Iran în era ”politicienilor lui Dumnezeu”

”Dumnezeu s-a întors în politica iraniană” anunță victorios pe twitter un fan al noului președinte al republicii islamice, Ebrahim Raisi, rapid taxat de alți utilizatori cu ironii legate de faptul că mesajul este pe o platformă catalogată drept toxică și neislamică de ultraconservatori, care însă sunt imuni la paradoxul că au conturi pe twitter, scrie Carmen Gavrilă, jurnalist al Radio România Actualități, într-un comentariu pentru Umbrela Strategică.

”O administrație pentru oameni” a fost sloganul campaniei electorale a lui Raisi, reluat în discursul pe care l-a ținut la ceremonia de confirmare în fața liderului suprem al republicii islamice și în plenul Parlamentului.

Odată cu preluarea mandatului de către Raisi, reacțiile pe rețelele de socializare au acoperit toată gama de sentimente de la furie, la umor amar până la deznădejde. Cei mai mulți iranieni prezenți online nu se arată deloc convinși de sloganul lui Raisi, mai ales în contextul represiunii violente a protestelor recente față de situația economică și lipsa soluțiilor la cea mai gravă secetă din ultimii ani.

Atât că mesajul noului președinte nu este pentru cei mai mulți iranieni de pe rețelele de socializare ci pentru tăcuții care l-au votat, chiar dacă nu în număr mare și pentru cei încântați că prima declarație a lui Raisi la ceremonia de confirmare a fost una de loialitate față de liderul suprem al republicii islamice și că noul guvern va fi unul al ”politicienilor lui Dumnezeu”.

Lunetistul și măcelarul

Liderul suprem ayatollahul Ali Khamenei are acum Iranul pe care l-a dorit, cu parlament și guvern dominate fără drept de apel de ultraconservatori, chiar dacă a fost nevoie, spun activistii iranieni, de încalcarea oricărei aparențe democratice, dat fiind că toți contracandidații care l-ar fi putut învinge pe Raisi, au fost eliminați din cursă, prin catalogarea ”insuficient de corect islamic” de către Consiliul Gardienilor, organism cu drept de veto asupra legislației și candidatilor la alegeri.

Mai mulți iranieni au interpretat online ca simbol al noii ere faptul că republica islamică are aproape simultan un nou președinte ultraconservator și un membru al gărzii revoluționare islamice ca prim olimpic de aur al țării la la Tokyo, la proba de pușcă 10 metri aer comprimat.

Iranienii își iubesc sportivii, văzuți deseori ca urmași moderni ai vitejilor din Cartea Regilor – o colecție de legende persane preislamice, dar Javad Foroughi nu a avut parte de valul de adorație trezit de alți sportivi, pentru că face parte din temuta forță paramilitară Pasdaran (gărzile revoluționare) aflată sub directa conducere a liderului suprem și cu un istoric de strivire violentă a mișcărilor de protest.

În Iran, lunetiștii Pasdaran au o faimă sumbră. În seama lor e pusă moartea mai multor protestari de-a lungul timpului, și chiar a unor simpli trecători, așa cum s-a întâmplat în 2009 cu o mamă și copilul său care treceau prin zona unui marș al tăcerii în semn de protest față de realegerea lui Mahmud Ahmadinejad ca președinte.

Online au circulat în 2009 clipuri video înregistrate cu telefonul în care apare un lunetist din rândul Pasadaran trăgând în mulțimea pașnică din zona protestului. Ulterior mama și copilul uciși au fost catalogați de autorități drept reacționari periculoși care vroiau răsturnarea regimului.

Acum, după ce Foroughi a câștigat aurul la Tokyo, au apărut pe rețelele de socializare imagini cu el ținând medalia și alături o captură dintr-un video cu lunetistul din 2009, cu titlul ”Un olimpic de aur, după ce a exersat pe iranieni pașnici, fără apărare”.

Antipatia față de sportiv vine și din faptul că publicațiile controlate de regim l-au prezentat pe Forughi, membru activ Pasdaran, drept un exempl perfect pentru cum ar trebui să fie sportivul iranian ideal, inclusiv pentru că a luptat în Siria în apărarea regimului Assad, aliat cu Teheranul. Asta în condițiile în care o parte din populația iraniană, așa cum s-a văzut la mai toate protestele din ultimii ani, consideră că republica islamică nu ar fi trebuit să se implice în Siria și nici să cheltuie sume considerabile acolo, când Iranul este sufocat de probleme interne.

Mulți iranieni de pe rețelele de socializare văd o armonie simbolică perfectă între olimpicul de aur din garda revoluționară islamică și noul președinte Raisi, acuzat de crime împotriva umanității, pentru implicarea sa ca șef de tribunal revoluționar islamic în uciderea mai multor activiști și dizidenți, implicare care i-a adus porecla ”măcelarul din Teheran”.

Covid și atacul asupra Mercer Street

Ce nu a putut însă să elimine ayatollahul Ali Khamenei din Iranul dorit, este un ghem de crize – un grad ridicat de neîncredere în eficiența administrativă a republicii islamice, nemulțumirea populară în creștere pe fondul celei mai grave secete din ultimii ani, pandemia de COVID19 scăpată de sub control la peste 4 milioane de infectări, o economie șubredă, sancțiuni și oprobiu internațional accentuat de atacul asupra navei Mercer Street, libertăți sociale tot mai restrânse și cenzură online.

