Guvernul României își pune în cap greii americani ai petrolului, ca să nu fim aruncați în ghearele Rusiei – ANALIZĂ

Analiză pentru Umbrela Strategică de Mihai Nicuț, jurnalist specializat pe energie, redactor-șef al publicației de business Economica.net și deținător al site-ului specializat e-nergia.ro

Într-o mișcare fără precedent și pe repede înainte Guvernul României schimbă legislația referitoare la concesiunile de petrol și gaze din România. Măsura este una de siguranță națională, dar afectează direct interesele gigantului petrolier american ExxonMobil, cu efect probabil negativ pentru viitorul exploatărilor de resurse ale țării. Dar, cum rușii pândesc după colț, nu a avut de ales, deși e posbil să fi intrat într-un război deja pierdut de România.

Mai întâi, iată textul de lege, care a fost aprobat de Guvern la doar o zi după ce a fost pus în dezbatere publică.

“(1) Autoritatea competentă poate refuza, din motive de siguranță națională, concesionarea și executarea de operațiuni petroliere de explorare, dezvoltare și exploatare a unui zăcământ petrolier de către persoane juridice care sunt efectiv controlate de țări terțe Uniunii Europene sau de resortisanți ai țărilor terțe Uniunii Europene.
(2) În cazul acordurilor petroliere în vigoare, la propunerea autorității competente, Guvernul, din motive de siguranță națională, poate aproba rezilierea acordului petrolier.”
La art. 34 alineatele (1) și (2) se modifica si se introduc două noi alineate, alin. (5) și (6) cu următorul cuprins:
„(1) Titularul unui acord petrolier poate transfera altei persoane juridice drepturile dobândite și obligațiile asumate, numai cu aprobarea Guvernului la propunerea autorității competente
(2) Orice transfer făcut fără aprobarea Guvernului este lovit de nulitate.
(5) În situația în care are loc o operațiune de preluare a controlului titularului unui acord petrolier sau are loc o schimbare în structura acționariatului cu drept de control asupra titularului, noile condiții se notifică autorității competente în vederea aprobării prin hotărâre de Guvern, cu respectarea alin (2) al art 31, a mențineri valabilității, a modificării sau a rezilierii acordului petrolier, la propunerea autorității competente.
(6) Nerespectarea prevederilor de la alin.(1) și (5) are ca efect pierderea calității de titular de acord petrolier a persoanei juridice române sau străine în cauză, în situația în care acordul petrolier are mai mulți titulari, iar în situația în care acordul petrolier are un singur titular, acesta încetează de drept.”

Să explicăm

Aceste modificări aduse legii petrolului arată că statul român, prin Agenția Națională pentru Resurse Minerale, trebuie să își de acordul asupra oricărei tranzacții prin care vreo companie care are deja concesionate zăcăminte de petrol și gaze în România vrea să vândă, parțial sau total, concesiunea.

Dacă Guvernul nu își dă acordul, inclusiv din considerente de siguranță națională- “noi credem că nu trebuie să vindeți unei companii non-UE despre care credem că este controlată de alt stat”, tranzacția de vânzare nu se poate face, prin lege.

Dacă se face, devine nulă, și cine a făcut-o pierde direct concesiunea.

Mai mult, Guvernul României trebuie înștiințat inclusiv dacă se schimbă acționariatul majoritar al firmei care are concesiunea în România, iar Guvernul trebuie să schimbe acordul petrolier prin act normativ, în acest sens.

Dacă nu e înștiințat, la fel, investitorul pierde concesiunea.Deci o imixtiune puternică a statului în afacerile companiilor cărora statul le-a concesionat, în urma licitațiilor, perimetrele de explorare-exploatare a zăcămintelor de petrol și gaze și, cu siguranță, una care taie serios din apetitul companiilor străine sau private românești de a mai veni la licitațiile viitoare: de ce să arunc milioane în explorare, dacă Guvernul îmi pune bețe în roate apoi la vânzarea afacerii, în cazul în care e mai surâzător să vând, la un anumit moment al dezvoltării unui zăcământ, unui player major din industrie decât să continui să îl dezvolt eu.

Dar, după cum vom explica mai jos, se pare că Guvernul României de data aceasta nu a avut de ales, deși e posibil să alerge după copite de cai (deja) morți.

Miza: Gazele din Marea Neagră

În 2008, pe baza legislației de atunci (cea pe care Guvernul a schimbat-o acum), gigantul american Exxon Mobil a cumpărat de la gigantul francez Total 50% din drepturile perimetrului Neptun Deep din Marea Neagră. Restul a fost și rămâne deținut de Petrom, dar americanii sunt operatori.

