Industria de apărare are nevoie de audit independent, restructurare și altă legislație/ Laurențiu Pachiu, Partener D&B David și Baias

Industria națională de apărare (INA) are nevoie de un audit independent,  care să îi identifice vulnerabilităţile, un program de restructurare și de adoptarea unei noi legislaţii pentru definirea interesului esenţial de securitate, se spune într-o analiză a avocatului Laurențiu Pachiu, Partener D&B – David și Baias, trimisă Umbrela Strategică.

Auditul ar trebui să identifice: vulnerabilităţile, subsectoarele cu potenţial viabil şi cele neviabile/redundante, cele cu potenţial de integrare în lanţuri de aprovizionare transfrontaliere şi de compatibilizare eficientă cu programul de înzestrare a forţelor armate române în condiţii de asigurare a siguranţei aprovizionării, instrumente şi modalităţi de restructurare cu costuri minime,  în scopul stimulării cooperării industriale şi a transferului tehnologic, structuri şi resurse financiare necesare susţinerii subsectoarelor viabile care îşi vor continua activitatea, necesarul de măsuri legislative şi guvernamentale.

Programul de restructurare ar trebui să țină cont de :  integrare în lanţul de furnizare global, compatibilitate pentru uz dual civil-militar, asigurare transfer tehnologic, control statal prin veto şi nu prin deţinere a proprietăţii, clustere industriale geografice şi încheierea de alianţe industriale pentru transfer tehnologic local cu parteneri occidentali.

Până în prezent, dezvoltarea industriei naționale de apărare  s-a făcut, din punct de vedere guvernamental exclusiv prin ”cuplarea” cu achiziţiile forţelor armate române prin mecanismul de offset, în scopul asigurării „interesului esenţial de securitate şi a siguranţei aprovizionării”.

Offset-ul se rezumă la servicii primare, nu la transfer know-how, înaltă tehnologie sau drepturi de proprietate intelectuală/industrială

Însă, remarcă autorul analizei. ”acolo unde achiziţiile sunt finalizate, impactul asupra INA (prin programele de offset) se rezumă, în marea majoritate, la servicii primare de montaj sau mentenanţă, în puţine cazuri fiind vorba despre transfer de know-how, înaltă tehnologie sau drepturi de proprietate intelectuală/industrială. „Eficienţa” cooperării industriale prin programe de offset promovată până acum se reflectă în stadiul actual precar al INA”.

În plus, ”din perspectiva investitorului străin, dezvoltarea industrială a INA prin mecanisme de cooperare industrială (prin transfer de tehnologie, know-how şi drepturi de proprietate intelectuală), fie prin intermediul sau nu a programelor de offset aferente achiziţiilor, este lipsită de interes, atât timp cât clientul final al produsului (forţele armate) nu este securizat contractual la momentul realizării investiţiei”.

Mai mult, ”interesul investititonal devine cu atât mai scăzut cu cât baza tehnologică a INA este precară, iar România nici nu mai prezintă avantajul unei forţe de muncă calificate şi ieftină, ba chiar a unei forţe de muncă disponibile pentru astfel de programe”.

Astfel, ”inversarea paradigmei actuale” devine o necesitate , în sensul că ”dezvoltarea industriei naționale de apărare şi programele de achiziţii militare trebuie abordate în mod integrat, simplificat,odată cu efectuarea achiziţiei publice şi nu înainte sau după”.

Armata română va trebui să achiziţioneze capabilităţi de apărare şi nu doar produse

”Cheia demarării procesului de reformă a INA rezidă şi în cuplarea cooperării industriale la planurile de înzestrare ale forţelor armate odată cu efectuarea achiziţiei publice şi nu înainte sau după. Cu alte cuvinte, armata română va trebui să achiziţioneze capabilităţi de apărare şi nu doar produse”, se mai spune în analiza avocatului Laurențiu Pachiu, Partener al D&B – David și Baias.