Pandemia de COVID19 face ravagii, cu un val 4 la apogeu iar vaccinarea abia dacă atinge 3%, în condițiile în care se face cu seruri chinezești și, susțin autoritățile, cu un vaccin autohton despre care nu se știe mare lucru.

Libertățile sociale restrânse și cenzura online, printr-o lege în curs de adoptare în Parlament și care potrivit activiștilor iranieni va face din Iran o nouă Coree de Nord, nu îl preocupă pe noul președinte, în pofida nemulțumirilor populare, decât în sensul unor așteptate măsuri și mai severe.

În schimb, pentru noul guvern Raisi, imediat de rezolvat este cel mai recent incident care a adus din nou Iranul într-o lumină negativă, atacul cu drone asupra petrolierului Mercer Street, săptămâna trecută, în largul coastelor Omanului și în care au murit un român și un britanic, membri ai echipajului.

Pe baza informațiilor și probelor de până acum, România, Marea Britanie, Statele Unite și Israelul au ajuns la concluzia că republica islamică a fost în spatele atacului. Armata americană a comunicat că astfel de atacuri cu drone sunt tot mai dese în zonă iar țintele predilecte au fost navele israeliene sau angajate de companii israeliene, ca în cazul Mercer Street.

Regimul de la Teheran a negat că ar fi responsabil și a convocat la Ministerul de Externe în semn de protest reprezentanții României și Marii Britanii la Teheran. Între timp însă, au venit condamnări publice din partea NATO și a Uniunii Europene iar România, Marea Britanie și Statele Unite au anunțat că pregătesc un ”răspuns coordonat”.

Încă nu e clar cum ar putea arăta acest răspuns coordonat, dar până acum, opinia publică iraniană consideră pe rețelele de socializare că reacția de negare a Teheranului este similară celei de după doborârea de către gărzile revoluționare iraniene a unui avion ucrainean de pasageri în ianuarie 2020, incident în care au murit toți cei 176 de pasageri, din care o bună parte iranieni.

Acordul nuclear în așteptare

Cel mai important punct pe agenda noului președinte Raisi este reluarea acordului nuclear cu marile puteri, suspendat de facto după ce fostul președinte american Donald Trump a retras SUA. Și regimul de la Teheran și populația, vor reactivarea acordului pentru că de el depinde redresarea măcar parțială a economiei, chiar dacă public, președintele Raisi și liderul suprem vorbesc despre obținerea autonomiei economice a Iranului, un slogan des repetat în ultimii ani dar imposibil de realizat după cum arată realitatea.

Ministrul de externe Mohammad Javad Zarif din fosta administrație Rouhani a anunțat că a lăsat aproape finalizat cadrul de reactivare a acordului, după seriile de negocieri care au avut loc la Viena în ultimele luni.

Atât că, noul președinte, cu acordul liderului suprem al republicii islamice, adevăratul șef al politicii externe iraniene, nu vrea să folosească direcțiile și punctele deja negociate, pe care ultraconservatorii iranieni le consideră prea ”permisive” în raport cu partea americană.

Nu întâmplător, liderul suprem a pus stop negocierilor derulate de fosta administrație moderată Rouhani, astfel încât noua administrație ultraconservatoare să încerce să includă chestiuni noi sau eliminate iar meritul pentru reluarea acordului să revină guvernului Raisi, nu celui precedent și așa să fie consolidată dominația ultraconservatoare în politica și administrația iraniană pentru mulți ani de acum înainte.

Asta inclusiv în contextul așteptatei tranziții către un nou deținător al postului de lider suprem, dată fiind vârsta înaintată și sănătatea șubredă a lui Ali Khamenei.

Nu este nicio îndoială că regimul de la Teheran, în frunte cu liderul suprem, vrea reactivarea acordului, atât că noua echipă iraniană de negociere pare să încerce o tergiversare a negocierilor, vrea mai mult timp în speranța că va obține mai mult de la partea americană, afișând o inflexibilitate crescută.

Asta în pofida avertizărilor americane că timpul nu este de partea Iranului, inclusiv în contextul incidentului Mercer. Echipa Raisi, conform instrucțiunilor liderului suprem, a dat semnale că vrea eliminată prevederea aprobată de administrația Rouhani, care lasă loc pentru negocieri viitoare pe alte teme de interes pentru SUA, ca de exemplu programul iranian de rachete balistice și atenuarea politicii iraniene agresive prin intermediul actorilor non-statali controlați de republica islamică în regiune.

O jurnalistă iraniană a declarat pentru Radio România, sub acoperirea anonimatului, că ultraconservatorii iranieni în frunte cu liderul suprem ar putea prefera, deocamdată, o formulă intermediară a acordului prin care să obțina ridicarea parțială imediată a sancțiunilor în schimbul opririi proceselor nucleare avansate, ca îmbogățirea de uraniu.

La final, a mai spus jurnalista, administrația Raisi vrea să arate iranienilor că a obținut mai mult de la americani decât administrația Rouhani și că ultraconservatorii severi și lipsiți de charismă pot fi mai eficienți decât diplomații din tabăra moderată sau reformistă, rafinați și școliți în Occident