EnergieȘtiri

Acord pe ultima sută de metri între Kiev și Moscova privind tranzitul gazelor naturale spre Europa, via Ucraina

Sursa: energynomics.ro

Companiile Gazprom (Rusia) și Naftogaz (Ucraina) urmează să semneze o nouă înțelegere, pe cinci ani, privind tranzitul gazelor rusești spre țările Europei, via teritoriul ucrainean, a spus vineri viceprim-ministrul rus Dmitry Kozak, transmit agențiile Reuters, RIA și Tass.

Kozak a adăugat că cele două părți ar urma să semneze noul acord înainte de finalul acestui an.  Actualul acord între Kiev și Moscova privind tranzitul de gaze naturale din Rusia către Europa, via Ucraina, expiră pe 31 decembrie, iar negocierile pentru reînnoirea contractului au fost deosebit de dificile, fiind nevoie de mediere din partea Comisiei Europene.

Un purtător de cuvânt al companiei rusă de stat Gazprom a confirmat vineri că Moscova și Kievul au semnat protocolul privind acordurile pentru continuarea tranzitului prin Ucraina și soluționarea creanțelor reciproce.

Președinția ucraineană a transmis că detaliile acordului vor fi făcute publice pe data de 21 decembrie, în cadrul unei conferințe de presă la care participă ministrul ucrainean al energiei, Alexey Orzhel, și directorul executiv al Naftogaz, Yury Vitrenko.

Acordul a fost încheiat în urma unor discuții trilaterale, între Rusia, Ucraina și Comisia Europeană, desfășurate în ultimele două zile la Berlin și apoi Minsk.

Maros Sefcovic, vicepreședintele Comisiei Europene, a salutat încheierea acordului „care este esențial pentru asigurarea unui tranzit neîntrerupt de gaz rusesc spre Europa prin Ucraina”.

„Toți suntem câștigători astăzi”, a scris Sefcovic pe contul său oficial de Twitter.

„Prin aceasta, Rusia rămâne un furnizor de încredere pentru piețele europene, iar Ucraina își menține rolurile de țară strategică de tranzit”, a adăugat Sefcovic.

Compania rusă Gazprom furnizează peste 36% din necesarul de gaze al țărilor din Uniunea Europeană, iar posibilitatea ca tranzitul prin Ucraina să fie suspendată a alarmat Bruxelles-ul.

Disensiunile privind aprovizionarea cu gaze fac parte dintr-o dispută mai amplă între Rusia și Ucraina, Kievul fiind prins la mijloc în competiția pentru influență dintre Moscova și Occident.

Disputele între Ucraina și Rusia privind prețurile la gazele naturale durează de ani buni și relațiile dintre cele două țări s-au rupt în 2014, după ce președintele ucrainean pro-rus Viktor Ianukovici a fost înlăturat de la conducere.

Moscova a răspuns anexând regiunea Crimeea de la Ucraina și prin sprijinirea separatiștilor pro-ruși din estul Ucrainei, unde peste 13.000 de oameni au murit în urma luptelor.

În ultimii ani, compania rusă de stat Gazprom a preferat să utilizeze la maxim gazoductele care ocolesc Ucraina, iar coridorul ucrainean să-l folosească doar în situațiile când cererea atinge cote maxime.

Gazprom ar dori sa impună gazoductele Nord Stream 2 și Turkish Stream ca alternative la ruta ucraineană, dar, din diferite motive, lucrările la Nord Stream 2 sunt în întârziere și proiectul nu are cum să intre în funcțiune mai devreme de mijlocul anului 2020. În plus, participanții la Nord Stream 2 și Turkish Stream ar putea fi vizați de sancțiunile impuse recent de SUA.

În acest moment, s-ar părea că Rusia nu a reușit, deocamdată, să își atingă scopul de a fi gata să furnizeze aceeași cantitate de gaze către clienții din Europa, prin cele doua trasee alternative, exact în momentul în care contractul de tranzit cu Ucraina expiră.

Pe de altă parte, în acest moment Uniunea Europeană este mult mai bine pregătită să facă față unei întreruperi în aprovizionarea cu gaz rusesc decât a fost în iarna 2008-2009, când mai multe state membre UE au întâmpinat probleme, și, conform unor surse, s-ar fi înregistrat cel puțin 11 decese.

Stocurile de gaz ale statelor membre sunt la niveluri record. Totuși, efectele unei întreruperi a livrărilor de gaze pe 1 ianuarie ar fi fost importante. În mod particular, țările din Europa de Sud-Est ar fi cel mai serios afectate. În funcție de durata întreruperii livrărilor, ar fi putut fi necesară o redirecționare a fluxurilor de gaze, iar cererea pentru gaz natural lichefiat (GNL) ar fi crescut exploziv.