BEST OF: Vrem să schimbăm mentalitatea cu care se operează un avion de luptă în România – comandorul Cătălin Micloș /VIDEO

Comandorul Cătălin Micloș, comandantul Escadrilei 53 Vânătoare (Warhawks) din Forțele Aeriene Române spunea, în decembrie 2019, într-un interviu acordat Umbrela Strategică, că în ultimii trei ani a fost construit ”un nucleu dur” a ce înseamnă F-16 în România, care trebuie dezvoltat și că piloții, dar și personalul tehnic al escadrilei vor să schimbe mentalitatea cu care se operează un avion de luptă în România.

”Cred că am construit un nucleu dur a ce înseamnă F-16 în România . Cu sprijnul a tot ce înseamnă resurse umane din cadrul Forțelor Aeriene, a tot ce înseamnă constructori, pentru finalizarea obiectivelor de infrastructură, cu tot ce înseamnă sprijin logistic, cred că putem dezvolta acest nucleu dur. Având în vedere că mai vin avioane în curte, eu sper ca ce s-a construit până azi, în cursul anului viitor și în decursul celuilalt an să se dezvolte, în așa fel încât estimez că în doi ani această escadrilă să fie una cât mai aproape de standardul unei escadrile de F-16”, a spus comandorul Cătălin Micloș.

Umbrela Strategică vă prezintă textul integral al interviului :

”Bună ziua! Sunt Indira Crasnea. O ediție specială a Interviurilor Umbrela Strategică la Baza 86 Aeriană Borcea. Invitat este domnul comandor Cătălin Micloș, comandantul Escadrilei 53 Vânătoare.

Indira Crasnea: Bine ne-am revăzut, după un an !
Cătălin Micloș: Bună ziua! Bine ați venit în Baza 86 Aeriană Borcea.

I.C.: Domnule comandor, intrăm în prezentul prezent. Camera Deputaților a aprobat foarte recent, acum la sfârșit de an, pe ultima sută de metri achiziționarea a încă cinci aeronave F-16. Patru vor veni în 2020, una în 2021. Cel puțin așa este proiectat la acest moment.

Este, în opinia dumneavoastră o decizie oportună sau o decizie întârziată?

C.M.: Este în primul rând o veste bună pentru Escadrila 53 Vânătoare aprobarea acestui nou contract de achiziție a încă 5 avioane F-16.

Referitor la oportunitate sau întârziere, evident, din punct de vedere al resurselor necesare Escadrilei 53 Vânătoare este, să spunem așa, târziu. Toată lumea este conștientă că o escadrilă trebuie să aibă în jur de 16 avioane.

Însă, țin să vă readuc aminte că primele avioane, cele 12 F-16 au ajuns în Forțele Aeriene române datorită unui excedent de aeronave din cadrul Forțelor Aeriene portugheze. Deci, Forțele Aeriene Române au căutat avioane multirol și au găsit în Portugalian 12 avioane F-16. Acesta a fost obiectul primului contract. Care s-a derulat. Și în 2017 am avut cele 12 avioane în curte la Baza 86 Aeriană.

Ulterior, Forțele Aeriene portugheze au mai disponibilizat încă 5 aeronave F-16 , independent de voința Forțelor Aeriene române. În decursul acestui an s-a negociat un alt contract, pentru cele cinci aeronave și într-adevăr, în decursul anului viitor, o să mai avem încă patru aeronave F-16 și în 2021 încă o aeronavă.

Programl de achiziție al celor 5 aeronave este un pic mai complex , se derulează pe mai mulți ani, însă , în principiu, în doi ani o să mai fie încă 5 aeronave în Escadrila 53 Vânătoare, pe care , bineînțeles, le putem utiliza pentu instrucție.

Deci, este o veste foarte bună din punctul nostru de vedere.

I.C.: La acest moment, sunteți pregătit logistic pentru primirea și integrarea celor cinci aeronave aici, la bază?

