”Investitorii”, ”Întârziații”, ”Aruncătorii de bombe”, ”Alarmații”, ”Precauții” din NATO – văzuți de Politico

Alianța militară, fondată pe baza conceptului de acțiune colectivă, se confruntă cu idei contradictorii din partea membrilor săi în legătură cu direcția spre care coaliția ar trebui să-și concentreze atenția, se afirmă într-o analiză a organizației media Politico.

Liderul Franței a proclamat intrarea în „moarte cerebrală” a alianței, Turcia solicită mai mult sprijin pentru o invazie controversată și unilaterală împotriva kurzilor din Siria, aliații Occidentului contra ISIS, iar președintele Donald Trump continuă să-și trateze cu agresivitate aliații în ceea ce privește cheltuielile lor pentru apărare.

Aceste diviziuni au fost vizibile săptămâna aceasta, când liderii NATO s-au adunat la Londra pentru a sărbători cea de-a 70-a aniversare a alianței transatlantice.

Însă astfel de rupturi nu sunt o noutate pentru membrii alianței. Statele Unite s-au simțit lezate de refuzul aliaților NATO de a se implica în războiului din Vietnam, iar în anul 1966, președintele Charles de Gaulle a retras Franța din structura de comandă militară a NATO. Dar, de asemenea, disensiunile au forțat NATO să adopte tactici mai flexibile, au amplificat  importanța membrilor mai mici și au permis alianței să evolueze în timp.

Cei mai mulți lideri politici și militari sunt de părere că alianța va trece de acest moment politic turbulent exact la fel ca în trecut. Țările membre NATO sunt legate între ele de istorie, geografie și necesitate, iar relațiile militare din cadrul alianței sunt solide. Cu toate acestea, diviziunile sunt clare și, în multe cazuri, se adâncesc.

Potrivit jurnalistului Ryan Heath, senior editor la Politico, în cadrul alianței se disting mai multe fracțiuni și idei divergente:

Investitori (SUA, Marea Britanie, Polonia, Bulgaria și România) vs. Întârziați (Germania, Italia, Spania, Canada)

Preocuparea perenă a președintelui Trump se referă la faptul că aliații NATO nu îndeplinesc nivelul convenit privind contribuțiile militare.

În acest moment, doar nouă membri ai alianței se conformează nivelului convenit anterior de a aloca 2% din PIB-ul lor pentru apărare: Statele Unite, Grecia, Regatul Unit, Lituania, Estonia, Letonia, Polonia, România și Bulgaria. Turcia și Franța sunt aproape de acest nivel.

Însă, majoritatea sunt departe de a atinge ținta. Germania abia este la jumătate și se preconizează nu o va atinge nivelul de 2% înainte de 2031. Canada, Spania și Italia sunt, de asemenea, departe de acest obiectiv.

Aruncătorii de bombe (Turcia, Franța și Statele Unite)

Deși au puține lucruri în comun, cele trei țări membre au provocat neliniște în cadrul Alianței Nord-Atlantice, însă din motive diferite.

Turcia a invadat recent nordul Siriei, spre consternarea aliaților săi din NATO. Mai mult, Ankara a început să se apropie tot mai mult de Moscova, chiar achiziționând armament din Rusia. Viziunea președintelui francez Emmanuel Macron în ceea ce privește apărarea europeană este în contradicție cu opiniile altor țări UE, în special Germania. Iar statele membre se tem că, într-un moment de criză, s-ar putea să nu se poată baza pe garanțiile de securitate acordate de SUA membrilor NATO.

Aliații lui Macron (Franța, Olanda) vs. Inamicii lui Macron (SUA, Turcia)

Afirmația lui Macron despre „moartea cerebrală” a Alianței Nord-Atlantice a nemulțumit mulți lideri aliați, care suspectează că președintele francez ar prefera o armată europeană care să înlocuiască alianța transatlantică.

Dar, în mod neașteptat, declarația lui Macron a creat o aliniere improbabilă între doi lideri care în ultimii trei ani s-au aflat deseori pe poziții diametral opuse: Donald Trump și Angela Merkel.