Istoria pe scurt, de atunci: Exxon și Petrom au investit în faza de explorare 1,5 miliarde de euro, pe baza legii românești din trecut și, când se pregăteau să ia decizia finală de investiție, adică să mai arunce 3 miliarde pentru a extrage vastele resurse de gaze din mare și a le pune pe piață (sunt estimate rezerve de până la 85 de miliarde de metri cubi de gaze, tot consumul României pe opt ani), a venit legea offshore dată de vechiul Guvern PSD.

A adus creșterea taxării, limitarea deducerilor, limitarea vânzărilor de gaze -Exxon și Petrom trebuia să vândă în România jumătate din gazul produs deși România acum nu poate să-l consume. Proiectul s-a blocat, investitorii au spus că exploatarea gazelor devine nefezabilă economic, dar nici așa vechiul Guvern nu a schimbat condițiile. “Nu fuge câinele din fața măcelăriei”, se auzea prin birourile funcționarilor români, atunci când s-a pus problema: Exxon pleacă, preferă să pună banii în alte zăcăminte mai mari și mai profitabile economic.

Iar anul trecut, sătulă să tot aștepte , Exxon a trimis o scrisoare, atât partenerilor de la Petrom, cât și Guvernului în care exact asta i-a anunțat: intenționează să vândă participația din Marea Neagră. Este adevărat că intenția face parte dintr-un plan global de vânzare de active-americanii au scos la vânzare zăcăminte în toată lumea, din care speră să obțină 25 de miliarde de dolari.

Pe ultima sută de metri, Guvernul PSD Dăncilă a elaborat un draft de modificare a legii offshore, prin care mare parte din prevederile descurajatoare pentru petroliști, introduse în era Dragnea, au fost înlăturate. Proiectul nu a fost asumat și de noul Guvern, iar americanii continuă procesul de vânzare.

Guvernul, atac direct la nervii americanilor

Bun, pleacă Exxon, dar cine vine? În mod logic, cine cumpără de la ei, dacă se va ivi cineva, doar că lucrurile s-au complicat.

Pus în fața situației, Guvernul PNL a spus că și-ar dori ca și compania noastră națională, Romgaz, să intre în proiect, și să preia un pachet minoritar din ce vinde Exxon, în combinație cu alți investitori atrași. Numai că lucrurile nu sunt simple.

Există două opțiuni pentru Exxon de a vine participația la Neptun Deep, fie vânzarea firmei care deține concesiunea (Exxon România Exploration and Production, înregistrată în Bahamas), fie concesiunea ca atare, adică cele 50%.

În prima variantă, poate să vândă oricui, iar statul nu poate decât să asiste pasiv. Ultima ar conveni mai mult autorităților de la București, pentru că transferul de licență s-ar face prin Hotărâre de Guvern, ceea ce noul guvern PNL a și solicitat americanilor.

Mai mult, au apărut informații cum că nu doar Exxon a deschis o cameră de date pentru a arăta potențialilor investitori ce are de vândut în Marea Neagră, ci și cei de la Petrom, care, chiar dacă ei nu au ce vinde, sunt interesați să găsească cumpărători pentru ce vinde Exxon, pentru că ei rămân cu 50%. Pe surse, datele referitoare la perimetrul Neptun Deep, din care ExxonMobil vinde 50%, au fost consultate de mai multe companii, pe ambele căi.

În prima situație, de achiziționarea participației de 50% din blocul Neptun ar fi interesați, în consorțiu, OMV Petrom, Romgaz și compania poloneză PGNiG. Aceste nume au mai fost vehiculate în presă, noutatea fiind intenția Petrom de a cumpăra suplimentar din cota de participare a celor de la Exxon, în parteneriat cu firma românească de stat și cu cea din Polonia iar în acest caz Petrom ar urma să fie majoritar în zăcământ.

La Exxon însă, compania care vinde, s-au interesat despre situația blocului Lukoil PJSC, (deci compania mamă din Rusia, nu subsidiara sa din Olanda, Lukoil Overseas Atash, cea care este implicată deja în perimetrul Trident), MOL Oil and Gas Plc (compania petrolieră ungară), Black Sea Oil And Gas (deținută de fondul american Carlyle) singura care a luat decizia finală de investiție în Marea Neagră (proiectul Midia) și asocierea Cox llc, despre care singura legătură cu industria petrolieră este o firmă din SUA, (Cox Oil LLC) care are un portoliu de producție în Golful Mexic de 85.000 de barili pe zi, ceva mai mult decât jumătate din producția Petrom.

Evident, opinia publică interesată s-a îngrozit: nu am dat gazele noastre americanilor ca să ajungă la ruși, și noi nu avem nimic de zis?