C.M.: Cele cinci aeronave o să creeze un surplus de resursă absolut necesară în procesul de instruire a piloților.

Ținta escadrilei este să se operaționalizeze pentru misiuni de apărare aeriană și resursa aceasta este ca o gură de oxigen.

Bineînteles, aceste cinci aeronave în plus vor creea, să spunem ușoare probleme în ceea ce numim managementul resursei. Normal, având mai multe aeronave procesele sunt un pic mai complexe, mai multe piese…

Dar, aș privi partea plină a paharului, în sensul în care avem un spațiu de manevră mult mai mare, având cele cinci aeronave în plus și, bineînțeles, atingând obiectivul escadrilei: întregirea acesteia cu 17 aeronave. Care este un lucru foarte bun.

I.C.: Spuneați într-un interviu anterior că necesarul realist și eficient, nu doar de vis ar fi de trei escadrile de F-16 pentru Forțele Aeriene Române. Cum ar trebui să fie distribuite geografic? Sau punem toate ouăle într-un coș, la Baza 86.

C.M.: E evident că în ultimii ani, Forțele Aeriene Române au cerut și cer în continuare 3 escadrile de avioane multirol F-16. Pe o analiză făcută în ultimii ani, unde spațiul aerian al României ar necesita undeva între 16-48 de aeronave, în funcție de capabilitățile puse la dispoziție.

Evident că trei escadrile într-un fel nu își au locul în aceeași bază aeriană. Din punctul meu de vedere, cred că pentru spațiul aerian al României și pentru nevoile operaționale ar fi nevoie de două baze pentru a le gazdui.

Din acest motiv, sunt necesare anumite fonduri, infrastructură. Sunt anumite cerințe, pe care F-16 le are oriunde este operat în lume.

Deci, cred ca două baze aeriene ar fi numărul minim necesar pentru cele trei escadrile.

Legat de poziționarea geografică, aceste lucruri trebuie analizate din mai multe puncte de vedere., inclusiv atractivitatea acelei zone geografice. Pentru că, într-o bază aeriană trebuie să avem un personal suficient să exploateze acele aeronave . Sunt multe aspecte avute în vedere , pentru a folosi F-16 ca avion la capacitatea lui maximă. Lucrurile sunt foarte complexe.

I.C : Care a fost numărul orelor de zbor pe pilot în acest an? 180 este un obiectiv prea îndepărtat? Ce-i lipsește să fie atins?

C.M.: Am mai discutat și în privat acest subiect. Nu o să încerc să ușurez munca celor care încearcă să afle, din punctul meu de vedere, informații clasificate, într-un fel sau altul.

La nivelul anului 2019, în Escadrila 53 Vânătoare, piloții au zburat suficiente ore pentru a executa toată gama de misiuni pe care o execută F-16 la nivel de siguranță și pentru atingerea standardelor în vigoare.

Cu orele pe care le-au executat, pot executa serviciul de luptă- poliție aeriană, care este asumat la ora vorbirii și continuă instruirea pentru operaționalizarea escadrilei.

Ținta operaționalizării, unul dintre criterii este inclusiv atingerea celor 140-180 de ore. E un standard acest 140-180. Poate fi dus mai departe, în funcție de forța aeriană respectivă.

Noi ne propunem 140 de ore pentru fiecare pilot, pentru operaționalizarea escadrilei.

I.C.: Considerați că la acest moment, piloții de aici au condiții optime de antrenament? Ce aveți nevoie și ce vă lipsește?

C.M.: După cum bine ați văzut, încă suntem în proces de modernizare, sunt încă foarte multe obiective de infrastructură încă în construcție. Evident că nu este cadrul optim pentru instruire încă. Sper, însă, ca toate aceste obiective să fie finalizate.

Acum ne cunoaștem problemele. În ultimii trei ani de zile, zburăm și muncim în această locație , știm foarte clar ce anume trebuie să rezolvăm.

