ar trebui să își extindă capacitățile de război electronic și să își protejeze infrastructura navală și comunicațiile împotriva atacurilor cibernetice.
Provocări și limite
Chiar și cu o strategie bine pusă la punct, Marea Britanie s-ar confrunta cu limite semnificative: resursele economice, creșterea cheltuielilor militare ar pune presiune pe bugetul britanic, necesitând prioritizarea unor sectoare și potențiala sacrficare a altora.
SUA furnizează o mare parte din transportul strategic, rezervele de combustibil și rețelele de aprovizionare. Marea Britanie ar trebui să suplinească aceste lipsuri prin parteneriate cu alte state europene. Amenințarea unei alianțe NATO slăbite ar face ca unele state europene sa fie mai puțin dispuse să își asume angajamente defensive fără garanțiile de securitate oferite de SUA, ceea ce ar putea reduce eficiența NATO
Posibile scenarii de conflict și răspunsul britanic
Fără sprijinul SUA, NATO ar putea fi expusă unor amenințări mai mari din partea Rusiei Chinei sau altor puteri emergente.
Marea Britanie ar trebui să fie pregătită pentru mai multe scenarii: un conflict în Marea Baltică, dacă Rusia ar ataca statele baltice si Marina Regală ar trebui să coordoneze apărarea navală a regiunii alături de flotele statelor nordice și ale Franței; blocada energetică a Europei, dacă Rusia ar încerca să întrerupă aprovizionarea cu energie a Europei, iar Marea Britanie ar trebui să asigure securitatea rutelor maritime din Atlantic și Marea Nordului .
Tensiuni în Arctica si o competiție pentru resursele arctice ar putea determina Marea Britanie să își extindă prezența în această regiune alături de Norvegia și Canada.
Concluzie
Fără sprijinul american, Marea Britanie ar trebui să își redefinească strategia de apărare și să își maximizeze resursele navale pentru a asigura securitatea NATO.
Marina Regală ar deveni un instrument-cheie pentru protejarea Atlanticului de Nord, descurajarea amenințărilor și proiecția puterii în zonele de conflict.
Deși această sarcină ar fi extrem de dificilă, cu investiții adecvate și o strategie bine coordonată, Regatul Unit ar putea deveni principalul garant al securității europene în era post-americană.
