Exporturile anuale ale industriei turce de apărare și aerospațiale s-au apropiat de pragul de 11 miliarde de dolari, confirmând transformarea Turciei din importator dependent de tehnologie militară într-un furnizor competitiv de drone, muniții, sisteme terestre, platforme navale, senzori și soluții aeronautice.
Creșterea exporturilor reflectă o strategie industrială urmărită de Ankara timp de peste două decenii: reducerea dependenței de importuri, extinderea producției locale, dezvoltarea unor campioni industriali naționali și transformarea succeselor operaționale ale produselor turcești în contracte externe, se remarcă într-o analiză a Forumului Securității Maritime.
Conform datelor furnizațe de agenția de presă Anadolu și citate în analiză, sectorul turc de apărare și aerospațial a exportat în 178 de țări, iar ponderea aliaților NATO a ajuns la peste jumătate din total. Această structură arată că exporturile turce nu mai sunt orientate doar către piețe emergente sau către state care caută alternative la furnizorii occidentali tradiționali, ci pătrund tot mai mult în ecosistemul aliat.
În același timp, faptul că primele trei destinații ale exporturilor au fost state NATO indică o creștere a acceptării produselor turcești în piețe cu cerințe tehnice, logistice și politice ridicate.
Printre principalii exportatori se numără Baykar, Turkish Aerospace Industries, ASFAT, MKE, Roketsan, Aselsan și alți producători de armament, electronică militară, muniții, platforme aeriene și sisteme navale. Baykar a rămas un actor central, cu exporturi de 1,8 miliarde de dolari în 2024 și 2,2 miliarde de dolari în 2025, potrivit comunicărilor companiei.
Motorul de imagine al industriei turce rămâne familia de drone Bayraktar, în special TB2, Akıncı și TB3. Succesul acestor platforme în conflicte reale și în exerciții a creat un efect de demonstrație: statele interesate nu cumpără doar o aeronavă fără echipaj, ci un ecosistem care include muniții ghidate, stații de control, instruire, mentenanță, actualizări software și, în unele cazuri, cooperare industrială. Pentru multe state cu bugete limitate, dronele turcești oferă un raport atractiv între cost, efect militar și acces politic.
Pe lângă drone, exporturile sunt susținute de vehicule blindate, muniții inteligente, sisteme de artilerie, radare, sisteme electro-optice, comunicații securizate, soluții de război electronic și platforme navale.
Programul MILGEM, corvetele și fregatele proiectate sau construite cu sprijin turc, precum și exporturile de nave sau servicii de șantier naval prin companii precum ASFAT, oferă Ankarei o prezență tot mai importantă în piețele maritime. Această diversificare reduce dependența de un singur produs și consolidează ecosistemul industrial intern.
Faptul că statele NATO absorb 57,3% din exporturile turce de apărare și aerospațiale are o semnificație politică majoră. Pe de o parte, Turcia demonstrează că poate contribui la capacitățile Alianței nu doar prin poziția geografică, forțele armate numeroase și controlul strâmtorilor, ci și prin producție industrială. Pe de altă parte, creșterea vânzărilor către aliați poate reduce tensiunile generate în trecut de achiziții controversate, embargouri, restricții de export sau dispute privind interoperabilitatea. (Citește analiza integral)