În linii mari, sunt probleme de personal, probleme de infrastructură, probleme de sprijin logistic. Sunt probleme la care lucrăm în fiecare zi, noi aici, în Borcea, atât în cadrul forțelor aeriene, Departamentul pentru Armamente, tot acest angrenaj este focusat pe rezolvarea acestor probleme.

Nu sunt ușor de rezolvat, însă direcția în care mergem sper să fie una bună.

I.C.: Ce îi aseamănă și ce îi deosebește pe piloții din generația tânără de cei care au deschis drumul existenței escadrilei?

C.M.: Nu aș face diferențe între cei care au adus F-16 acasă și cei care continuă…

I.C.: Atunci ce îi aseamănă?

C.M.: Îi aseamănă dorința de succes a acestui proiect. Toți vor ca F-16 să fie o platformă validă în Forțele Aeriene Române. Vor să schimbe mentalitatea cu care se operează un avion de luptă în România. Toți. Și aici nu mă refer numai la personalul navigant.

Mă refer la tehnicieni. Acea grijă fără limite pentru fiecare pietricică din zona operațională, pentru ca acest avion să nu aspire tot felul de pietricele. Sunt foarte multe chichițe și detalii care ne fac să lucrăm în acea direcție.

Avem aceleași standarde pe care vrem să le obținem și să le menținem, cu referire la orele de zbor pe care trebuie să le executăm. Sunt foarte multe standarde de atins.

Cei tineri poate sunt un pic mai nerăbdători. Însă și la nerăbdăre cred că suntem toți pe același palier, în sensul că și nerăbdarea are o limită.

Cred că sunt foarte multe lucruri care ne unesc decât ne deosebesc. Suntem într-un proiect comun.

I.C.: Dintre piloții de F-16 din aviațiile partenere sau din alte forțe aeriene cu care ați avut contacte, cu cine aveți afinități de experiență profesională sau de viață?

C.M.: Noi am început experiența F-16 în Portugalia. Am stat acolo în jur de doi ani. Fiecare dintre noi avem o relație nu doar cu piloții, cu Forțele Aeriene Portugheze, pe care o continuăm, după cum vedeți și prin viitorul proiect de cinci aeronave F-16. Cu ei suntem cei mai apropiați.

Forțele Aeriene americane, pentru că sunt dislocați în România pe timpul unor exerciții în fiecare an de două/trei ori.

Avem o relație foarte bună cu ei. Sunt parte a contractelor noastre referitoare la F-16.

Cu toate statele europene care folosesc F-16 – EPAF – avem anumite întâlniri legate de siguranța aeriană.

Practic, F-16 trebuie vazut ca o comunitate de piloți de luptă. Cred că este cea mai mare comunitate, pe care o leagă același tip de avion. Suntem mândri că suntem parte a acestei comunități, având în vedere că în comunitatea aceasta se dezvoltă foarte multe cerințe comune. Referitoare la siguranța aeriană, referitoare la tactici, referitoare la dezvoltarea avionului în sine.

Evident, Portugalia a rămas locul de unde am început acest proiect, însă considerăm că suntem parte a comunității F-16 globale.

I.C: Cât de second hand este F-16 pe care folosim în acest moment? Cum priviți afirmațiile publice destul de dese în ultima perioadă cum că F-16 este doar o trecere spre F-35?

C.M.: S-a vorbit foarte mult despre acestsubiect și mă bucur să vorbesc în continuare despre acest subiect. Sper să îl lămuresc. Cu toate că mă îndoiesc că o să-l lămuresc.

O să aduc în continuare lămuriri despre ce înseamnă F-16 românesc și cât de second hand este el.

F-16, după cum bine știți, este un avion de succes în mediul operațional mondial. A participat la foarte multe conflicte și acolo a demonstrat că este eficient, îți face misiunile. Asta contează foarte mult.

