MApN vrea să cumpere un model de dronă deja utilizat de alte armate NATO și care să dispună de armament
Procedura de achiziție drone pentru Armata Română prevede o serie de cerințe de calificare pentru companiile interesate. Printre acestea se remarcă cerința ca ofertanții să demonstreze că în ultimii 5 ani au livrat cel puțin două sisteme UAS din clasa II către țări membre NATO. Totodată, având în vedere că unele dintre dronele solicitate de România vor fi înarmate, ofertanții trebuie să demonstreze că în ultimii 5 ani au livrat cel puțin două sisteme UAS din clasa II , care includ în configurație sistem de armament.
În document se precizează că sancțiunea aplicată ofertanților care nu îndeplinesc aceste cerințe de calificare este excluderea din procedura de achiziție.
Potrivit caietului de sarcini publicat de Romtehnica, Armata Română are în vedere înzestrarea cu un număr de șapte sisteme UAS tactic-operative clasa II, în două variante: terestră și navală.
NATO clasifică dronele militare în trei categorii: clasa I-a (greutate la decolare mai mică de 150 kg) – pentru misiuni la nivel tactic unitate/ subunitate, clasa a II-a (cu greutatea între 150 şi 600 kg) – pentru misiuni la nivel tactic grup de luptă şi clasa a III-a (greutate mai mare de 600 kg) – pentru misiuni la nivel operativ şi strategic.
Varianta terestră trebuie să cuprindă o platformă aeriană echipată cu echipament IFF mod 5, senzori EO/IR, laser designator/laser illuminator, releau/sistem de retranslație de comunicații, SAR și sistem de armament.
Platformă aeriană în varianta navală nu va fi echipată cu armament, dar în plus față de varianta terestră trebuie să includă echipament W-AIS, ESM comunicații și non-comunicații.
Raza de acţiune a sistemelor livrate este de minimum 200 km prin legături directe de date – Line of Sight fără utilizarea legăturilor prin satelit.
Guvernul României a indicat că producția dronelor se va realiza în țara noastră, iar integrarea, testarea și mentenanța acestor aeronave fără pilot vor fi efectuate la operatori economici din industria națională de apărare, care să fie în măsură, în situații de criză sau război, să realizeze integrarea/fabricarea de sisteme similare pentru Armata Română.
Potrivit surselor Umbrela Strategică, singurele firme care au depus depus documentația de participare până pe 26 octombrie, data limită pentru depunerea ofertelor, sunt Elbit Systems și Israel Aerospace Industries (IAI).
Firma privată Elbit Systems din Israel propune Armatei române drona Hermes 450 și variantele sale, inclusiv Watchkeeper, folosite de forțe armate din întreaga lume, inclusiv de state membre NATO (Marea Britanie și Macedonia de Nord). În ceea ce privește posibilitatea echipării cu armament, presa internațională relatează că Forțele Aeriene ale Israelului ar fi dotat drone Hermes 450 cu rachete antitanc Hellfire.
Compania de stat Israel Aerospace Industries propune Tactical Heron (T-Heron), un sistem tactic multimisiune care a fost dezvăluit publicului la Spectacolul aviatic de la Paris din 2019. O versiune mai mică a sistemelor Heron TP și Heron-1, noul T-Heron este singura dronă clasa II din familia Heron.
Sisteme aeriene fără pilot din familia Heron sunt utilizate de forțele armate din mai multe state, precum Israel, Turcia, Grecia, Franța și Germania, dar în toate aceste cazuri este vorba de drone strategice din clasa III (greutate mai mare de 600 kg). Momentan nu există informații care să indice că T-Heron ar fi operațional în vreo țară.
Drona Hermes 450 – specificații tehnice –
Greutate la decolare: 550 kg;
Sarcina utila: 180 kg (putând transporta senzori EO/IR/Laser, SAR/GMTI & MPR, COMINT/COMMJAM, ELINT, sisteme hiperspectrale, sisteme de scanare pe arii mari etc);
Plafon 5400 m;
Anduranță: 17 ore;
Drona Tactical Heron – specificații tehnice –
Greutate maximă la decolare: 550 kg;
Sarcina utila: 180 kg (putând transporta senzori EO/IR/Laser, SAR, COMINT – HF, VHF, UHF/DF, GSM, ESM/ELINT, MPR etc);
Plafon 7.000 m;
Anduranță: 24 de ore;
