Amiralul Sir Gwyn Jenkins, comandantul Royal Navy a anunțat recent intenția de a transforma Forța Expediționară Comună (JEF) într-un parteneriat naval integrat, capabil să descurajeze amenințările rusești în nordul îndepărtat, în Atlanticul de Nord și în Marea Baltică.
Cei zece membri ai JEF — Regatul Unit, Țările de Jos, Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia, Suedia, Estonia, Letonia și Lituania — au semnat o declarație de intenție pentru crearea unei forțe maritime multinaționale menită să completeze NATO, nu să o înlocuiască. Canada este, de asemenea, raportată ca potențială participantă.
Această inițiativă răspunde unor realități operaționale concrete și presante, se remarcă într-o analiză a Forumului Securității Maritime.
Contextul amenințării — o evoluție îngrijorătoare
Activitatea navală rusă — inclusiv desfășurări de suprafață, operațiuni submarine și sondarea suspectă a infrastructurii subacvatice — a generat îngrijorare crescândă la Londra și în capitalele nord-europene. Jenkins a subliniat că incursiunile rusești în apele britanice au crescut cu aproape o treime în ultimii doi ani, iar Marina Regală a fost nevoită să intervină de zeci de ori în 2025 pentru a apăra teritoriul național.
Moscova a început să desfășoare fregate pentru a escorta tancurile petroliere sub sancțiuni după ce premierul britanic Keir Starmer a amenințat că le va confisca la sfârșitul lunii martie. De atunci, aproape o sută de tancuri au tranzitat apele britanice fără a fi oprite. Această evoluție ilustrează elocvent limitele descurajării individuale și necesitatea unui răspuns colectiv coordonat.
Arhitectura propusă — complementaritate, nu substituție
Forumul Securității Maritime apreciază că noua structură este concepută explicit ca un mecanism complementar NATO, nu ca o alternativă la aceasta. Noua forță maritimă nu intenționează să modifice structurile de comandă ale NATO, ci să ofere un mecanism mai agil pentru acțiune rapidă, înainte sau în paralel cu deciziile la nivel de Alianță — ceea ce o face deosebit de relevantă în situații sub pragul apărării colective depline, inclusiv pentru supravegherea navelor rusești, protecția infrastructurii și răspunsuri coordonate la activitatea hibridă suspectată.
Geografia JEF îi conferă un rol specific în zonele unde activitatea rusă este cea mai vizibilă: Marea Baltică, Marea Nordului, Marea Norvegiei și abordările spre Arctică — regiuni unde infrastructura energetică, cablurile de date și rutele comerciale sunt vulnerabile la perturbări.
Dimensiunea tehnologică — „Marina Hibridă”
Un element pe care Forumul îl consideră de o importanță strategică aparte este angajamentul față de inovație. Jenkins a argumentat că Marina Regală nu poate face față amenințărilor viitoare bazându-se exclusiv pe nave tradiționale cu echipaj. O componentă centrală a transformării propuse este dezvoltarea unei „Marine Hibride”, care va combina nave convenționale și submarine cu sisteme autonome și fără echipaj, inclusiv nave de escortă autonome de mari dimensiuni, preconizate să opereze alături de navele britanice în următorii doi ani. Marina Regală dezvoltă, de asemenea, programul Atlantic Bastion, o rețea de senzori stratificați menită să detecteze și să răspundă la activitatea subacvatică ostilă din Atlanticul de Nord.
Aceasta reprezintă o recunoaștere lucidă a faptului că superioritatea numerică nu mai poate fi egalată prin mijloace tradiționale, iar inovația asimetrică devine esențială.
Îngrijorări și limitări — onestitate analitică
Forumul Securității Maritime subliniază, totodată, că entuziasmul față de această inițiativă trebuie temperat printr-o evaluare realistă. Succesul proiectului va depinde de măsura în care intenția politică va fi corelată cu nave, echipaje, logistică și investiții susținute. Rapoartele recente privind disponibilitatea navelor britanice, întârzierile de întreținere și efectele pe termen lung ale reducerilor anterioare de investiții ridică semne de întrebare legitime cu privire la capacitatea Marii Britanii de a-și asuma rolul de pilon central al acestei structuri.
De asemenea, relațiile militare dintre SUA și Marea Britanie traversează o perioadă de tensiune, cu dezacorduri extinzându-se și asupra modului de gestionare a tensiunilor din jurul Strâmtorii Hormuz — un context geopolitic care adaugă presiune suplimentară asupra resurselor navale europene deja solicitate.
O concluzie
Inițiativa JEF de creare a unei forțe maritime multinaționale reprezintă un răspuns pertinent la o amenințare documentată și în creștere. Ea reflectă maturizarea gândirii strategice europene în domeniul securității maritime și recunoașterea faptului că descurajarea colectivă regională poate completa eficient arhitectura NATO.
Forumul Securității Maritime urmărește cu atenție evoluția acestui proiect și îndeamnă statele membre să transforme declarația de intenție în capabilități reale, finanțate și interoperabile — căci în domeniul securității maritime, intenția fără capacitate rămâne doar retorică.