F-16 românesc trebuie să-l privim din mai multe puncte de vedere.

Din punct de vedere structural , el a fost modernizat în cadrul unor programe Falcon Star, prin anii 90.

Din punct de vedere structural el poate duce tot armamentul necesar executării unei misiuni. Deci nu are nicio restricție din punct de vedere structural, oricât de second hand ar fi considerat el.

Susține 9 G. Deci, nu are nicio problemă din punct de vedere structural.

Din punct de vedere motorizare, are un motor Pratt and Whitney controlat digital care nu impune nicio restricție pilotului. Nu are absoluti nicio restricție. Și poate duce acel armament oriunde este necesar pe timpul unei misiuni.

Plus că motorizarea are o resursă care dă forțelor aeriene douăzeci de ani de exploatare. Plus că această resursă poate fi prelungită.

Cu ce vine F-16 nou în tot setul ăsta de aeronave din ultimii douăzeci de ani? El s-a dezvoltat continuu . Ăsta este meritul comunității F-16 . A fost dezvoltat continuu de cerințele celor care l-au folosit. Aici vorbim de avionică, de partea hard – orice echipament nou instalat , datorită unor cerințe ale contractorilor și partea soft. Bineînțeles că fiecare echipament a venit cu o aplicație care trebuie folosită.

F-16 românesc folosește din punct de vedere aer-aer , deci în spectrul aerian, cele mai moderne arme aer-aer. Noi, astăzi avem posibilitatea de a folosi cele mai moderne arme aer-aer și acest avion ne dă oportunitatea asta. Și cele mai moderne arme aer-sol. Mă refer la bombe ghidate laser, mă refer la bombe ghidate GPS, mă refer la mixajul dintre ele. Deci, este un avion, din punctul meu de vedere, complet , la cerințele unui avion de generație patru.

Pot să mai pun echipamente de iluminare laser, vorbesc de un echipament de tip sniper, care este unul dintre cele mai moderne echipamente aflate astăzi pe piață . O să mai pun un sistem de realimentare în aer, care face ca acest avion să aibă picioare mult mai lungi decât altele și este la nivelul standardelor de astăzi și o să închei cu cireașa de pe tort . El poate face parte dintr-o rețea. (…)

Avionul acesta trebuie văzut ca un calculator. Când folosesc un calculator individual, el are o anumită capacitate. Când îl pun într-o rețea, el poate face lucruri mult mai multte. Și F-16 poate face parte dintr-o rețea, în care găsim F-15, F-16 orice altă versiune, F-18 Typhoon, F-35 , F-22. Deci , este parte a oricărei operații aeriene de astăzi, din cadrul NATO.

Dacă vrem să-l numim în continuare ”second hand”, din punctul meu de vedere nu este nicio problemă atât timp cât el poate executa misiuni la nivelul zilelor de astăzi.

Referitor la F-35 . F-35 este viitorul. Așa cum și F-22 este viitorul. Este un avion de generație cinci. Și ca toate aeronavele de generație cinci beneficiază de tehnologii noi , de așa –zisa tehnologie ”invizibilă”, radare noi, o nouă abordare a mediului operațional.

Sunt tactici noi. Inclusiv pentru forțele aeriene americane, acum zece ani F-35 era un șoc cultural. Așa trebuie să vă imaginați F-35, ca pe un pas către viitor.

Cine face acel pas către viitor trebuie să își asume nu numai meritele unui avion ca F-35 – mă refer la eficacitatea acțiunilor aeriene – dar și costurile acestuia. Pentru că este ca un calculator, pe care, de care trebuie să am nevoie. Trebuie să îi asigur mediul optim pentru utilizare. E un calculator pe care îl țin , un calculator foarte bun pe care îl țin într-un mediu optim. Nu îl uit afară, în zăpadă. Așa trebuie privite lucrurile. Și , bineînțeles asta necesită multe investiții.