Președintele american Donald Trump, care la un moment dat a amenințat cu retragerea Statelor Unite din NATO, s-a erijat brusc într-un  apărător al alianței, calificând ca „insultătoare” afirmațiile lui Macron.

Însă Macron este probabil mult mai îngrijorat de disensiunile cu cancelarul german Angela Merkel, care l-a criticat luna trecută, și de care are nevoie pentru aplicarea ideilor sale privind reformarea Uniunii Europene.

Cel mai vocal oponent al lui Macron a fost însă președintele turc Recep Tayyip Erdoğan, care i-a recomandat omologului său francez să-și „examineze mai întâi propria moarte cerebrală”, înainte de a critica NATO.

Dar Macron are și câțiva aliați, în primul rând premierul Olandei, care îi împărtășesc perspectiva, chiar dacă nu și limbajul.

„Cred că Emmanuel Macron a ridicat câteva puncte valide în articolul său din Economist, în care a vorbit despre necesitatea ca Europa să-și intensifice eforturile”, a afirmat premierul olandez Mark Rutte.

Țările alarmate de China (SUA, Canada, Franța, Germania) vs. susținătorii precauți (Ungaria, Grecia, Portugalia, Italia, Croația)

Președintele Trump ar dori ca aliații NATO să se concentreze pe amenințarea strategică pe care China o reprezintă și a presat membrii alianței să nu permită firmelor chineze să participe la realizarea rețelelor 5G.

China este cu câțiva pași înainte în ceea ce privește gestionarea acestei probleme. 22 de țări europene, în frunte cu Ungaria și Italia, au fost de acord să se asocieze inițiativei chineze „Noul Drum al Mătăsii”, un controversat program de investiții, lansat de la Beijing, ale cărui potențialele implicații politice sunt un factor major de îngrijorare pentru liderii UE.

De asemenea, Grecia și Portugalia au fost alte ținte ale investițiilor chineze în Europa.

La polul opus, Franța și Germania s-au raliat poziției Washingtonului, exprimându-și preocupările crescânde în legătură cu amenințarea economică pe care o reprezintă China, și au împins Comisia Europeană să declare China drept un „rival sistemic” al Uniunii Europene.

Este de notat că declaraţia finală a summitului NATO de la Londra face referire la amenințarea reprezentată de Beijing, fiind pentru prima dată când China este menționată într-o declaraţie finală a unui summit NATO.

Țările alarmate de Rusia (Polonia, Letonia, Lituania, Estonia, Canada, Regatul Unit, Olanda, Cehia) vs. susținătorii precauți (Grecia, Italia, Ungaria, Slovacia, Franța)

Arsenalul nuclear rusesc îndreptat spre Europa este mult mai masiv decât cel îndreptat de NATO spre Rusia. De asemenea, Moscova și-a invadat vecinii din Europa de două ori în ultimul deceniu și a tăiat aprovizionarea cu gaz în scop politic.

Țările baltice, Polonia, dar și Cehia, sunt cele mai expuse și alarmate de agresivitatea Moscovei. Dar și țări ca Olanda (afectată de doborârea unui avion de pasageri deasupra Ucrainei) și Marea Britanie (unde s-au înregistrat mai multe tentative de asasinat comise de spioni ruși) și-au înăsprit poziția față de Moscova.

Totuși, unii lideri ai NATO sunt în favoarea reluării dialogului cu Rusia.

Macron a afirmat chiar că „lipsa dialogului cu Rusia” a făcut ca Europa să fie mai puțin sigură. Moscova are, de asemenea, relații decente cu țări NATO precum Grecia și Italia. Mai mult, autoritățile de la Budapesta și Bratislava și-au manifestat deschiderea pentru înnodarea de relații mai strânse cu Moscova – Ungaria a semnat contracte cu companii ruse pentru construirea unei noi centrale nucleare.

În pofida divergențelor între aliați, Jens Stoltenberg, secretarul general al Alianței Nord-Atlantice, a susținut recent că „NATO este singura platformă în care America de Nord și Europa pot aborda problemele strategice împreună”, fie că este vorba despre terorism, Rusia sau China.