În 2024, acțiunile americane au depășit din nou performanța celorlalte regiuni, crescând cu peste 25%, alimentate de entuziasmul din jurul inteligenței artificiale și de perspectiva scăderii ratelor dobânzilor. Totuși, această evoluție le-a făcut să pară scumpe din perspectiva evaluărilor.
Politica economică a lui Trump pentru al doilea mandat a dublat miza pe o viziune asupra lumii care consideră comerțul un joc cu sumă zero, iar tarifele un instrument brutal pentru afirmarea influenței. În realitate însă, aceste măsuri funcționează ca o taxă atât pentru consumatorii, cât și pentru producătorii americani.
Chiar și înaintea acestui ultim șoc tarifar, piețele americane înregistrau performanțe inferioare celor internaționale. Investitorii s-au adaptat treptat la o nouă realitate: America, cândva standardul global pentru piețe deschise și guvernanță stabilă, operează din ce în ce mai mult cu o abordare economică introvertită și eratică. „America lui Trump” a ajuns să simbolizeze incertitudinea și tensiunile instituționale, iar investitorii se recalibrează în consecință.
În decembrie, exista un consens copleșitor cu privire la excepționalismul american, iar SUA era singurul loc în care se putea investi. Este important ca investitorii să realizeze că acest lucru nu este tipic pentru un război comercial. De obicei, când impui bariere tarifare, moneda devine mai puternică, nu mai slabă. Așa s-a întâmplat când Trump a impus tarife împotriva Chinei în primul său mandat.
Totuși, nu asta se întâmplă acum. În prezent, o mulțime de investitori vând cantități mari de obligațiuni americane și alte active. Vânzarea masivă a acestor active slăbește cererea pentru dolar deoarece investitorii schimbă dolarii în alte monede pentru a putea investi în alte active. Astfel, dolarul se depreciază. Acest efect este atât de puternic încât depășește cu mult efectul normal al tarifelor.
Acest lucru nu explică, însă, scăderea dolarului. În mod normal, când titlurile de stat sunt vândute, oamenii își păstrează banii în numerar, în loc să îi transfere în străinătate. De data aceasta, o serie de investitori și-au retras efectiv banii din America. Cu alte cuvinte, pentru prima dată în multe decenii, SUA a cunoscut o ”fugă a capitalului”.
Investitorii străini s-au orientat către acțiunile australiene axate pe piața internă, alegând o piață adesea neglijată ca refugiu în războiul comercial, datorită monedei ieftine și economiei rezistente. Indicele australian ASX 200 se numără printre cei mai performanți indici din lumea dezvoltată de la „Ziua Eliberării”, crescând cu 2,41% de la începutul anului.
Acțiunile coreene reprezintă o altă oportunitate în regiunea Asia-Pacific. Cererea mai slabă de memorie pentru produsele non AI și îndoielile cu privire la faptul că firma se va califica ca furnizor pentru Nvidia, cea mai mare companie de AI din lume, au dus la performanțe slabe ale acțiunilor în ultima perioadă.
Imaginea relativă este și mai convingătoare în cazul Europei, în special al Regatului Unit, care devine cea mai atractivă regiune din piețele dezvoltate la nivel global. La aceasta se adaugă factorii macroeconomici favorabili precum creșterea produsului intern brut, scăderea inflației și ratele dobânzilor mai mici, iar imaginea pare și mai optimistă.
Investitorii s-au orientat masiv către Europa pentru a-și diversifica investițiile în afara pieței americane. Implicația mai profundă a acestor schimbări este următoarea: Statele Unite ar putea să nu mai fie în măsură să beneficieze de „privilegiul” randamentelor excesive ale investițiilor.
Pentru o lungă perioadă de timp, investitorii au fost dispuși să accepte randamente mai mici ale titlurilor de stat americane și evaluări mai ridicate ale acțiunilor deoarece considerau Statele Unite o locație unică a siguranței, lichidității și dominanței strategice. Însă aceste ipoteze sunt acum puse sub semnul întrebării.
Dacă investitorii trebuie să ia în calcul volatilitatea persistentă a politicilor, fricțiunile comerciale și slăbirea credibilității instituționale, vor cere o primă de risc mai mare pentru a deține active americane.
Se poate spune că piața bursieră a devenit mai dependentă de banii străini. Din decembrie 2011, deținerile străine de acțiuni americane au crescut de la 3,8 trilioane de dolari la 18,6 trilioane de dolari, potrivit datelor oficiale, trecând de la un sfert la o treime din capitalizarea pieței americane.
Acțiunile americane au recuperat aproape în totalitate pierderile înregistrate după ”Ziua Eliberării”, indicele SP 500 înregistrează o creștere de 1% de la începutul anului. Dolarul a scăzut cu peste 8% în acest an în raport cu euro, unii investitori indicând reorientarea capitalului din SUA către alte active, cum ar fi titlurile de stat germane.
În același timp, piețele europene au înregistrat o creștere semnificativă a fluxurilor străine, în special în indicele Euro Stoxx 50, care se tranzacționează aproape de cele mai ridicate niveluri din 2000.
În plus, fluxurile de fonduri străine se stabilizează în majoritatea piețelor emergente, cu excepția Indiei. ”Fuga” de la dolar s-a oprit în ultimele săptămâni, iar fluxurile străine au încetinit pe piețe precum Taiwan, Coreea de Sud, Brazilia, Singapore și Mexic. În contrast, fondurile străine au început să intre selectiv în China în ultima perioadă, semnalând o schimbare prudentă, dar pozitivă a sentimentului față de acțiunile chineze.
Ziua de 16 mai a adus o nouă lovitură pentru economia americană, principala agenție de rating de credit, Moody’s a redus pe 16 mai ratingul de credit al Statelor Unite cu un nivel de la cel mai înalt nivel (de la Aaa la Aa1).
A argumentat decizia prin invocarea presiunii în creștere a deficitului bugetar al guvernului federal. Congresul promovează un proiect de lege privind impozitele și cheltuielile care ar adăuga trilioane la datoria de 36 de trilioane de dolari a guvernului SUA.
Retrogradarea ratingului de credit a exercitat o presiune imediată asupra prețurilor obligațiunilor, determinând creșterea randamentelor luni dimineață. Titlurile americane pe 30 de ani s-au tranzacționat cu un randament peste 5%, iar cele pe 10 ani au depășit 4,5%. Unele împrumuturi ar putea avea efecte mai directe deoarece ratele lor sunt legate de prețurile obligațiunilor.
Întrucât ratele ipotecare sunt în mare măsură legate de randamentele Trezoreriei și de economie, ipotecile pe 30 de ani vor fi cele mai strâns corelate, iar dobânzile pe termen lung sunt deja în creștere. Totodată, rata fondurilor federale este mai ridicată decât ar fi justificat dacă SUA s-ar afla într-o situație fiscală mai echilibrată.
Înainte de retrogradare, Moody’s era ultima dintre marile agenții de rating de credit care acorda SUA cel mai înalt rating posibil. Standard & Poor’s a retrogradat ratingul de credit al țării în august 2011, iar Fitch Ratings l-a redus în august 2023.
Deși nu este prima astfel de retrogradare, această măsură evidențiază provocările fiscale ale țării. SUA își menține în continuare poziția dominantă de economie refugiu la nivel global, dar apar unele „fisuri” în statutul său..
(Un articol al lui Radu Puiu, analist al XTB România trimis Umbrela Strategică)