De cele mai multe ori, nu ne referim numai la financiar, ne referim la resurse umane, la absolut orice.

I.C.: Ce a însemnat pentru escadrilă, în acest an, poliția aeriană sub comandă națională? Și când veți face poliție aeriană sub comandă NATO?

C.M.: După cum bine știți, anu trecut a fost o evaluare . Rezultatul acestei evaluări a fost că escadrila poate executa poliție aeriană la nivel național. După care, undeva în primăvară, ne/-am declarat disponibilitatea de a executa poliție aeriană NATO.

Vă dau o veste: Escadrila 53 Vânătoare execută poliție aeriană sub control NATO de undeva din primăvara acestui an. Deci, noi astăzi executăm poliție aeriană sub comandă NATO.

Executăm această misiune cu un calendar coordonat cu centrul de comandă de la Torejon . Exact cum o face orice altă escadrilă din România, Câmpia Turzii și MiG 21 Lancer din cadrul acestei baze, care sunt pe Mihail Kogălniceanu.

De ce avem un calendar un pic restricționat? Pentru simplul motiv că trebuie să asigurăm această resursă pentru a atinge nivelul de antrenament necesar misiunilor de poliție aeriană și continuării operaționalizării, evident.

I.C.: Ce erați și unde erați în decembrie 1989? Acum 30 de ani…

C.M.: Eram elev, tocmai intram la liceu. Nu știu cât de bine am înțeles ce s-a întâmplat acum treizeci de ani. Însă îmi aduc foarte bine aminte de anumite restricții pe care le aveam atunci. Și toți ne aducem aminte de ele. Referitoare la lumină, căldură. Timpul a trecut… 30 de ani sunt…

IC:…mulți

CM: Sunt mulți

IC : Când vom vedea un F-16 al aviației române decolând de pe un portavion?

C.M.: Cred că niciodată. E o vorbă: niciodată să nu spui niciodată, însă…

F-16 nu a fost proiectat pentru portavion. În general aeronavele pentru portavion sunt ca o cerință în cadrul forțelor navale americane, US Navy

Cam toate sunt bimotor. Dacă ne gândim la F-14 , F-4, F-18. Au o structură de rezistență a trenului de aterizare mult mai robustă .

Într-adevăr, F-16 are un cârlig de apuntare , dar nu a fost proiectat pentru aterizare pe portavion. A fost proiectat mai mult ca un sistem de urgență pentru frânare. Orice pistă unde se operează F-16 sau aproape orice pistă are la dispoziție nișe cabluri de frânare care se ridică în capetele pistei. În caz de nevoie F-16 lasă un cârlig și se agață de acele cabluri. Sunt într-adevăr și aeronave F-16 care folosesc și parașute de frânare . F-16 este foarte variat, în funcție de cerințele utilizatorilor.

I.C.: Care sunt planurile escadrilei 53 pentru anul viitor? Cum o vedeți la sfârșitul anului viitor?

C.M.: În primul rând, la sfârșitul anului acesta au trecut trei ani de zile de când suntem în România pe picioarele noastre .

Cred că am construit un nucleu dur a ce înseamnă F-16 în România . Cu sprijnul a tot ce înseamnă resurse umane din cadrul Forțelor Aeriene, a tot ce înseamnă constructori, pentru finalizarea obiectivelor de infrastructură, cu tot ce înseamnă sprijin logistic, cred că putem dezvolta acest nucleu dur.

Având în vedere că mai vin avioane în curte, eu sper ca ce s-a construit până azi, în cursul anului viitor și în decursul celuilalt an să se dezvolte, în așa fel încât estimez că în doi ani această escadrilă să fie una cât mai aproape de standardul unei escadrile de F-16.

I.C.: Dumneavoastră unde vă vedeți peste un an?

C.M.: Cred că tot aici. Punând umărul la construcția și dezvoltarea acestei escadrile.”