Iar asta a dezlănțuit Guvernul să adopte pe repede înainte legea despre care ați citit la începutul articolului. Mesaj clar către Exxon: nu puteți vinde oricum vreți voi și mai ales oricui (Lukoil) fără să fim de acord, și dacă o faceți am dat lege să anulăm orice ați face! Lege care, la bază, are o directivă europeană care ne permite unele lucruri sub umbrela siguranței naționale (Directiva 94/22/CE) dar care schimbă, pentru Exxon și orice alt investitor care a încheiat acorduri de concesiune cu statul român, regulile față de ce s-a semnat când s-a acordat concesiunea.

Va târî Exxon România într-un proces internațional? Nu știm încă.

Din blocaj în blocaj

Blocajul momentan ține de modificarea legii offshore. Potrivit unor calcule ale Biriș Goran, pe legea votată în timpul lui Dragnea, în vigoare acum, din zece lei profit scoși de investitori din gazele din Marea Neagră, statul ia nouă, iar compania unul. Este evident că nimeni nu mai vrea să arunce miliarde în Marea Neagră în aceste condiții.

Noul Guvern a zis că nu își asumă proiectul ultim al PSD, și că vrea consens parlamentar pentru o nouă lege, mai favorabilă companiilor. Pe logica parlamentară, o astfel de lege nouă ar trebui să fie gata la jumătatea anului, dacă chiar se vrea.

Blocajul în sine este un obstacol pentru Exxon să vândă în condiții bune, evident. Orice alt investitor se va trezi cu aceeași problemă pe legislația actuală, deci fie nu ma cumpăra fie va oferi puțin și cel mai probabil Guvernul României știe asta. Pe de altă parte, OMV Petrom presează să se schimbe odată legea, ca să se creeze condiții acceptabile să ia decizia finală de investiție și să scoată gazul, cel mai repede peste doi-trei ani, pentru că, dacă nu încep acum, nu vor mai începe niciodată. Iar Guvernul știe și asta!

De ce ar fi totuși ceasul al 12-lea pentru gazul nostru, dacă nu trecut de el. Pentru că rușii nu au stat niciun moment deoparte și pentru că gazul nostru nu mai e atât de important.

Să le luăm pe rând.

De ani de zile, România si (declarativ) UE, au tot încercat să împingă proiecte transnaționale prin care Europa să își reducă dependența de gazele rusești. Gazoducte noi, de genul defunctei Nabucco, a actualei BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria) sau TAP (Trans Adriatic Pipeline) ar fi urmat să aducă în Europa gaze non-rusești. Ultimele două sunt încă în construcție.

În același timp însă, cu o viteză amețitoare, Gazprom a terminat Turk Stream, o conductă așezată pe fundul Mării Negre între Rusia și Turcia, de unde urmează sau vor urma ramificații către Bulgaria și Serbia. Gazul curge prin ea deja, de la începutul anului, și din ea deja Bulgaria își asigură deja tot consumul.

Gazoductul Transbalcanic vechi, prin care din Rusia, via Ucraina și România (Dobrogea) ajungea gazul spre sudul continentului este gol de la începutul anului-România nu mai încasează mare parte din taxele de tranzit, dar asta e altă poveste.

Despre celălalt proiect gigantic, Nord Stream 2, prin care gazele rusești ajung direct în nordul Germaniei, prin conducta din Marea Baltică , ocolind iar Ucraina, și care poate transporta anual pe cele două fire de zece ori consumul României, s-a tot vorbit. Se face și el, în ciuda opoziției și a sancțiunilor SUA.

Iar gaze vin în zona deja în terminalele de LNG (gaz natural lichefiat), deja în Polonia și Grecia, și se construiesc altele noi, gaze vor veni și din Azerbaijan pe ruta TAP tot în acest an, gaze s-au descoperit în ultimul timp în cantități imense în zonele offshore ale Israelului și Egiptului din Mediterană.

Deci zona are destul, și va fi la propriu inundată cu gaze, iar aceasta este inclusiv cauza in care prețurile pe continent au scăzut, alături de iarna caldă.

Spre exemplu, la momentul redactării acestui text, la Central European Gas Hub, în Austria, hubul de referință pentru noi, gazul cu livrare în al doilea trimestru al anului costă 11 euro/MWh, adică mai puțin și decât prețul dictat de stat producătorilor din România, coborât artificial la 68 de lei, adică 14 euro.

Discuția este simplă: la aceste prețuri, este rentabil pentru cineva să arunce miliarde ca să scoată gazele scumpe din Marea Neagră? Cui le vinde cu profit la aceste prețuri?

Iar viitorul nu este roz, dată fiind politica de decarbonizare a Uniunii Europene, care taxează din ce în mai mult folosirea combustibililor fosili, acum cărbunele, și în viitor și gazul. Cine are gaz, îl vinde acum, cine a găsit, îl exploatează acum, cât îl poate vinde avantajos, cel puțin în Europa.

Noi încă n-am înțeles asta, și pare a fi deja târziu.